37,791 matches
-
Este un joc esențial. Pe care ni-l permitem tot mai puțini. Și tot mai rar. Întoarcerea la poveste, la basm ține, la urma urmelor, și de disponibilități interioare, de o preocupare profundă, neliniștitoare. De libertate. Acolo, în acel spațiu spiritual, poți găsi răspunsuri, poți pune întrebări, poți să-ți însoțești gîndul în cele mai năstrușnice aventuri. Este felul în care, din cînd în cînd, poți să devii tu însuți. Chestiunea asta nu implică neapărat volte spectaculoase. Este simplă, părăsește suprafața
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
că ceea ce impresionează mai mult în Jurnalul parizian, ajuns acum la a V-a ediție (Timpul trăirii, timpul mărturisirii: jurnal parizian, text integral, prefață de Antonio Patraș, Editura Corint, București, 2006), este numărul inepuizabil de teme: viața însăși a metropolei spirituale a lumii e de necuprins. Și totuși autorul ambiționează, și reușește în mare măsură, să dea o imagine cvasitotală a unui Paris surprins în mai toate articulațiile sale. în schimb, încercarea noastră de a o sistematiza, în aceste impresii de
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
de autor, datorită căreia se identifică astăzi atâtea direcții câți coregrafi. În această ultimă fază amintită - în al cărei creuzet s-au amestecat și influențe extrem orientale - contribuția unor coregrafi europeni, veniți însă din alte zone culturale, cu altă încărcătură spirituală, a fost semnificativă. Printre ei, și poate chiar în fruntea lor, se situează Josef Nadj. El este, în prezent, una dintre personalitățile marcante ale dansului contemporan francez, iar pentru noi a fost un privilegiu prezența lui repetată, pe scenele noastre
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
Ambronay, se constituie în grupuri de muzicieni, adevărate instituții de cultură, ce se dedică astăzi punerii în lumina reflectoarelor atenției publice a unor creații instrumentale și muzical-poetice care împlineau cotidianul vieții de curte, colorau zarva târgurilor, a iarmaroacelor, aduceau hrană spirituală pentru fidelii abațiilor. Performanța scenică se îmbină cu munca de cercetare, de transcriere și de selecție a manuscriselor, cu o notorie activitate de formare a tinerilor care se apropie de acest inestimabil tezaur artistic. Am putut audia succesiv ansambluri instrumentale
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
în care a "domnit" literalmente în muzică acest geniu al culturii franceze care a fost François Couperin supranumit "Le Grand". Alături de sonatele sale de biserică, alături de una dintre secțiunile celebrului său ciclu "Leçons de Ténčbres" - soprana Isabelle Desrochers pătrunde sensul spiritual al muzicii fără a acorda importanța cuvenită dicției, au putut fi audiate dansuri de epocă - o fermecătoare chaconne, apoi lucrări de orgă în genul fanteziei instrumentale foarte gustate în epocă, de asemenea lucrări ale celebrilor Marc Antoine Charpentier, Louis Marchand
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
În al doilea rînd, dacă oamenii pot fi seduși nu este pentru că uneori se dovedesc vulnerabili la întîmplările vieții, ci fiindcă în mod constitutiv sunt predispuși la seducție. Seducția nu este așadar un accident biografic, ci condiția ontologică a progresului spiritual. Fără seducție nu ar exista evoluție, ceea ce înseamnă că seducția stă la originea formării personalității. Seducția coincide cu principiul de individuație a ființei umane. Devii o individualitate numai în măsura în care mai întîi ai fost sedus de cineva. Și atunci seducția devine
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
pe o treaptă ce-ți dă posibilitatea să trăiești pe cont propriu. Orice om care și-a construit destinul în numele unei idei, al unui ideal sau al unei pasiuni a suferit la un moment dat un proces decisiv de seducție spirituală. "Orice seducție cade pe un teren pregătit de așteptare și dorință. Există un a priori al dorinței care plutește peste lumea oamenilor, un orizont în care ne scăldăm cu toții și în virtutea căruia seducem și putem fi seduși. Nimeni nu se
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
avea de-a face cu formele culturale ale seducției umane. Carnea este transfigurată și dorința ei capătă sensul sublimat al unui ideal cultural. În fond, orice formă de creație și de performanță culturală poate fi înțeleasă în termeni de seducție spirituală. Cu o astfel de definiție a seducției și folosind totodată cuplul metodologic carne-spirit, nu ne rămîne decît să facem un periplu în istoria culturii, pentru a vedea cum anume s-a manifestat de-a lungul timpului natura scindată, fatal seducătoare
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
dacă se poate spune astfel, din care fiecare grup de 2-3-măsuri ar putea lua loc într-o piesă de tip tradițional, dar al cărei întreg este insolit prin transformismul nedezmințit, în primul rând. Ceea ce conferă lucrării un caracter de aventură spirituală trăită ca atare în cursul compoziției și având valoare de simbol pentru întreaga cultură, văzută global (pag.76). Despre Simfonia a 6-a "Culori", op.28 "ar fi o eroare să se creadă că este "ilustrativă ori programatică. Dacă e
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
mai mult, uneori, prin expresia pe care o imprimă, decît fraze întregi. Îl priveam prin 1987 pe Mălaimare cu gura căscată. Dar știam prea puțin despre Jacques Lecoq sau Marcel Marceau. Implicit, înțelegeam prea puțin din performanța lui, din circuitul spiritual căreia îi aparținea. După douzeci de ani, Mihai Mălaimare a acceptat să revină pe aceeași scenă. Să închidă un cerc. Și să deschidă altul. După douăzeci de ani, după alte și alte experiențe umane și profesionale, după transformări firești ale
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
cinste în Don Juan ("Ay, ce haioasă, cool, beton și marfă/ Inteligență"). Bacovia, sărmanul, este "rapărul cel mai tare", iar teoria literară nu e doar teoretică: "e senzuală și e mișto"... Simona Popescu simte nevoia să-și sublinieze continuu tinerețea spirituală, nonconformismul, atitudinea antielitistă, inclusiv prin asemenea alinieri jenante la limbajul străzii și al gangului - altfel, incriminat în cazul unor tineri poeți de azi. Oscilațiile eului auctorial (cu toate cele trei fațete ale sale, Profy, Scry și Sy, las tres Simonas
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
de memorii propriu-zise, ci de o "reconstituire a atmosferei literare din jurul Sburătorului pe bază de anecdotism psihologic și portretistică morală". În prefața la Aqua forte este evocată posibilitatea apariției unui al cincilea volum. Acesta ar fi reluat firul de autobiografie spirituală întrerupt după volumul al doilea, oferind imaginea personalizată a ultimei decade, într-o rotunjire a epocii literare 1900-1940. Proiectul nu a mai putut fi materializat. Lucrul a fost început, conform unei notițe din "Viața literară", în noiembrie 1929, criticul plecând
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
camera memoriei autorului. Relicve ale unui sfârșit de lume, ele "încep să trăiască a doua oară", de data asta, însă, sub semnul deriziunii și al blasfemiei. Și totuși, chiar și în această viață atât de săracă din punct de vedere spiritual, de o crasă materialitate, se strecoară ceva din măreția, din sublimul unui altundeva (situat "de cealaltă parte", cum spune Kantor), ceva ce trădează " Prezența invizibilă a lumii care există dincolo de real", provocân-du-ne acea "înfiorare metafizică" indisociabilă, după Kantor, de relația
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
dintre cele mai interesante simboluri pentru camuflarea propriei stări de disperare. Contaminat de e.e.cummings, ca și de alți poeți ai vremurilor recente, care scriu totul cu literă mică (semn al unei aspirației către o anume pace și egalizare spirituală), Gheorghe Mocuța, născut în 1953 la Curtici, poet, critic literar și traducător, redactor asociat la revista Arca, a publicat deja mai multe volume de versuri, multe deja laureate (îngerul ridică lespedea, 1992, premiul de debut al US filiala Timișoara, zăpada
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
înțelegere. Aici, în București, unde sunt și cei mai buni, dar și cei mai răi, nu există iertare mai ales dacă ai făcut ceva! Orice succes este pedepsit cu asprime. Reușesc formidabil doar înmormântările: particularitate a acestui spațiu geografic și spiritual, pe care am simțit-o imediat după ce am ajuns în București. Sigur, locul nașterii, apoi orașul în care mi-am făcut studiile m-au marcat definitiv. La fel și formația științifică. Pentru orice roman, articol, eseu mă pregătesc întocmai ca
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
unele chiar pentru întreaga viață și de la care, pe cât posibil, încerc să nu mă abat. Nu a fost ușor să-mi ajung din urmă generația și să recuperez lecturile și toate câte mi-au fost necesare pentru un relativ confort spiritual. Ca ardelean, căci Ardealul e în mine, mă străduiesc să-mi duc gândul până la capăt, cum spunea Blaga, și, dacă mă simt pe o poziție morală corectă, merg împotriva oricărui curent, cum s-a întâmplat nu numai în anii prerevoluționari
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
Înainte de Revoluție se spunea: Nu mă tem de ministrul Culturii, ci de cultura ministrului!" Acum mă tem de Cultura clasei politice, de circul primitiv care ne coboară cu fiecare zi mai mult sub limita suportabilului. Totul este agresivitate, ură, mizerie spirituală. Iar într-un vacarm poți să strigi oricât, nu te aude nimeni și este imposibil să schimbi ceva. Căderea continuă. Și atunci cum să nu fiu disperat? - Ce alte refugii - exceptând scrisul - vă vindecă de spaime și vă oferă forța
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
au dus, aproape fără voia autorului, dar inexorabil totuși, spre coincidența cu psihologia și cu imaginarul estetic și moral ale societății și ale poporului din care pornea și în care trăia." (p. 330). Această regăsire a individualului artistic în harta spirituală a nației, ba chiar în matricea ei indestructibilă, cu toate ravagiile războiului mondial și ale socialismului real, se face printr-o dublă, succesivă și reciprocă integrare. Cel care o inițiază este, încă din tinerețe, scriitorul esențialmente serios și constructiv, cu
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
însuși, întrucîtva suprasolicitată de Călinescu"; "Lunga și cam nesărata diatribă n-a oprit pe Călinescu de la a lăuda vocația pamfletară a lui Eliade și truculența argheziană a limbajului"; "Personajul Eliade din Istoria călinesciană e un bufon caraghios, în pofida anvergurii sale spirituale"; "Oricît ar insista Călinescu pe aerul cețos ossianesc și pe hohotirile byroniene, acestea par mai curînd un adstrat ulterior adăugat la un idiom liric deja constituit, și care este, dacă-l cercetăm cu atenție, destul de cuviincios și de moderat"; Un
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
citească și să recomande cărți, pentru că iubește literatura română, chiar dacă știe cât pierde din literatura universală, prin limitele fizice ale lecturii. Nu renunță, pentru că iubește scriitorii, chiar dacă unii îl ofensează. Știe ce sacrificiu de viață și ce investiție de energie spirituală înseamnă scrisul. Câți ca el mai perseverează în critica de întâmpinare? Din generația șaptezecistă, cine mai rezistă în devotamentul pentru un asemenea țel nobil? Câți au renunțat, îndreptându-se spre valorile sigure ale clasicismului și spre podiumul universitar? Actualitatea e
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
se reinstaleze vechile monumente, cazul statuii lui Brătianu de Mestrovici, fie să se comande altele noi. Și, în acest moment, a început dezastrul! Criza enormă prin care a trecut România în cele cinci decenii de comunism, disoluția reperelor și dezordinea spirituală cronicizată, alături de încă multe alte disfuncții care nu intră acum în discuție, și-au dezvăluit cu adevărat anvergura o dată cu declanșarea acestei furii a reconstrucției simbolice. Posedați mai mult decît ne-am fi așteptat de duhul Cîntării României, educați eficient să
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
și, într-un fel de profesiune de credință, scriitorul a căutat, nu să se apere, ci să se explice: Pentru mine, începînd de la vîrsta de 21-22 de ani, cea mai înaltă frumusețe omenească e frumusețea sprituală, armonia și desăvîrșirea vieții spirituale." Cronicarul a reținut de asemenea recenzia Mihaelei Ursa ("Debutul critic al unui fizionomist") pe marginea cărții lui Angelo Mitchievici, intitulată Mateiu I. Caragiale Fizionomii decadente (Institutul Cultural Român, 2007): Reușita cărții este că întreține mitul (tot mai des vizitat) unui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9110_a_10435]
-
săi la libertatea de conștiință. E foarte bine că avem așezăminte religioase, după cum e bine să avem și așezăminte culturale. Cu cât în România vor fi mai mulți bani, cu atât vor prospera și aceste formule de exprimare a vieții spirituale. Dar de aici până la a face din preoți o castă intangibilă, un fel de agenți secreți ai divinității asupra cărora legile lumești nu au putere e un drum lung. Cu toții am ieșit din mizeria comunistă și cu toții am fost supuși
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
lui N. Steinhardt cu principalii reprezentanți ai "generației '27", Constantin Noica, Eugen Ionescu, Emil Cioran și Mircea Eliade, are toate datele apriorice ale unui best-seller. Un tânăr autor, Adrian Mureșan (n. 1982), a publicat recent un volum dedicat tocmai relațiilor spirituale dintre N. Steinhardt și liderii de prestigiu ai generației '27. Din capul locului trebuie spus că studiul este unul comparativ și se referă aproape în exclusivitate la raporturile celor în cauză cu divinitatea. Altfel spus, Noica, Ionescu, Cioran și Eliade
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
din București". într-adevăr, născut ca fiu de moți din }ara Zarandului, Ioan Șerb s-a străduit să perpetuieze în capitala României pilda, cugetul și simțirea marilor săi înaintași transilvăneni, a celor care s-au dăruit înfăptuirii idealurilor naționale și spirituale ale neamului românesc. Procedând metodic, Iordan Datcu îl prezintă pe Ioan Șerb în cele trei ipostaze ale personalității sale. Analizân-du-i poeziile, cuprinse în volumele Florile norocului, Legenda romanității, Columnele neamului, Triumful vieții și Doina României, edificatoare prin înseși titlurile lor
Ultimul memorandist by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9129_a_10454]