38,669 matches
-
și spre ,,comorile,, din pubelele patriei. Cerșitul are o față umană și una animalică. Animalicul Învinge Întotdeauna și nu dă voie umanului să spere la mai mult decât primește. Odată ce animalicul Își ia zborul, nici umanul nu mai rezistă. Sunt strâns legate Între ele ca ecuațiile și formulele matematice. Din batjocură, cinism sau cine știe ce vicii administrative Primăria a trasat ,,străzi,, În acest ghetou mustind de mizerie, dându-le nume de flori, iar pe ,,case,, a scris cu vopsea albă numere de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de care Ben nu ar vrea să se despartă niciodată: umorul lui Antoniu. Șase -Kawabata, te simți mai bine? Ai habar În ce zi suntem astăzi lăcustă transparentă? Te-am Îngrijit ca pe copilul meu. Uite ce de bani am strâns numai În câteva ore. În palma lui Antoniu monedele gălbui de 5 lei au strălucirea sărăciei. Cu ele se poate lumina doar un oftat. Astăzi este ,,Ziua Mondială a râsului,, dihor leșinat. Râzi că nu te costă, animal preistoric. Râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din mers, respiră adânc și, când durerea a dispărut o pornește din nou spre ceea ce Europa s-a făcut că nu vede: sărăcie și suferință. Nouă -Kawabata, nu cumva te simți mai bine azi? Hai, gândac negru de bucătărie la strâns firmituri de pe masa istoriei! Vin de la un curs de inițiere europeană, sunt tobă de carte. Am Învățat ce Înseamnă foamea, trebuie să Învăț ce Înseamnă și Europa de azi, cu locuitorii ei cu tot. Suntem pregătiți pentru bunăstare? Ne amăgim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de radio, cerșea, era frumoasă ca Scarlet Johansson, nu mai dăduse un telefon de zece ani, un regizor a oprit-o pe stradă și a spus că o distribuie Într-un film, dar ea a țipat și lumea s-a strâns ca la urs, era Îmbrăcată cu lucruri de pomană, se spăla În toaletele Mac Donald, acolo Îi plăcea să stea, erau curate și miroseau a detergent parfumat, nu a vrut să se prostitueze, spunea că ea nu are nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îl sperie gândul că ar putea fi real acest straniu popas al astrului. Își revine imediat și-i Întinde o jumătate de măr din care Plăcințica mușcă cu lăcomie. Aerul cald al verii a uscat ,,rufele,, pe care Plăcințica le strânge și le așează netezindu-le cu migală pe priciul care ține loc de pat. Adorm imediat, adăpostit În propriul vis. Câinele lui Ben roade un os, scoțând icnete de plăcere. Șuieratul trenului Îl trezește o secundă pe Antoniu, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de pantalonii prea largi, și Îmi aduc aminte de clownul de la circ. Suntem toți trei În jurul mesei. Din farfuriile cu supă fierbinte, aburii ies ca niște spiriduși. Pământul se mișcă și mama se face palidă ca margarina, iar tata mă strânge În brațe. Cutremur. Am patruzeci și șapte de ani și sunt unul din copiii lui Dumnezeu. Nu vreau să mor...,, -Ai o imaginație bogată, nu glumă. Nu văd prin preajmă nici un caiet și nici un creion. Plăcințica a ascultat fascinată cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
V-ați Înmulțit ca șobolanii, nu mai are omul loc de voi, sunteți ca niște căpușe. Îmbolnăviți imaginea țării. Când a spus ,,țării,, , bărbatul s-a ridicat pe vârfuri arătând cu mâna undeva, Într-o direcție imprecisă. Lumea s-a strâns ca la bâlci. Unii Înjură scârbiți Ăei știu pe cineă, alții aplaudă, iar Antoniu e prins În mijlocul lor, ca un animal Încolțit ce trebuie dus la grădina zoologică. Își face loc cu greu prin mulțimea de gură cască și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atât de bine cu Scarlet Johanson actrița pe care-o văzuse pe un afiș la cinematograf, la ghetou, la povestirile pe care le-ar vrea Însfârșit publicate, și iarăși la frigul din cocioabă și la surcelele pe care le-a strâns ca să facă focul În ligheanul de tablă.... Toate se Învălmășesc În mintea lui, apoi se ordonează ca la un joc de puzzle, dând o imagine pe care Antoniu o definește prin cuvinte patetice. A ajuns În stația de autobuz obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o rochie de frunze și râdea În hohote, arătându-mă cu degetul unei mese pline cu bărbați amețiți de băutură. Am fost atât de rănit, Încât mi-am pierdut orice control și pur și simplu m-am repezit să o strâng de gât. Atunci m-am trezit, am netezit cearceaful ud de transpirație, și-am Încercat să adorm din nou. Ce frumoase sunt stelele văzute de pe acoperiș! Par foarte aproape. De mic copil Îmi plăcea să mă urc pe acoperișul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În jurul orei douăzeci și unu, proprietarul barului ,,Așează-te și bea,,, un individ impulsiv, s-a luat la ceartă cu unul din angajați, cearta a degenerat În bătaie, bătaia a dus la crimă, angajatul murind În urma unei hemoragii cerebrale. Lumea s-a strâns ca la bâlci, mașina salvării a venit când nu se mai putea face nimic pentru victimă. Trei iulie Mi-a murit Încă un prieten. Avea T. B.C., boala mizeriei și a lipsurilor. Locuia retras, singur și-și scrisese pe perete o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bancnote verzi de 1 RON Ă zece mii vechiă. Dacă raportăm timpul lui de ședere la numărul oamenilor care coboară și admitem că un mic procent, de altfel real, e format din miloși plătitori, facem o medie care arată că el strânge din cerșit cam 3000RON pe lună, adică treizeci de milioane lei vechi, adică un salariu de profesor universitar, de procuror șef, de director de spital, ș.a.m.d. Oamenii care-i dau bani din milă sunt vicleni ca și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe care nu-l concepuseră În lunga lor căsnicie. Dezi, cum Îl alintau părinții, nu era bineînțeles nici pe departe un sentimental și credea că viața este un șir lung de Întâmplări legate de voința lui proprie. Important era să strângi din dinți și să nu te dai bătut. Odată pornit În vârtejul Întâmplărilor, nu se putea să nu-ți atingi scopul, să nu ajungi unde ți-ai propus. Cine te putea opri? Ce te putea face să nu reușești? Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Mai poate Încerca, doar timp este. Deocamdată trebuie să fie mulțumit și cu atâta. Un trecător al cărui chip se pierde În marea de oameni, i-a aruncat În palmă, ferindu-se să o atingă, o bancnotă. Mâna lui o strânge instantaneu, așa cum o plantă carnivoră Își strânge prada. În imediata apropiere a gurei de metrou, pe o bancă instalată de primărie ca să civilizeze orașul, un boschetar, din cei care-și poartă avutul cu sine de dimineață până seara, așa cum Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trebuie să fie mulțumit și cu atâta. Un trecător al cărui chip se pierde În marea de oameni, i-a aruncat În palmă, ferindu-se să o atingă, o bancnotă. Mâna lui o strânge instantaneu, așa cum o plantă carnivoră Își strânge prada. În imediata apropiere a gurei de metrou, pe o bancă instalată de primărie ca să civilizeze orașul, un boschetar, din cei care-și poartă avutul cu sine de dimineață până seara, așa cum Își cară melcul În spinare cochilia, doarme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bucățica de carne pescuită de cea care scotocește cu linguroiul În imensul cazan. Ultimul flămând de la coadă, un bătrân cu niște ochelari murdari, legați cu elastic, Îl privește cu ură pe Antoniu care s-a apropiat de el, și-și strânge crăticioara la piept, cu un gest reflex. O femeie gravidă, vrea să păcălească și să intre prin față, dar vigilența Înfometaților este o lecție aspră de viață: nu numai că nu o lasă, dar unul din ei, un bărbat sfrijit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ei, și, ceea ce m-a mirat, era faptul că parea că mă cunoște dintotdeauna. Pe inelarul mâinii stângi verigheta ei strălucea În semiântunericul barului, ca o steluță mișcătoare. Sportul Îi sculptase trupul, dându-i o elasticitate copilărească. Părul șaten, era strâns Într-o coadă de cal care se mișca dintr-o parte În alta, În funcție de mișcările capului, iar ochii erau cu adevărat fascinanți. Mari, imenși și umezi, ca ai unei căprioare, Kawabata, pricepi? Din seara aceea, de când ne-am despărțit, schimbând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a mai scris de multă vreme promițându-și că va termina În curând povestirea pe care a Început-o. Își amintește deodată, de o scenă din copilărie, puternic Întipărită În memorie: mama strălucind de tinerețe și frumusețe, suplă, cu părul strâns la ceafă Într-un coc micuț, cochet, Îmbrăcată Într-o rochie bleu, vaporoasă, Învârtindu-se În fața unei oglinzi și cântând ceva foarte vesel. El, copilul, foarte mic, de trei-patru ani, așezat pe un fotoliu și privind-o fascinat. O fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
avea. Rate la mobilier, la frigidere, la calculatoare, dar și la iubire. Cea mai adevărată este iubirea În rate, aceea pe care o programezi și-o afișezi impudic pe pereții clădirilor, prin metrouri, aeroporturi, spitale ș.a.m.d. Antoniu Își strânge picioarele lipindu-le unul de celălalt, ca un elev pentru care pupitrul este prea mic și-i Îngrădește mișcările. Se gândește la apropiatul sfârșit al lui Kawabata, și, un sentiment de vinovăție Își face loc În sufletul lui. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
locuiesc pe unde apucă În timpul vieții, laolaltă cu șobolanii și gunoaiele, cei care se Încălzesc iarna lipindu-se de conductele prin care circulă apa caldă pentru blocuri, aurolacii care mor pe străzi, având ca singură avere punga pe care o strâng În mână și din care inspiră substanța letală, cei ale căror uși sunt capacele canalelor, cei pentru care nimeni nu dă telefoane Îngrijorate. Aproximativ trei sute de asemenea nefericiți sunt Îngropați anual În spațiul delimitat, primăria cheltuind câte 1000 de lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un scaun În fața unei măsuțe metalice pe care a deșertat un morman de bijuterii de argint, cărora le lipește bucățele de hârtie pe care sunt scrise gramajul și prețul. Femeia vorbește În timpul ăsta la un telefon mobil pe care-l strânge Între gât și umăr. Se amuză copios povestind ultimul ei voiaj negustoresc la Istambul, de unde a venit după cum se vede, cu câteva kilograme de bijuterii de argint care-i vor aduce cu siguranță un câștig frumușel. Înafară de scaun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
baticului pe care-l ține În poală.. Focul se stinge, mama și tata dispar, casa se prelinge pe trupul meu, ca o Înghețată care s-a topit. Mă trezesc. Viscolul a deschis ușa cavoului și s-a năpustit Înăuntru. Îmi strâng trupul În paltonul uzat. Douăzeci și opt Ți-a intrat În cap că ai scris o carte? Tânăra redactoră, Îl privește batjocoritor, trăgând dintr-o țigară, și suflând fumul spre Antoniu cu toată puterea. Deși fumul de la țigara ei, Îi provoacă greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ai spus că pe mine m-a cucerit fratele dar, după câte se pare, pe tine te-a cucerit sora. — Ah, mie nu-mi place de ea deloc, răspunse Georgie. Dar asta e o altă problemă. Se ridică brusc, își strânse părul și începu să-l împletească iute. Își aruncă peste umăr coada grea. Își ridică fusta și juponul alb, apretat, și începu să-și pună o pereche de ciorapi albaștri pe care-i dăruisem eu. Îmi plăcea să-i fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cazul Antoniei, extrem de atrăgătoare și de emoționantă, dobândind o distincție pe care aceeași față nu o avea când persoana era mai tânără. Antonia are ochi căprui mari, inteligenți și pătrunzători și o gură mobilă și expresivă care este în general strânsă într-un fel de botișor care exprimă interes și o bunăvoință puțin ironică. E o femeie înaltă; și, deși a avut totdeauna o tendință de îngrășare, a trecut drept o femeie mlădioasă, atribut pe care eu îl interpretez ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vreau decât să-ți spun adevărul în esența lui, să-ți spun că trebuie să-mi redai libertatea. Situația asta m-a copleșit, Martin. Pur și simplu a trebuit să mă supun. Este vorba de totul sau nimic. I-am strâns și mai tare mâinile în mâna mea stângă. Poate părea ciudat, dar îmi dădeam seama că încercam să mă hotărăsc cum ar trebui să reacționez, îmi dădeam seama că se teme că am s-o lovesc. I-am lăsat mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
burta puțin împinsă înainte, cu un șold mai în față decât celălalt, cu tot trupul puțin contorsionat, în stilul bine cunoscut și atât de drag mie. O bluză albă din mătase, mult decoltată, îi punea în evidență gâtul lung. Părul strâns cu grijă forma un coc auriu aproape de mărimea capului. M-am uitat din nou la ea și am văzut-o limpede, pentru prima dată de la ruptura dintre noi, ca pe o persoană separată, care nu mai făcea parte din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]