5,409 matches
-
contra, să identificăm totuși o tendință, o înclinație, un ușor tropism... Judecați, vă rog: o serie de mărturii prezintă felul lui de a preda. În primul rând, reținem vocea lui gravă, surdă, zbârnâitoare, debitul său specific, toate acestea făcându-i spusele aproape de neauzit - greu de făcut, în aceste condiții, o carieră de retor abil, de sofist înzestrat sau de vorbitor emerit! Apoi, o imagine: într-o chichineață servind ca debara, pusă la dispoziție de Hipponicos, Prodicos dă lecții lui Pausanias și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nici dacă anecdota este adevărată, nici ce ar putea ascunde neadevărul ei... Dar, pentru un filosof cu o bună reputație, pedeapsa pare severă! 4 Să alegi între două femei. Ce spune această prozopopee? Ce se ascunde îndărătul acestei alegorii? După spusele lui Xenofon, Prodicos pune în scenă două femei chiar în momentul în care Heracle iese din copilărie, intră în adolescență și se află în fața marilor alegeri care îi permit individului să se orienteze în existență și să pășească pe calea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
superioare celor ale trupului, în vreme ce la Cirene se profesează teza contrară. Pentru că filosoful cu pâinișoarele limitează suferința fizică doar la clipă, în timp ce durerile sufletului ar cunoaște în plus suferințele și chinurile venite din trecut sau din viitor; ceea ce confirmă și spusele gânditorului parfumat: pedepsele aplicate celor vinovați se exercită asupra trupului lor. Dacă cirenaicii susțin ipoteza unei plăceri vulgare, grosolane - în imediatețea animalică și dinamică -, bestială, așa trebuie să gândim... În schimb epicurienii, mai fini, mai tolerabili, în ciuda hedonismului lor - ei
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
atunci (călătoreau nu de mult Împreună prin războaie și muzee), dar vorbele ei, ca și altele, spuse mai târziu la Florența În fața unui tablou de Paolo Uccello, aveau să fie premonitorii. Ori poate că, din Întâmplare și Începând de atunci, spusele ei și altele de mai târziu treziseră În Faulques ceva ce se cocea de multă vreme; poate că din ziua când o fotografie de-a lui - un foarte tânăr războinic angolez plângând lângă cadavrul unui prieten - fusese cumpărată pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pună penelul În spirala recipientului plin cu apă, a privit de jos ceea ce făcuse și, ridicându-se, a continuat să lucreze definind contururile, de astă dată frecând direct cu arătătorul și degetul mijlociu. Abia atunci a dat din nou atenție spuselor lui Markovic. — Era la Începutul războiului, povestea croatul. Mă refer al al meu, desigur. La războiul meu. Înainte de Vukovar. Eram mobilizat de o săptămână, când ne-au ordonat să curățăm de civili sârbi Împrejurimile Vinkovciului. Foloseam același sistem ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mult peste douăzeci de ani. Înapoiat mental. - Cred că nu mă interesează episodul, l-a Întrerupt Faulques, fără să se oprească din frecatul picturii cu degetele. E prea puțin original și prea previzibil. Markovic a tăcut un moment, analizându-i spusele. - Râdea, știi? a continuat brusc. Nenorocitul râdea, iar noi Îl băteam În fața părinților. Ne privea cu ochii larg deschiși, ca și gura din care Îi curgeau bale, și râdea Înainte. Ca și cum ar fi vrut să se pună bine cu noi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
așteptat, răbdător, pe când Înțepăturile atingeau apogeul, apoi se răreau, slăbeau, dispăreau. Și Între timp, cu privirea pironită pe partea de frescă din fața lui (Hector luându-și rămas-bun de la Andromaca Înainte de luptă, pictați Împreună În stânga ușii), și-a adus aminte de spusele lui Olvido, de la Roma: Taci e riposa: qui si spegne il canto. A mișcat Încetișor capul pe când Îi repeta spusele În șoaptă, printre dinții strânși, fără să-și ia ochii de la pictura murală. Taci și odihnește-te: aici se sfârșește
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
frescă din fața lui (Hector luându-și rămas-bun de la Andromaca Înainte de luptă, pictați Împreună În stânga ușii), și-a adus aminte de spusele lui Olvido, de la Roma: Taci e riposa: qui si spegne il canto. A mișcat Încetișor capul pe când Îi repeta spusele În șoaptă, printre dinții strânși, fără să-și ia ochii de la pictura murală. Taci și odihnește-te: aici se sfârșește cântul. Era primul vers dintr-un poem de Alberto de Chirico și-i plăcea nespus lui Olvido. Ea pomenise de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
croatul. După ce a meditat o clipă, a dat din umeri. - Alteori, aparatul meu a evitat unele lucruri. Markovic a plescăit din limbă, a Îndoială. Apoi a părut să mediteze și el și a făcut un gest prin care Își corecta spusele de mai Înainte. Poate că, a conchis În fine, Faulques nu era mândru de asta. De faptul că nu evitase nimic. Și poate că nici nu-i părea rău de contrariu. Se gândea, de pildă, la copiii pe care Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe care, în ciuda părerilor întregii sale familii, refuză să-l admită. Dispozitivul funcționează ca un aparat cu raze X: el revelează secretul ascuns, prin toate mijloacele cu putință, de personajele supuse testului. Hamlet, „informat” de Fantoma tatălui său, caută confirmarea spuselor acesteia folosindu-se de dispozitivul de supraveghere construit cu ajutorul trupei de actori, dispozitiv numit, de altfel, „cursa de șoareci”, nume ce trimite explicit la subterfugiile unei capcane... Vom apela și la alte exemple, căci principiul „dispozitivului” se regăsește de la Racine
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
un al doilea dispozitiv de supraveghere, conceput și instalat de astă dată de către prinț, și el un bun cunoscător al vicleșugurilor puterii. Simetria este flagrantă, căci, la rândul său, Hamlet vrea să descopere secretul regelui și să verifice astfel adevărul spuselor Fantomei. A supraveghea înseamnă aici a da la iveală. Așadar, în ambele cazuri, nu avem de-a face cu o supraveghere preventivă, ci cu una revelatoare. Nici una dintre părțile aflate în conflict nu poate acționa dacă nu cunoaște taina celeilalte
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
seama: omenirea este creată În totalitate de Demiurg din Materie, iar În felul acesta aparține În totalitate Demiurgului și suferă consecințele proastei calități a Materiei. Omenirea este făcută pentru lumea aceasta, iar lumea aceasta este făcută pentru oameni, exact după spusele din Cartea Genezei, care este un document istoric. Nu există nici un fel de consubstanțialitate Între omenire și Dumnezeul superior și, prin urmare, darul acestuia către oameni este absolut gratuit și nemeritat. Optimismul soteriologic nu anulează circumstanțele originilor omenirii și ale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Franz Cumont să emită, cu un suspin, concluzia următoare: „Astfel toate componentele naturii care ne Înconjoară Își au originea În cadavrele imunde ale forțelor răului. Rareori și-a aflat pesimismul o imagine mai adecvată”50. Iar Hans Jonas Îi Întărește spusele: „Pesimismul maniheenilor a inventat aici expresia imaginativă extremă a unei viziuni negative a lumii: toate componentele naturii Înconjurătoare provin din stîrvurile necurate ale puterilor răului”51. Este cu siguranță o judecată pripită; vom vedea În curînd de ce anume (vezi, În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
atribuit nici o funcțiune pozitivă, deoarece nu recunoșteau rolul mîntuitor al morții lui Cristos. Nu este clar din ce motive repudiau paulicienii botezul, căruia Îi dădeau o interpretare simbolică 39. P. Lemerle opinează că nu practicau botezarea cu apă din pricină că, după spusa Evanghelilor (Matei 3:11; Luca 3:16; Ioan 1:26, 33), Cristos botează „cu Duhul Sfînt și cu foc”40. Din moment ce respingeau atîtea aspecte ale dogmei ortodoxe, nu e de mirare că paulicienii Îi detestau pe preoți și nu Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
instituționalizată În anii ’80 o constituiau vizitele artiștilor - membri ai UAP - la Scornicești, satul natal al Conducătorului. Sezonul preferat era toamna, la Începutul lui octombrie, cu ocazia Zilei Recoltei (erzaț comunist pentru tradiționala și religioasa Sărbătoare a Sfintei Maria). Din spusele sale, Palade nu a participat la aceste evenimente. El spune că rezultatele cele mai cunoscute ale acestor vizite rituale au fost pânzele semnate de doi dintre colegii săi, devenite atât de celebre, Încât Viorel Mărgineanu era supranumit „cel care a
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
nu se Încheie Însă odată cu eliberarea din arest, ci, timp de o lună, tânăra este chemată zilnic la sediul Securității pentru a scrie și alte declarații. În privința arestării din 1949, dosarul de urmărire informativă conține doar câteva file. Deși, conform spuselor disidentei, În dosar ar trebui să se afle aproximativ 30 de declarații redactate În luna de anchete, În momentul de față, În volumele din arhiva CNSAS se regăsește doar una singură, datată 3 ianuarie 1949, În care tânăra de pe atunci
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
semnal că îl urmărește, îl lasă să continue, este interesat de ceea ce spune); b) induce o shimbare în cursul conversației (vorbitorul îi solicită ascultătorului clarificări, reformulări, aprofundări, se concentrează pe anumite porțiuni din discursul interlocutorului); c) încheie conversația (vorbitorul reia spusele interlocutorului pentru a semnaliza dorința de a abandona subiectul). Printre mărcile lingvistice specifice sunt repetițiile (parțiale sau totale), interjecțiile (aha; da, da, da...; și?, mhh...), deicticele textuale (așa..., a, acum înțeleg...), secvențele prin care se introduc reformulări (adică, vrei să
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
dar nici nu fac pauze mari între luările de cuvânt ale vorbitorilor succesivi; tiparul „oriental”, în care luările de cuvânt sunt respectate de interlocutori și urmate de pauze relativ lungi, semn al faptului că ascultătorul a reflectat cu atenție la spusele vorbitorului curent; tiparul „latino”, în care luările de cuvânt tind să fie scurte, cu multe întreruperi și suprapuneri. Autorul pune cele trei tipare în legătură cu modul în care populațiile respective percep distanța față de putere. Tannen (1984) distinge între două stiluri comunicative
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a propoziției; paste; patrie; pix; poate; povață; poveste; preziceri; promisiune; pronunțare; punct de vedere; punte; rău; respectuos; român; rosti; a rosti; rostire; sabie; scrie; scriere; scrisoare; scriu; scump; scurt; semn; serios; seriozitate; siguranță; simbol; sinceritate; sinonim; sintagmă; slogan; a spune; spusă; stilou; stîlcit; strănut; strofă; stupid; subînțeles; substantiv; suflet; sunet articulat; știință; știre; test; la timpul său; valoare; veșnic; viață; vînt; vocabulă; voce; vorbă bună; o vorbă gîndită; vorbesc (1); 771/264/93/171/0 dacă: poate (133); parcă (58); condiție
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pildă; pitic; de pînă; îmi place; plicticoasă; povești pentru copii; prieten; prieteni; prinț; prințesă; privi; rea; recitare; rege; relatare; rezumat; ridichea; rîde; roată; roman; romane; romantic; roz; S.F.; sărut; scriere; scris; scrisoare; Scufița Roșie; de seară; singur; skaska; spune; spunere; spusă; stele; succes; școală; tare; telenovelă; tîlc; tragică; trist; tristețe; de uitat; ușurare; vară; vatră; vechi; de viață; viteaz; vorbă; vrajă; zice; zmei; zmeu(1); 821/274/90/184/0 praf: mizerie (114); murdar (74); pulbere (66); colb (50); murdărie (43
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dacă ar fi țipat la tine sau te-ar fi insultat. Însă n-a făcut-o”. Todd avea dreptate. Săpuneala severă administrată lui Brad de către Martha nu reprezintă o agresiune verbală. Fiind angajatorul lui, are tot dreptul să evalueze veridicitatea spuselor lui și să îl avertizeze cu privire la eventualele încălcări viitoare ale normelor de serviciu. Angajatorii nu sunt obligați să își trateze angajații într-o manieră prietenoasă (deși aceste relații sunt, de obicei, dezirabile). Și nici mesajele lor nu trebuie rostite într-
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
religie, iar adevărata religie e adevărata filosofie. Această identitate circulară fundamentală fiind stabilită, raportul dintre rațiune și credință devenea ușor de definit. În fapt, el se reducea la a susține că rațiunea este cea care dă sens credinței și interpretează spusele lui Dumnezeu. Cât privește esența lui Dumnezeu, ea este de necunoscut, pentru că, de fapt, Dumnezeu este superior oricărei esențe. Scot Îl urmează În această privință pe Dionisie Areopagitul, ale cărui idei le dezvoltă, arătând că filosofia operează cu două perspective
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
înaintea tribunalului lui Dumnezeu. Cu toate acestea, în aceeași perioadă, colegul său rabbi Yohanan, conducătorul școlii din Tiberiada, învăța că este mai bine să „dezrădăcinezi” o literă din Tora decât să profanezi numele lui Dumnezeu în cadrul lecturii publice 4. Analizând spusele celor doi rabini, Barthélemy concluzionează că opoziția dintre cei doi hagadiști este mai mult aparentă decât reală, motivele invocate de fiecare diferind foarte mult. De altfel, nici un rabin din secolul al III-lea nu ar fi îndrăznit să suprime vreo
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mai multe feluri, vocalizarea avea rolul practic de a indica, cu precizie, modul în care trebuie citite consoanele. În iudaism au existat discuții aprinse legate de originea vocalizării: în timp ce unii susțineau că este vorba de o inovație, așa cum rezultă din spusele lui Simha, în cartea de rugăciuni Mahzor Vitry (sec. al XII-lea), karaiții erau de părere că vocalele au fost date pe muntele Sinai, așa cum explică Iuda Ha-Dassi. Originea târzie a vocalizării textelor biblice ebraice poate fi dovedită prin absența
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
din stratul perioadei persane atestă faptul că Aradul îndeplinea în acea perioadă o importantă funcție militară, majoritatea inscripțiilor vorbind despre transportul bunurilor cu ajutorul cailor și al măgarilor, despre distribuirea hranei și despre numărul călăreților ce participau la diferite bătălii. După spusele lui Joseph Naveh care a publicat toate aceste ostraca din perioada persană, în acea perioadă, fortăreața de la Arad era un loc de oprire și un centru de aprovizionare pentru soldații cavaleriei și pentru caii lor, ca parte a unei rețele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]