5,716 matches
-
o trusă de instrumente extraordinare, unelte puternice și subtile, un deget mare și un arătător capabile să exercite o presiune de mii de kilograme. Fiecare minte aparținând unui minunat colectiv analitic, gândindu-și fizica, matematicile ca parte dintr-un Întreg sublim. O rasă de uriași semi-nemuritori, urmașii noștri verzi, dragi neamuri și frați, păstrând inevitabil ceva din ciudățeniile noatre amare și totodată din puterile spiritului. Revoluția științifică n-a avut loc decât cu trei sute de ani În urmă. Mai dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
decât inginer, este artist. Comportamentul e poezie, este ordine metaforică, este metafizică. De la reacțiile de Înaltă frecvență, de zecimi de milisecundă ale creierului În rețelele cortico-talamice până la cele mai grosiere fenomene ecologice, totul este imprimarea, În cod misterios, a metaforei sublime. Vorbesc de pasiunile mele din copilărie, iar corpul unui individ este mai dens din punct de vedere electronic comparat cu densitatea organismelor din jungla tropicală. Și toate aceste existențe sunt, adesea se autosugerează, poezii. Nici măcar nu mai Încerc să Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
discuta împreună despre viața văzută prin ochi de adolescent. Într-o zi mi-a întins jurnalul ei. Am înțeles gestul ca pe un act de încredere și pentru prima oară în viață, versul mi s-a părut calea cea mai sublimă de a păși peste gânduri. Scria pe înțelesul meu și sufletul reușea să mi se înalțe mult mai ușor peste monotonia zilelor gri din internat, când o citeam. O admiram și-o respectam pentru ceea ce este. Nu puteam să fac
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Fata mamii ce-ai vrea tu?/ inginer să-ți dea mămica? / - Da, da, mămico, da? Ingineru-i pentru mine/ c-are bani și fute bine/ Da, da, mămico, da”. Atunci s-au format cohortele acestea de ingineri care acum lucrează în sublima noastră industrie națională. N-aveau nici o atracție pentru Politehnică, dar se intra ușor și aveai repartiție la oraș. La spartul chefurilor studențești, prin Cluj se striga: „Dormi copile, dormi în pace/ Țara inginer te face”. Ei sunt cei care acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și el se alege cu cârnați și țuică”. Doamne, îmi spuneam, da’ oamenii ăștia chiar nu înțeleg deloc ce viață umilitoare ducem? Alta decât să graviteze în jurul mațului gros mai știu? Vezi tu, Mircea, partea care mi s-a părut sublimă în Decembrie ’89 a fost că răsculații au cerut libertate. Cred că de aceea li se spune revoluționari. Cum era de conceput ca o mulțime de frustrați epidermic și stomacal să înseteze după libertate, nu după hrană? Și că, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dacă-i mai zdruncinăm simțul etico-estetic, el unul ne lasă baltă și pleacă. Drace, trebuie să băgăm urgent minerii în blocurile lor de nefamiliști, să le explicăm să stea cuminți acolo, fără slujbă și fără leafă că se supără intelectualitatea sublimă și ne lasă fără ea. Uite așa „ceilalți”, neocapitaliștii rapaci direct sau indirect guvernamentali au avut și mai mult succes în activitatea de lins și de jupuit ex-clasa conducătoare. Lugu-lugu, încă un „parastas”, o „împărțeală”, o „colivă” compensatorie. Avem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fost și eu prizoniera modelului „omului de cultură”. A celui care apare, emană panseuri fundamentale, pune nația în fund de prea marea lui înțelepciune. Nu vreau să scriu azi doar despre sursele interbelice ale acestui model, din care descind intelectualii sublimi, care măcar au verticalitate, ci mai degrabă despre sursele lui comuniste, din care descind ceilalți. Cred că societatea noastră totalitară a fost populată cu multe „grădini antropologice”, fiindcă mi-ar fi greu să spun că era vorba de rezervații, o dată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fi negustori cinstiți, i-am vedea pe istorici prin piețe strigând „Luuumee, luumee, politicieni de toate culorile! Poftiți la noi în prăvălie! Vă oferim justificări pentru orice! Avem variante scurte și lungi, într-o nouă prezentare! Aceeași aromă și gust sublim. King size!”. Interludiu încheiat. Istoricește justificat! Așa că n-am mai plecat din oraș în 22 decembrie, cum plănuisem, mai ales că am aflat că cei de la CUG într-adevăr porniseră spre centru, unde noi îi așteptam, dar fuseseră și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și al doctrinei. Din punct de vedere social este, fără îndoială, o necesitate, dar dacă vreți să aflați o părere personală, dincolo de concepte, e greu să vă spun, pentru că nu sunt căsătorit, dar îmi închipui că trebuie să fie ceva sublim sau plictisitor. Ea râse, timp în care dincolo, la zeci de kilometri distanță de aici, era cu gândul la telegrama de felicitări pentru Crăciun și Anul Nou pe care o primiseră și pe care o trimisesem în chiar după amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tine? Cu ce drept? Dumnezeu nu ți-a dat acest drept!” - „Fără asta nu se poate. E totuși o profesie de excepție, a doua după aceea de medic.” - „Da, asta da, tocmai pentru că este aberantă, de neînfăptuit și din cauza asta sublimă, ea și medicina. Sunt profesii care năzuiesc spre Dumnezeu”. - „Atunci preoții?” - „Preotul, dragul meu, este în slujba lui Dumnezeu și-i poartă cuvântul, pe când judecătorul țintește să-I stea alături, ba chiar în locul Lui, să împartă în numele Lui, de pe acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
căci îi simt mâinile apăsându-mi umerii sau îmbrățișându-mă, respirația caldă, aidoma timpului de atunci, totul ca-n urmă cu ani de zile. Nu pot să explic. E ceva care readuce viața la un mod cu totul diferit și sublim, asemeni eternității, or eternitatea este singura ipostază în care nu încape minciuna, pentru că este adevărul desăvârșit și permanent. „Spune-mi, Keti, dar Ana?” - „Te iubește, nu e zi să nu se gândească la tine, s-a măritat din cauza ta, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu le simți deși trec prin munți, prin ziduri și prin noi înșine, secundă de secundă; ne dăm seama numai dacă avem un aparat de recepție, anume construit pentru captarea acestei realități. Iată că știința - ceea ce nu se știe, vădește sublimul, din care cauză este vecină cu poezia. La fel și cu undele telepatice. Realitatea materiei e așadar mult mai complexă decât se crede. Se așeză pe canapea, îmi puse capul pe coapsele ei, eu îmi petrecui mâna prin pletele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu crezi că mi-a fost ușor să plec. Am cusut - fără să știe nimeni - ascuns, la reverul stâng al rochiei acelea albe, fotografia ta mică pe care mi-ai dat-o, din care desprinsesem numai capul ca o ghilotinare sublimă a înfățișării tale de-atunci, care pentru mine a rămas neschimbată. La penultima noastră întâlnire o aveam cusută sub rever, peste ea un petic din aceeași rochie, luat din tivul de jos; știam că trebuie să plec în curând, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a acestuia. Isus, spuneai, a fost primul vizionar. Temelia. Uitaseși că El este Fiul lui Dumnezeu, deci dincolo de realitatea direct accesibilă, că pentru împlinirea celor rostite ar fi trebuit un stat de îngeri, ceea ce nu e cu putință, pe cât de sublim pe atât de absurd. Asta a fost și va rămâne drama ta. Și a lumii. Adu-ți aminte de Terturian... Ei spun că asta e revoluție și încă „permanentă”. Închipuie-ți o revoluție care nu se mai termină niciodată. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a povestit cu mare grijă în ziua aceea întreaga istorie însângerată și glorioasă a dinastiei din care făcea și el parte, până la nașterea lui, cu doi ani în urmă. Eu mă aflam la câțiva pași distanță, de cealaltă parte a sublimei porți, înveșmântat într-o lungă robă din mătase stropită cu aur, citind și recitind poemul pe care trebuia să-l declam în fața suveranului și pe care fusesem nevoit să-l alcătuiesc când eram pe mare, între două momente de amețeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
curând și l-a scos, cu un gest de eliberare, dând la iveală un cap cărunt și care începea să chelească. Fără ocolișuri, începu prin a-mi potoli evidenta curiozitate: — După călătoria noastră comună la Constantinopol, am trecut ades pragul Sublimei Porți, ca sol al lui Aruj Barbă Roșie, Dumnezeu să aibă milă de el! apoi al fratelui său, Khaireddin. Am învățat limba turcă și limbajul curtenilor, mi-am făcut prieteni la diwan și am negociat alipirea Algerului la sultanatul otomanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Vitellius nu se mai uita la el. Se duse șchiopătând spre bustul lui Nero. Puse cu grijă peștișorul pe marginea piedestalului, cu gesturile celui care pune pe altar ofrandele destinate zeilor. — Pentru tine, Nero, prietenul meu din adolescență, mare luptător, sublim muzician. Pentru tine, fiu al zeilor, ucigașul mamei tale, iubitor al adulterului - luă peștișorul și i-l vârî în gură. Cu Poppaea ta am avut și eu ceva treabă, acum câțiva ani. Se întoarse spre băiat atât de repede cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
divină. Se aplecă să-și clătească gura; lichidul i se prelinse pe bărbie și pe piept. Mestecă îndelung, ridicând ochii spre cer și mulțumind zeilor că-i scoseseră în cale un asemenea bucătar. — Gustă - Vitellius împinse tava spre Valens. E sublim. Își afundă degetele în sos, căutând bucata cea mai mare. Flavius Valens clătină din cap și sorbi vin din cupa pe care o ținea în mână. Își ținea spatele drept și îl fixa pe Listarius cu ochii săi reci, verzui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vera Crăciun Din sublim de trandafir Și din petale de crin, Covor țes, Din alb... Firesc Și mă înalț până la nori, Să cer roua pentru flori. Vreau să intru, Dar mă tem, De plutire... De lin zbor, De purul înălțător . Prind curaj, Nici nu
Roua florilor. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_549]
-
O, grăsane John. O, mare idiot mai ești. Nu știi nimic. Acum mă simt mai bine, deși pare surprinzător. Zău că da. Mi-a căzut bine toată povestea prin care am trecut. Mă simt cuprins de un calm solid și sublim. Acum știu că sunt în stare să-mi văd de viața mea. Da, perspectiva e minunată. De fapt, viitorul este de-a dreptul strălucitor acum, când m-am hotărât să mă sinucid. M-am hotărât. M-am ho-tă-rât. Ah, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spus în batjocură este un fel de testament al lui Iuda, este ca și cum ți‐ai trimite limba și corpul la spânzurătoare. șansa existenței reale a trupului și a sufletului este cuvântul, Cuvântul Divin. În concluzie, poezia este o creație artistică sublimă, fermecătoare și Divină.
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
noaptea infinită, Burghez cu aer triumfal, Dar preistoric animal În rațiunea aurită. Sub luna blondă nu se plânge, Ci răzbunările se curmă, Martirilor scăldați în sânge, Cânt serenada cea din urmă. O dormi... dar voi urca spre soare În zbor sublim de-aeroplan... Cu vise dulci, burghez tiran: E aurora-ngrozitoare... Pastel - Adio, pică frunza, Și-i galbenă ca tine, - Rămâi, și nu mai plânge, Și uită-mă pe mine. Și s-a pornit iubita Și s-a pierdut în zare
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
și plăcut - ca un corp evanescent de ceață colorată, născut brusc în miezul minții tale - în fața ochilor tăi ... trece o clipă prin cameră, ca un rățoi flasc și morbid , privindu-te în ochi pe tine -„se” - tu cerebralul, grațiosul și sublimul, comicul și tragicul, cu corpul, umbra, ticurile, gesturile , gusturile și privirea ta de-o clipă... pentru a se reîntoarce apoi în corpul lui de cuvinte... în acest un ansamblu de cadavre experimentale, reci, invocate - în toată nuditatea realității lor mai
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
Veniamin V. Boțoroga Deschis-am poarta gândului, Să iasă la lumină Forma întrupat-a cântului, Ce-l așteptam să vină. Și-a pus veșmânt de versuri Ce se termină-n rime; Noi căi spre universuri Care se vor sublime. O muzică de sfere Începe ca să curgă, Iscată din tăcere Și din nespusa rugă. Cântul cel nou străbate Întreg sufletul meu; Drum spre eternitate Și către Dumnezeu.
Întruparea cântului. In: CĂLĂTOR SPRE VEȘNICIE by Veniamin V. Boțoroga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/540_a_835]
-
individual există un acord perfect care dă comicul acestui personaj. Și ceea ce e mai interesant e că discursul lui, atât de criticat, e comic printr-o suită de contradicții expuse printr-o mare varietate de stări afective. Vorbind despre industria sublimă, care însă „lipsește cu desăvârșire”, despre aclamarea muncii, care însă „nu se face deloc în țara noastră”, despre lipsa totală a negustorilor români la Iași, unde „cu toate acestea” nici un falit nu e român, Cațavencu adoptă diferite măști, simulări care
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]