19,182 matches
-
din pură Întîmplare, descoperisem un Întreg univers Într-o singură carte necunoscută din infinitatea acelei necropole, alte zeci de mii rămîneau neexplorate, uitate pentru totdeauna. M-am simțit Înconjurat de milioane de pagini abandonate, de universuri și de suflete fără stăpîn, care se cufundau Într-un ocean de beznă, În timp ce lumea care palpita În afara acelor ziduri Își pierdea memoria pe neștiute, zi după zi, simțindu-se cu atît mai Înțeleaptă cu cît uita mai mult. Se iveau primele sclipiri ale zorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-o atunci, Însă mi-ai spart gura Înainte să pot vorbi. Tomás și-a coborît privirea, rușinat. L-am observat pe acel uriaș timid și tăcut care rătăcea prin sălile de clasă și pe coridoarele colegiului ca un suflet fără stăpîn. Toți ceilalți băieți - eu În primul rînd - se temeau de el și nimeni nu-i vorbea și nu Îndrăznea să-i Întîlnească privirea. Cu ochii plecați, aproape tremurînd, m-a Întrebat dacă nu vreau să ne Împrietenim. I-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un alt grup dominant îi ia locul. Apoi, când este pusă în discuție însăși legitimitatea autorității, se instalează o nouă ordine, cu alte puteri, alte cunoștințe, alte moduri de cheltuire a surplusului, alte raporturi de forțe geopolitice. Rând pe rând, stăpânul devine sclav, soldatul ia locul preotului, iar negustorul îl înlocuiește pe soldat. Firește, aceste evoluții nu cunosc segmentări definitive: în fiecare clipă coexistă trei ordini de putere, cu avansări premature, dar și cu reveniri. Iată acum istoria acestor ordini, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în cele două Americi, foarte probabil pe uscat, traversând strâmtoarea Bering. în Europa, o subspecie a lui Homo sapiens sapiens, numită astăzi „omul de Cro-Magnon”, se întâlnește cu Homo neandertalis, venit aici cu 250 000 de ani mai devreme și stăpân incontestabil al locurilor. Aceste primate diverse coexistă în Europa mai bine de 10 000 de ani, pribegind neîntrerupt pe teritoriile vaste, pe care nu le părăsesc decât în caz de extremă necesitate. Acum 30 000 de ani, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
care se vor duce și ei cândva, protecție pentru cei rămași în viață. în fiecare grup sau trib, un șef - preot și vraci în același timp- stăpânește violența prin locul pe care-l atribuie fiecăruia în raport cu sacrul. Fiecare șef este stăpânul interdicțiilor, al calendarului, al vânătorii și al forței. Cosmogoniile desemnează țapi ispășitori ce servesc și ca intermediari în relațiile cu lumea de dincolo. Cântul și flautul sunt primele mijloace de adresare către acești intermediari. Labirinturile sunt primele reprezentări metaforice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mazărea și lintea) și animale care pot fi capturate îcâinele, oaia, porcul, bovinele și calul). Câteva grupuri se stabilesc pentru perioade destul de îndelungate în locuri unde își construiesc primele case de piatră. Sacrul îi însoțește și aici: anumiți zei devin stăpânii unor întinderi de pământ. Acum 15 000 de ani, acești mesopotamieni, încă nomazi, sapă puțuri și controlează turme de animale sălbatice, fără să le domesticească deocamdată; acordă tot mai multă importanță progeniturilor lor și protejează natura, considerată expresie a divinității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pământul și agricultura încep să ocupe un loc major. Zeii protectori ai călătoriilor sunt lăsați în planul secund. Astfel, la 150 000 de ani de la apariția sa, Homo sapiens sapiens inventează sedentaritatea. Sacrul basculează în glorificarea posesiunii solului: zeii sunt stăpâni ai pământului tot așa ca și ai cerului. O mie ani mai târziu - așadar acum 9 000 de ani -, mesopotamianul se gândește să obțină, prin încrucișări succesive, noi specii de animale, mai bine adaptate nevoilor sale. Devine și păstor. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
sunt niște artefacte, susceptibile de a fi schimbate prin troc, devenind simple unelte. Sclavia la care sunt supuși cea mai mare parte a oamenilor este condiția libertății unei minorități. Șeful fiecărui regat sau imperiu este totodată principe, preot, căpetenie militară, stăpân al timpului și al puterii, Om-Dumnezeu. El este singurul autorizat să lase o mărturie a exsitenței sale printr-un mormânt personalizat: ceilalți continuă să moară în anonimat. Așadar odată cu principele apare și noțiunea de individ, după cum, odată cu dictatura sa, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Asia este tot Xi’an; Parisul, capitala celui mai populat regat din Europa, nu joacă în acea perioadă decât un rol economic și cultural marginal: cel mai puternic oraș din Europa continuă să fie Córdoba. Aceasta până când, în 1148, noii stăpâni ai Córdobei, Almohazii, învățați într-ale credinței veniți din Sudul marocan, interzic musulmanilor studierea gândirii grecești și îi expulzează pe evrei și pe creștini din califatul lor. Asta în timp ce, de cealaltă parte a Mediteranei, alți șefi musulmani purced la recucerirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
tot ceea ce mișcă îmercenari, briganzi, negustori, marinari, medici, pelerini, jongleri, muzicieni, exploratori, filosofi și cerșetori). Chiar și în Franța, de departe țara cea mai populată și mai promițătoare, tot legea imperiului persistă: marea nu constituie un orizont, negustorul nu este stăpân, pământul continuă să fie principalul însemn al puterii. Și totuși, în câteva târguri de pe continent, noua ordine, încă derizorie, parazită, neobservată, dar revoluționară, se insinuează în interstițiile regatelor: Ordinea economică, aceeași și în zilele noastre, este înfloritoare și, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
preia atunci controlul intern și extern al resurselor energetice celor mai eficiente și al mijloacelor de comunicare celor mai rapide. Bancheri, artiști, intelectuali și inventatori vin să-și aducă banii, să-și construiască palate sau morminte, să picteze portretele noilor stăpâni ai lumii, să le conducă armatele. în jurul acestei „inimi” se află un anumit mediu, format din vechi și viitori rivali în declin sau în expansiune. Restul lumii, regatele și imperiile, formează periferia, parțial guvernată de rânduielile anterioare, vânzându-și materiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
primele sisteme bancare. Și, întrucât anotimpurile nu mai sunt suficiente pentru a marca ritmul timpului urban, după ce au bătut în mănăstiri vreme de șase secole pentru a chema la rugăciune, în turnurile orașelor își fac apariția clopotele: timpul aparține noilor stăpâni. La sfârșitul secolului al XII-lea, Bruges este cel mai dinamic dintre aceste mici porturi. Deocamdată, nu-i decât un mare burg înzestrat cu o importantă bază agricolă. Negustorii săi merg deja - pe mare și pe uscat - în Scoția, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
care teoretizează, pentru prima dată în Franța, conceptul de suveranitate și care se face avocatul toleranței religioase. Trecută, la începutul secolului al XVI-lea, sub dominație spaniolă, Genova devine astfel, pe la 1560, prima piață financiară a Europei, „inima” capitalismului epocii. Stăpâni ai pieței aurului, bancherii genovezi fixează cursurile de schimb ale tuturor devizelor și finanțează operațiunile regilor Spaniei și Franței, ale principilor italieni, germani și polonezi. Așa cum nici un oraș nu poate deveni o „inimă” fără a controla și agricultura, și industria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
într-un flux accelerat. Consumatorii din cadrul „inimii” și cei din cadrul „mediului” vor continua să aibă datorii mari, fără ca acest lucru - așa cum credea Tocqueville - să însemne mai mult decât o limitare voluntară a freneziei lor de a consuma. Consumatorul va rămâne stăpân, iar interesele sale vor trece înaintea celor ale muncitorilor. Mai mult de jumătate dintre muncitori își vor schimba reședința la fiecare cinci ani, iar patronul încă și mai frecvent. Locuitorii orașelor din emisfera nordică vor finanța din ce în ce mai consistent reședința lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
dispară și că „inima” din acel moment va rămâne pentru totdeauna capitala lumii. Deseori, puterea a trecut chiar în alte mâini, fără să-și fi dat seama cineva din „inima” aflată în declin sau din jurul ei de acest lucru: foștii stăpâni continuau să creadă că ei dominau lumea cu produsele și cultura lor, cu diplomația și cu armatele lor, când, de fapt, ei intraseră într-o ireversibilă decadență, iar alții le luaseră deja locul. Așa s-a întâmplat la Bruges, Veneția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
juxtapunerea unui număr tot mai mare de democrații de piață în jurul câtorva puteri dominante. Un asemenea scenariu va deveni cu siguranță realitate: între 2025 și 2035, când a noua formă va dispărea, ea va lăsa în urmă o lume fără stăpân, vag coordonată de câteva puteri relative. Nu cred că această situație va putea dura: se va instaura o piață fără democrație, formă deja cunoscută în Istorie. Cam prin 2050, sub presiunea exigențelor pieței și grație unor noi mijloace tehnologice, lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
le va finanța și va forma împreună cu ele întreprinderi comune. Prin însăși existența lor, ele vor grăbi apariția celui de-al treilea val al viitorului, hiperdemocrația, în care, așa cum vom vedea, niște instituții democratice planetare vor contribui la echilibrarea hiperimperiului. Stăpânii hiperimperiului: hipernomazii Stăpânii hiperimperiului vor fi vedetele „circurilor” și ale „companiilor teatrale”; deținători ai capitalului „întreprinderilor-circuri” și ai unui element activ nomad, strategi financiari sau ai întreprinderilor, patroni ai companiilor de asigurări și de divertisment, arhitecți ai programelor de calculator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și va forma împreună cu ele întreprinderi comune. Prin însăși existența lor, ele vor grăbi apariția celui de-al treilea val al viitorului, hiperdemocrația, în care, așa cum vom vedea, niște instituții democratice planetare vor contribui la echilibrarea hiperimperiului. Stăpânii hiperimperiului: hipernomazii Stăpânii hiperimperiului vor fi vedetele „circurilor” și ale „companiilor teatrale”; deținători ai capitalului „întreprinderilor-circuri” și ai unui element activ nomad, strategi financiari sau ai întreprinderilor, patroni ai companiilor de asigurări și de divertisment, arhitecți ai programelor de calculator, creatori, juriști, bancheri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
frontierele între a munci, a consuma, a crea și a se detașa. în felul acesta, vor inventa un nivel maxim al binelui și unul al răului pentru o societate planetară volatilă, egoistă, precară și lipsită de griji. Arbitri ai eleganței, stăpâni ai bogățiilor și ai mass-media, ei nu-și vor recunoaște nici un fel de crez, nici național, nici politic și nici cultural. Se vor îmbrăca tot mai frecvent ca niște nomazi, revelând prin ținuta lor călătoriile făcute, protezele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
fi întreținută loialitatea cetățenilor și credința în valorile acestora, principalele arme ale viitorului vor fi instrumentele de propagandă, de comunicație și de intimidare. înarmarea, alianțele în fața acestor amenințări multiforme ce vor avea, de altfel, ca primă țintă democrațiile de piață, stăpânii ordinii policentrice își vor da seama că nu mai pot reacționa în mod dispersat și că bugetele lor de apărare ar putea fi utilizate mai eficient dacă echipamentele lor ar fi compatibile din punct de vedere tehnic și plasate sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
se vor arunca în aer în centrele marilor orașe ale Europei. Vom vedea, de asemenea, convoaie de vase-capcană încărcate cu copii veniți din sud, aruncându-se în aer în plină Mediterana în direct, în fața camerelor de luat vederi ale televiziunilor. Stăpânii lumii policentrice, iar mai apoi ai hiperimperiului vor încerca să se opună acestor acte, transformând Alianța militară defensivă într-o organizație de poliție mondială. Mercenarii aflați în slujba Alianței vor distruge bazele de plecare ale piraților, vor da lupte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
formați. Omenirea va avea tot interesul ca fiecare ființă umană să fie fericită că trăiește; altruismul va deveni interesul fiecăruia. A fi transuman va deveni ceva rațional. Deturnarea hiperdemocrației Decenii la rând, hiperimperiul va încerca să împiedice nașterea hiperdemocrației. Unii stăpâni ai pieței, hipernomazi în cea mai mare parte, vor căuta să-i compromită valorile, să nu lase instituțiile sale să apară și să-i anihileze actorii. îi vor numi trădători pe hipernomazii transumani. Vor face tot posibilul să-i sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de care să apucăm, iar cealaltă teorie, că un stat străin cu intenții rele era implicat într-o acțiune destabilizatoare împotriva țării noastre, nu era mai bună ca prima, Credeam că aveam situația complet sub control, că eram domnii și stăpânii situației și până la urmă ne-au ieșit în cale cu o surpriză pe care nici cel mai deștept n-ar părea să fie în stare s-o imagineze, o lovitură de teatru perfectă, trebuie s-o recunosc, Ce vă gândiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aceeași direcție, Vrem Adevărul Indiferent pe Cine Ar Durea. Ministrul de interne continuă, Nu e alarmant, nu cred că trebuie să ne îngrijorăm, chiar e binevenită apariția acestor semne de întrebare ca să nu se spună că toată presa e glasul stăpânului, Atunci vreți să spuneți că douăzeci și trei de morți sau mai mulți nu vă îngrijorează, Era vorba de un risc calculat, domnule prim-ministru, Având în vedere ce s-a întâmplat, un risc foarte prost calculat, Recunosc că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu te întoarce fără ea. Zăboviră doar câteva minute. Iat-o, spuse bărbatul. Comisarul se apropie de o fereastră ca să vadă mai bine. În rând, unii lângă alții, se alăturau cei șase adulți, cuplu lângă cuplu. La dreapta se afla stăpânul casei, perfect recognoscibil și fosta soție, la stânga, fără umbră de îndoială, bătrânul cu legătura neagră și prostituata, la mijloc, prin excludere, unii care nu puteau fi decât soția medicului și soțul ei. În față, îngenuncheat ca un jucător de fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]