11,661 matches
-
Politzer definește psihologia medicală, sub forma „psihologie care pune în centrul ei drama persoanei umane” (aflată în situație de boală). P. Popescu-Neveanu consideră psihologia medicală ca “obiect de studiu al psihologiei bolnavului și al relațiilor sale cu ambianța, legăturile sale subiective cu personalul medico-sanitar și cu familia, studiază și reacția psihică a bolnavului față de agresiunea somatică și/sau psihică și mijloacele psihice de tratament.” Săhleanu și Athanasiu, adaugă în sfera de preocupări a psihologiei medicale și problematica psihologică a profesiunii medicale
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
secundare neprevăzute și nedorite ale remediilor medicale pentru Balint, iar pentru toți relația medic-pacient”. Relația cu psihopatologia oferă psihologiei medicale posibilitatea abordării în cunoștință de cauză a unor personalități morbide, capabile să inducă în eroare pe medicul neavizat prin acuze subiective și chiar simptome obiective nelegate de un proces patologic organic. Psihopatologia este un studiu sistematic al trăirilor anormale, cunoașterii și comportamentului, studiul manifestărilor tulburărilor mintale (A. Sims, 1995). A. Sims, subliniază cele două direcții importante ale psihopatologiei: cea explicativă - aflată
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
capacitatea de creație. Boala se caracterizează, în general, prin perturbarea la diverse nivele și din variate incidente a structurilor funcționale ale individului din perspectivă corporal-biologică sau psihic-conștientă. Această perturbare determină o dizarmonie a ansamblului unitar al persoanei, dificultăți obiective și subiective în prezența, adaptarea și eficiența în cadrul vieții sociale, orientarea existenței într-un sens opus adaptării, evoluției și creației. Boala se referă, în general, la o stare anormală care are anumite cauze, apare la un moment dat, are un anumit tablou
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
de stres provocată de pierderea reală sau imaginară a unui obiect. Ei au stabilit că maladia psihosomatică apare frecvent când pierderea generează sentimente de neajutorare și de disperare (renunțare). Punctul central al cercetării stresului s-a deplasat curând spre experiența subiectivă a stresorilor externi. Oamenii trăiesc diferit solicitările de a acționa, potrivit gradului de încredere pe care îl au în propria lor capacitate, plăcerii pe care o resimt în exercitarea profesiei lor și a ambițiilor care-i animă. Stăpânirea unei situații
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
precis” (displaced-point time pattern), cealaltă, modelul “timpului imprecis” (diffused-point time pattern). Strâns legat de punctualitate, timpul de așteptare transmite un semnal cronemic puternic. Așteptarea se subordonează modelelor culturale de utilizare a timpului (L. W. Doob, 1971) și are o încărcătură subiectivă puternică; de exemplu, așteptarea pentru o consultație medicală sau așteptarea unui rezultat medical pare o veșnicie comparativ cu timpul petrecut în cabinetul medical. 3.1.5. Mesajele corpului În comunicarea interpersonală postura și mersul au un rol important, dar insuficient
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
etc.). ca fixare psihică (durere de urmă, durere - amintire Leven), ca psihologie (durere psihogenă, corticogenă, centrogenă, imaginativă, obsesivă, psihosomatică, nevrotică, cerebralgie, algohalucinoză etc., Oppenheim, Lhermite, Mallet, Stenvers). De obicei există o „durerea psihizată” - reziduală (Păunescu - Podeanu). Durerea fiind un simptom subiectiv și reacție psihică, are un caracter individual personal și poate fi punctul de plecare al unei tipologii. Fervers (1940) stabilește o tipologie utilă pentru tratament. 1) Tipul “tetanic” reacționează la durere prin agitație (hipermotrică), revoltă, fiind posibilă o atitudine “dușmănoasă
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
ar putea auzi lucruri neconvenabile, vor perturba mesajul); -amenințarea statutului (dacă el comunică nu este sigur de faptul că ceea ce comunică nu îi amenință imaginea personală, va evita să transmită mesajul complet sau va denatura anumite părți din el); -presupuneri subiective (dacă vorbitorul crede că ascultătorul îi este ostil sau indiferent și mesajul va fi distorsionat); -preocupări ascunse (dacă unul din parteneri are o preocupare diferită decât scopul pentru care se află în relația de comunicare - pecuniară, erotică - mesajul va fi
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
această categorie riscul camuflării unei anxietăți adesea preexistente și accentuată de către boala. Medicul trebuie să le ceară acestor bolnavi cât mai multe informații despre boală spre a le favoriza descărcarea anxietății (Wise). b) Inadecvare prin exces de acuze (mai ales subiective). Se încadrează în această categorie mai multe grupe: - „Văicăreții condescendenți” - dependenți - Imploră, sufocă medicul cu nenumăratele lor acuze somatice polimorfe, fiind extrem de dependenți de vorbele și gesturile medicului. Se liniștesc, pe moment, ca urmare a explicațiilor și intervențiilor terapeutice ale
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
durere, întâlnite la oameni așa-ziși “simpli”, fac ca aceștia să mascheze suferințe adesea importante și cu un potențial evolutiv sever. Comportamentul medicului este de încurajare, spre a fi dezvăluite de către astfel de bolnavi, o serie de date - mai ales subiective - cu importanță diagnostică, inclusiv condițiile de viață ale acestor bolnavi. b) Bolnavi masochiști (Wise) care-și ascund suferința la exterior, ajungând să și-o cultive cu voluptate în plan interior, ca pe o componentă a unui șir de evenimente neplăcute
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
asigurându-i despre calitățile intelectuale și/sau morale pe care le au, creând o sursă nouă de valorizare a personalității bolnavilor respectivi. d) Bolnavii oligofreni: conștientizează și exteriorizează cu greu, mai ales simptomele obiective ale bolii (observație personală). În privința simptomelor subiective, se pot înscrie, uneori, în categoria bolnavilor “transparenți” (dintre a celor “văicăriți”) dar, de regulă, acuzele lor sunt monocorde, stereotipe. e) Bolnavii retrași, “distrați”, solitari Preferă să “sufere în tăcere” spre a-și păstra independența și a rămâne în lumea
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
deja în subcapitolul privind clasificarea pacienților pe tipuri trebuie luat în considerație și aici, experiența arătând că acești pacienți pun mai mult accent pe rezultatele cosmetice decât pe reușita tehnică și funcțională. Întotdeauna apare aici problema împăcării speranțelor și pretențiilor subiective ale pacientului - „în sfârșit, dinți albi și frumoși, într-o gură bătrână!” - cu posibilitățile obiective și situația lui financiară. În cazul protezelor parțiale trebuie acordată o mare atenție gradului de instruire a pacientului în problema igienei gurii și dexterității lui
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
și cu aspirație către valori - în opoziție cu perspectiva psihanalizei care vede în om mai ales un homo reagens și un homo naturalis). Se insistă asupra importanței de a distinge “biografia interioară”, adică felul în care se construiește viața proprie, subiectivă a subiectului, de biografia banală, rezultând din desfășurarea mai mult sau mai puțin întâmplătoare evenimentelor. Logoterapia Această psihoterapie elaborată de V. Frankl pornește de la o anumită concepție despre structura persoanei. Logos înseamnă totodată sens și spiritualitate; dar “spirit”, în înțelesul
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
același timp productiv. Mai precis însă decât oriunde aceasta trebuie sa aibă curs într-o activitate a cărei început e condiționat prin instinctul (înclinarea, înclinul) imitațiunei. Dacă între acest instinct simțit de om și a (iritațiunei) agitațiune[i] (Erregtlieit) sale subiective pe care vrea s-o sensualize prin actiune și între realizarea însuși nu e neci o prăpastie pe care omul să fie nevoit a o împlea cu o cultură si o tecnică specială, atunci e deschisă calea întru esecuțiunea artei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai brutal. Natura îndrăznește, putem zice, d-a se {EminescuOpXIV 234} manifesta atuncea în forma sa necurățită încă de spirit, fără d-a simți contradicțiunea între aparițiunea și menirea sa. Cu cât valorează într-o arte mai mult deja dispozițiunea subiectivă fără laboarea tecnicei și fără o formare denăuntru pentru arte a subiectului, așadar cu cât mai puțin face o arte de condițiune necesară a aparițiunei sale stăpânirea materiei printr-o măsură (Maas) oarecare de abilitate cu atât mai mult se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
stricte și de-a impune adepților săi condițiunea unei sistematice culturi prealabile, o trecere diligentă (prin) pre treptele (Vorstufen) artei, în scurt (dominațiunea) domnia asupra individualităței naturale. Abia atunci când această activitate artistică lasată acuma cu totul la dispozițiunea capriciului (Belieben) subiectiv, a smițirei întîmplătoare, se va contrage prin o arhi tectonică strictă în marginele unei arte adevărat obiective, numai atuncea abia se va întinde asupra întregei profesiuni stima datorită acestei speții de activitate artistică. n Actorul se posedă pe sine însuși
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apoi din natura ei fugitivitatea duratei sale, mărginirea ei în prezentul actorului, precum și atitudinea ce-o ocupă față cu publicul ce-o primește fără rezervă (unbefangen) și cu critica. Ne rămâne încă în această parte generală de-a lumina condițiunea subiectivă a individului în parte până la artist dramatic și de-a câștiga treptele ce rezultă necesarminte din noțiunea însăși întru dezvoltarea acestei arte. Toată artea se-ntemeiază pe fantazia liberă. Această putere a generalităței, de-a privi adică (ținoarea) coprinsul rațiunei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dar [î]și esersă totodată asupră-ne și puterea unei aparițiuni ideale, numai atuncea suntem noi înșii (transportați) ridicați din sfera unei nemijlocite puteri a naturei. Pentru că reprezintatorul nu se simte îndemînă față cu rolul decât prin mijlocul simțirei sale subiective, de-aceea va putea descrie numai acel cerc strâmt de caractere în care el își (privește, regăsește) recunoaște cu totul obiectiv dispozițiunea sa cea lirică. Orce suget în care o natură nobil organizată își regăsește cea mai nemijlocită și cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
le simțim oarecum plutind în jurul nostru, însă le vom privi ca pe unele cari și-au lăsat în urmă-le corpurile și formele locuite de ele, destinate lor. Fiindcă această treaptă nu o poate duce decât până [la] espresiunea simțirei subiective, de-aceea, strict luând, ea nu va putea ajunge decât [cel] mult până la declamațiune, nu până la reprezentarea caracterului. Declamațiunea însă nu renaște în noi decât dispozițiunea lirica, nu (ajunge) pătrunde însă până la adâncimea vieței individuale. Actorul însă, dezvăluind eul său
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
până la declamațiune, nu până la reprezentarea caracterului. Declamațiunea însă nu renaște în noi decât dispozițiunea lirica, nu (ajunge) pătrunde însă până la adâncimea vieței individuale. Actorul însă, dezvăluind eul său plin de entuziasm, e un liric, și espresiunea nobilă ce reflectă dispozițiunea subiectivă ca pe una asemenea e declamațiunea. "Unde e otarul declamațiunei acolo-i și otarul acestui stadiu. Facem însă distingere între declamațiunea aceasta, care-l împle pe întreg omul simțitor cu o dispozițiune lirică, și între declamațiunea (stearpă) moartă (goală, seacă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-ne deodată și într-una adevărul deplin și frumusețea deplină. Secretul acestei trepte, prin care ea se reprezintă ca uniunea (fuziunea) mai înaltă a celor două trepte dentîi, constă esențial din ecuilibrul cel rar de-a potența cu libertate simțirea subiectivă și de-a se putea transpune în starea cea mai înălțată ce-ar pretinde-o caracterul în situațiunile sale din deosebite ori și totuși de-a găsi în orce moment fără osteneală trecerea din cea mai internă emoțiune a sufletului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
decât ca niște reste, niște aduceri aminte din acel subordonat stadiu al activității limbistice. În reproducțiunea unor vorbe de natura acestora accentul simbolic naturalminte nu joacă un rol cu deosebire creatoriu, pentru că aicea vorba ca atare zugrăvește deja impresiunea ei (subiectivă), și vorbitorul nu are decât a o reproduce clar și cu înțeles. Ba încă din contra: omul în vorbirea acestor espresiuni cari imitează sunetele nearticulate nu are de-a adăogi de la sine decât foarte puțin, căci în cazul de față
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deja înțelegerea lor și ridicarea la cugetarea poetului pentru a le putea declama bine; pe când poeziile simple a întîiei speții nu pot fi reproduse cu deplin efect decât printr-o intuițiune poetică care să se poată transporta cu totul în subiectiva lor dispozițiune psihică. Pentru declamarea lor trebuie o natură pronunțat poetică, care să prefacă și să readucă pentru auditori la claritate sensibilă viața deplină a simțământului. Se vor găsi mult mai lesne individe care să poată citi cu efect o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o găsește 412v fantazia în puterea sa creatoare. În contrast cu poeziile cari sânt espresiunea simplă a unei simțiri or a unei cugetări, acelea se pot numi ca propria liră artistică, într-un sens mai pregnant. În cele dentîi simțământul or dispozițiunea subiectivă caută numai o formă diafană, încît această formă caută a ieși din suflet c-un fel de necesitate naturală și par a însemna mai mult obiectul însuși, din care caută aceste poezii mai întotdeuna sânt de ocaziune. (În poeziile cele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
urmările cele mai priitoare pentru dezvoltarea artei noastre. A face un șir de propuneri speciale cum, în esecuțiunea principiului, ar fi mai bine de împăcat diferitele interese, cum să nu se nedreptățească atât cerințele obiective ale artei cât și cele subiective ale artistului, toate aceste sânt firește afară de domeniul opului nostru, care are de-a dezvolta arhitectonica artei, nu de-a compune un cod al legislațiunii scenice. Al doilea moment atinge modul cum este chemată la viață opera poetului însuși. Dacă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
raporturi ale obiectelor, dar totuși de așa fel încît să li se atribuie și ca atari, de sine, chiar dacă n-ar fi intuite, sau sânt de așa fel cari atârnă numai de forma intuițiunei noastre, va sa zică de făptura subiectivă a sufletului nostru, fără care aceste predicate n-ar putea fi atribuite nici unui obiect? Despre a ne desluși asupra acestui punct vom (dezbate) expune mai întîi noțiunea spațiului. 1. Spațiul nu este o noțiune empirică care ar putea fi abstrasă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]