4,031 matches
-
fără măcar să Îl pun mai Întâi pe „hold“. — Ea e, am șoptit speriată. Răspunde tu. Pentru Întâia oară Emily mi-a aruncat privirea aceea a ei. Nu era genul care să-și exteriorizeze emoțiile, dar era capabilă să-și ridice sprâncenele și să-și coboare bărbia Într-un fel care să exprime, fără nici un dubiu, dezgust și milă În proporții egale. — Miranda? Sunt eu, Emily, a zis ea, cu chipul strălucind de zâmbet, de parcă Miranda ar fi fost În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pare foarte rău! Fata cea nouă a crezut că ești Miranda! Da, da, știu, e foarte haios. Cred că va trebui să o Învăț că nu orice accent britanic este neapărat al șefei! Mi-a aruncat Încă privire severă, iar sprâncenele exagerat de pensate i s-au arcuit mai abitir. A mai stat puțin la taclale, În timp ce eu am continuat să răspund la telefon și să notez mesaje pentru Emily, care avea ulterior să sune diversele persoane, În funcție de importanța pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
priviră rapidă pe coridor și m-am convins că Emily nu era nicăieri prin preajmă, am alergat, la propriu, În zona recepției și am apăsat de vreo douăzeci de ori pe butonul liftului. Sophy, splendida recepționeră asiatică, a ridicat din sprâncene și s-a uitat În altă parte, iar eu nu mi-am dat seama dacă nerăbdarea mea sau faptul că realizase că biroul Mirandei fusese părăsit au făcut-o să mă privească astfel. Dar nu aveam timp să aflu. Liftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
așa că aș fi putut să jur că m-a privit cu aceeași expresie pe care aș arbora-o eu la vederea unui ins de vreo două sute cincizeci de kilograme cu opt sandvișuri Big Mac În fața lui: adică ridicând ușurel din sprâncene, ca pentru a Întreba: „Chiar crezi pe bune că ai nevoie de așa ceva?“ Dar mi-am dat paranoia la o parte și mi-am amintit că tipa asta nu era decât casieră Într-o sală de mese, și nu consilier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
timpul. — Felicitări amândurora! Mărturisesc că o cam Îngrijorasei pe maică-ta. Doar nu mai ești proaspăt căsătorită, nu-i așa? Chiar Începusem să ne luăm de gânduri... a zis tata de la locul lui, din capul mesei, și a ridicat o sprânceană. — Oho, asta e o veste mare. Era și timpul să devin mătușică. Și când se naște micuțul? Amândoi au părut total debusolați, așa că, preț de câteva clipe, m-am temut că ne-am Înșelat și că vestea cea „grozavă“ era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Închis telefonul. M-am lăsat pe spate În scaun și mi-am rotit privirea prin birou. Emily era adâncită În studierea uneia dintre facturile Mirandei, În valoare de douăzeci de mii de dolari, de pe cardul de credit American Express, cu sprâncenele ei bine Îngrijite Încruntate de extrema concentrare. Proiectul Harry Potter se Înălța amenințător la orizont și trebuia să trec imediat la acțiune dacă voiam să apuc s-o șterg de aici pe ziua de azi. Lily și cu mine plănuisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
celilalți, de-a dreapta și de-a stânga mea, intrau În hol. — If you don’t give me proper credit, I just walk away-ay, am bombănit eu și am lungit cuvintele, ca să sune cam cum le cânta Madonna. A ridicat din sprâncene. — Dar unde ți-e entuziasmul, fată dragă? Mi-am dat seama că voi comite o violență dacă-i mai aud o dată vocea, așa că am pus jos plasa cu ziare, mi-am aruncat brațele În aer și un șold spre stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asigur Întâi că putem Închiria apartamentul. Te sun eu mai târziu, a zis ea și a Închis telefonul. Telefonul a sunat douăzeci de secunde mai târziu și am văzut pe ecranul lui că era tot Lily. Emily a ridicat din sprâncene În felul ei era specific atunci când m-a auzit din nou angajată Într-o convorbire particulară. Am Înhățat telefonul, dar m-am adresat lui Emily: — E ceva important, am șuierat eu În direcția ei. Prietena mea cea mai bună Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Christian să stea acolo toată noapteaă, am inspirat adânc. — Christian m‑a sărutat. — Și care e problema? Sărută prost? A, deci asta era? Nici că se poate reduce punctajul unui bărbat mai rapid decât dacă... — Lily! Bine, prost, ce contează? Sprâncenele i s‑au ridicat și a deschis gura să vorbească, dar eu am continuat: — Nu că asta ar fi cine știe ce relevant, dar m‑a sărutat pe gât. Problema nu e cum a făcut‑o, ci chiar faptul că a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sus transpirată și părul slinos, se amalgamase În cearșafurile ei: zecile de tatuaje Înspăimântătoare care se Întindeau și se Învârtejeau pe tot corpul Îi ofereau un camuflaj perfect pe plapuma ei verde cu bleu. Avea un belciug prins de o sprânceană, o grămadă de obiecte metalice Îi atârnau de urechi și două țepușe Îi ieșeau din bărbie. Din fericire, avea pe el niște chiloți, dar păreau atât de vechi și răpciugoși, Încât aproape - aproape - că mi‑am dorit să nu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu degetul pe buton. — Domnul Fineman a venit la domnișoara Sachs, a anunțat el pe un ton oficial, așa cum făcea când erau alții de față. — Da? Ăă, păi spune‑i să urce. Lily s‑a uitat la mine ridicând din sprâncene, și mi‑am dat seamacă, pentru a doua oară, nu aveam să aducem discuția la bun sfârșit. — Pari cam nevricoasă, a zis ea cu sarcasm evident. Nu ești tocmai Încântată că ți‑a venit prietenul pe neașteptate, este? — Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dat ochii peste cap exact ca Emily. M‑am Întrebat dacă are ceva anume postul respectiv care inspira astfel de demonstrații experte de iritare. — Foarte bine. Nu, nu, vorbeam cu Andrea, a zis ea la telefon și a ridicat din sprâncene cu ochii la mine - ce mare surpriză - exact ca și Emily. Se pare că Îi e foame. Știu. Da, știu. Asta i‑am spus și eu, dar ea pare hotărâtă să... mănânce. Am plecat din birou și am cumpărat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
are probleme - dar o dusesem cu mașina la prima ei ședință de terapie În grup În East Village și la ieșire recunoscuse că nu fusese prea „lacrimogenă“. „Al naibii de enervantă“ a numit‑o ea de fapt, dar când am ridicat o sprânceană și i‑am aruncat o privire Încruntată - à la Emily - ea a catadicsit să spună că au fost pe‑acolo, ce‑i drept, și câțiva tipi drăguți și n‑ar muri dacă s‑ar vedea și ea o dată În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
iar părul lung Îi sălta pe frunte. Apoi se așeză la loc, zîmbind. Trase din nou din pipă, apoi aprinse un alt chibrit și-l apropie de pipă, legănînd flacăra. Dar În timp ce făcea toate astea Îl urmărea pe Duncan pe sub sprîncenele ușor aplecate, și, imediat după ce tutunul se reaprinse cum trebuie și stinse chibritul, Își luă pipa de la gură. — Nu-i așa c-a fost ciudat să dau peste tine la fabrică așa? zise el. Lui Duncan Îi pieri inima. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
stat fratele tău de la eliberare? Chiar din ziua În care a ieșit? Mi se pare neverosimil. — Asta a vrut, spuse Viv. Domnul Mundy a fost foarte drăguț, adăugă ea. Chiar și ei, argumentul i se păru inconsistent. Fraser Își ridică sprîncenele. — Evident, casa e plăcută și intimă. Numai că eu mă gîndesc la trecut, la vremea cînd eram la Închisoare. Pe atunci era domnul Mundy, pur și simplu, desigur. Nu avea nimic de-a face cu chestia asta cu „unchiul Horace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tușind. Un om are dreptul la o ceașcă de ceai, nu crezi? CÎnd Îl săltară În picioare, Își dădură seama cît de rău fusese zgîlțîit. Avea arsuri pe față, pe mîini și pe o parte din păr, iar genele și sprîncenele Îi fuseseră pîrlite de tot. Se gîndiră că ar putea fi mai bine să-l ducă la spital decît să-l lase aici; Îl duseră În stradă și-l urcară În ambulanță. În toată piața, focurile ardeau În continuare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și-și dăduse capul pe spate. Ce frumoasă e! se gîndi Helen dintr-odată, șocată de povestea despre bătrînă; pentru că soarele lumina fața Juliei ca un reflector, iar albastrul salopetei și hainei scoteau În evidență fața bronzată, genele negre și sprîncenele drepte, și pentru că părul Îi era strîns sub turban, vedeai mai clar liniile dulci ale maxilarului și gîtului. Își ținea gura Întredeschisă. Buzele erau pline, ușor umflate, dinții nu tocmai regulați. Dar și aceștia erau frumoși În felul lor - unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din birou, se duse pe coridor și o luă spre toaletă, să-și scoată paltonul și pălăria și să-și pudreze fața la oglindă. În timp ce făcea asta, revăzu fața delicată a Juliei, cu trăsăturile ei frapante: gîtul subțire, ochii negri, sprîncenele frumoase, buzele pline, neregulate, care te făceau să uiți de rest. Ușa se deschise și intră domnișoara Links. — O, domnișoară Giniver, mă bucur că v-am prins. Am vești triste, cred. Domnul Piper de la Fondul Primarului: i-a murit soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cred. Iată o idee. Încordează-te și tu. — Să mă Încordez patruzeci de minute cu tine? Apoi să fiu nevoită să adorm de una singură? — Vino la stație cu noi, cînd o să plecăm, zise Kay. Își ridică și-și coborî sprîncenele. O să-ți arăt partea din spate a ambulanței mele. — Ești țicnită, spuse Helen rîzÎnd. Ce naiba ai? — SÎnt Îndrăgostită, asta-i tot. — Ei, voi, două, zise Binkie cu voce tare, Întinzîndu-i lui Helen un pahar. Dac-aș fi știut că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
praful de pe brațul lui Helen. Poftim, spuse ea zîmbind. Acum Întoarce-te să-ți văd spatele. Da, și aici mai e ceva. Ce docilă ești! Dar nu trebuie să-i dăm domnișoarei Chisholm motive să se plîngă. Își ridică o sprînceană. Și nici lui Kay, de fapt... Poftim. E splendid. Își luară la revedere. — Vino În altă zi la prînz! strigă Julia, În timp ce Helen o luă din loc. O să mai stau aici Încă două săptămîni. Am putea merge la o cîrciumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai rele de la fetele din dactilografie. Își terminase țigara și o aruncase, iar acum o acoperea cu picioarul. CÎnd Își ridică privirea, descoperi că o privea. Roșeața Îi dispăruse, iar expresia feței Îi era ușor schimbată. ZÎmbea, dar Își Împreunase sprîncenele de parcă ar fi fost uimit de ceva. — Știi, spuse el după o clipă, ești al naibii de frumoasă. Ăsta-i norocul meu. Să stau blocat cu o fată frumoasă, vreau să zic, Într-un local din oraș, unde nici măcar nu-i pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ceva pentru serbare. —Ei bine, mă aștept eu. Mânia din propria voce mă ia pe nepregătite și-l văd pe Richard tresărind. Deci, unde a ascuns Paula porcăria aia de sită? Richard pare dintr-odată mai bătrân. Linia Încruntată dintre sprâncenele soțului meu, cândva un semn de exclamare amuzat, s-a adâncit și s-a transformat Într-o ușă cu zăbrele fără ca eu să observ. Minunatul și glumețul meu Richard, care mă privea cândva așa cum Dennis Quaid o privea pe Ellen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fost momente la EMF când am simțit că aș fi murit fără bunătatea și respectul său ușor cinic. —Extraordinară culoare În obraji, Kate, ai fost la schi? Colțurile gurii lui Robin tresar ca pentru a forma un zâmbet, dar o sprânceană deasă și argintie se arcuiește arătând spre ceasul de deasupra biroului de tranzacționări. Să Îndrăznesc să pretind că am venit de la 7 și că doar ce-am ieșit să-mi cumpăr un cappuccino? E de-ajuns să arunc o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din birou? Vocea lui Donald e Înfricoșător de calmă, ca și cum s-ar abține să-mi spună tot ce și-ar dori să-mi spună. Mă Împiedic de el, Îmbrăcată doar În cămășuța de noapte, și-l văd cum ridică o sprânceană argintie. Mă zăresc În oglinda din hol. Remarc că nu sunt Îmbrăcată În cămășuța de noapte. Port sutienul Agent Provocateur. 3.57: Lui Emily Îi e rău. Neastâmpărul, cred eu: prea multe ciocolățele Tweeny, plus o porție neobișnuit de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
genul „toate ortografiile sunt la fel de bune“. —Kate, vorbim de un joc, ce Dumnezeu, nu de Vrei să fii miliardar? Observ că Rich nu se mai uită la mine ca la o nebună, pur și simplu. O anumită privire piezișă și Încrețirea sprâncenelor Îmi dau de Înțeles că acum evaluează cât să mai aștepte până să cheme ambulanța. Totul e o competiție pentru Kate, nu-i așa? — Totul este o competiție, Rich, În caz că nu ți-ai dat seama. Există Întotdeauna cineva care vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]