4,020 matches
-
soldații ruși au transformat lăcașul de cult în grajd, afectând multe icoane, ba chiar au tras gloanțe în crucea Mântuitorului, ca să vadă dacă-l ochesc. Biserica dispune de o catapeteasmă veche cu icoane pictate pe lemn. Ulterior, pe latura de sud-vest a fost adăugat un turn clopotniță de lemn, pe sub care se intră în biserică. De-a lungul timpului, biserica a fost întreținută și reparată pe cheltuiala sătenilor. Cele două rânduri de reparații (în anii 1970 și 1985) nu au implicat
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
cu frânghii răsucite și rozete sculptate. Decorații sunt întâlnite și la căpriori și grinzile șarpantei. Inițial acoperită cu șindrilă, biserica are astăzi învelitoare din tablă. Construcția are plan dreptunghiular, cu altar poligonal. De clădirea bisericii este adosată pe latura de sud-vest o clopotniță cu parter de piatră (unde se află pridvorul de acces) și cu etaj din lemn. În interior, ea este compartimentată în 4 încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pronaosul este separat de naos printr-un perete de bârne
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
Weserul venit din sud regiunea deluroasă Weserbergland îndreptându-se spre nord spre Regiunea joasă de șes din Germania de Nord. Porta Westfalica se află în districtul Minden-Lübbecke, în triunghiul format de orașele Porta Westfalica situat la sud-est, Bad Oeynhausen la sud-vest și Minden în nord. Cheile se află în nordul regiunii Teutoburger Wald, pe pe teritoriul parcului natural TERRA.vita și limitează cursul superior al Weserului de cel mijlociu care este situat la nord. Pe versantul de est al muntelui Wittekindsberg
Porta Westfalica (chei) () [Corola-website/Science/317226_a_318555]
-
a fost renovată în 1868 pe cheltuiala lui Francisc Rota (Filip) și a soției sale, Maria. Ea a suferit reparații de întreținere în anii 1882, 1926, 1936 și 1958. În 1920 a fost adăugat un pridvor închis pe latura de sud-vest a bisericii. Lăcașul de cult a fost tencuit în interior în 1947. La reparațiile din 1958 s-a consolidat peretele nordic, s-a refăcut bolta naosului și s-a înlocuit acoperișul cu o învelitoare din draniță. În secolul al XX
Biserica de lemn din Popești, Iași () [Corola-website/Science/317243_a_318572]
-
ca. 310.000 km², fiind înconjurată de insulele Indoneziei: Borneo în nord, Java în sud, Sumatra la vest și Sulawesi la est. s-a format în timpul ultimei perioade de glaciațiune, când au fost inundate de marea două sisteme fluviale. La sud-vest se află strâmtoarea Sunda care face legătura mării cu Oceanul Indian. În nord-vest se află strâmtoarea Karimata care o leagă de Marea Chinei de Sud, iar de Marea Celebes este leagată prin strâmtoarea Makassar care se află în nord-est. La est
Marea Java () [Corola-website/Science/317506_a_318835]
-
a amenințat chiar și Moscova. În cele din urmă, trupele guvernamentale au înăbușit revolta, iar Razin a fost capturat și torturat și executat în public. Rusia și-a continuat expansiunea teritorială de-a lungul întregului secol al XVII-lea. În sud-vest, țaratul a dobândit controlul asupra Ucrainei răsăritene, care fusese sub stăpânirea statului polono-lituanian. Cazacii din Zaporijie, războinici organizați în formațiuni teritoriale militare, locuiau în zonele de-a lungul frontierei Rusiei cu Polonia și Hanatul Crimeii. Deși în timpul stăpânirii polono-lituaniene, cazacii
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
la împărțirea Ucrainei de-a lungul râului Nipru. Sectorul vestic (Ucraina de pe malul drept) a trecut din nou sub controlul Poloniei, în vreme ce sectorul răsăritean, (Ucraina de pe malul stâng), a rămas un teritoriu autonom, sub suzeranitatea Rusiei, Hetmanatul cazacilor. Expansiunea către sud-vest a Rusiei și în mod particular incorporarea Ucrainei răsăritene au avut efecte neașteptate. Cei mai mulți ucraineni erau ortodocși, dar contactul lor îndelungat cu catolicismul și contrareforma poloneză i-a pus în contact cu ideile cele mai avansate ale occidentului. Prin intermediul Academiei
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
al Statelor Unite ale Americii", vreo 50.000 de coloni americani, care rămaseră fideli coroanei britanice sau care aduseseră servicii militare britanicilor în regimente loialiste, au trebuit să părăsească noua republică. Circa 6.000 dintre acești loialiști au fost instalați în regiunile din sud-vestul Montréalului, pe malurile fluviului Sfântul Laurențiu, pe râul Niagara și pe malul lacului Ontario. Această populație, de limbă engleză și de "religie majoritar protestantă", voia să se vadă stabilită într-o colonie reglată de legi și de instituții britanice care
Canada de Sus () [Corola-website/Science/317712_a_319041]
-
Renoncourt, vecin și prieten a lui Jacques Chirac, cunoscut și pentru procesul pe care l-a pierdut cu celebrul Elton John. - aprox. 1,5 km spre Vest de Sully-sur-Loire - aprox. 40 km spre Est de Orléans - aprox. 40 km spre Sud-Vest de Montargis - aprox. 140 km spre Sud-Est de Paris
Château de la Huardière () [Corola-website/Science/317772_a_319101]
-
-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Barta făcea parte din Ocolul Cahulului a Ținutului Ismail . În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit
Barta, Reni () [Corola-website/Science/317799_a_319128]
-
un fel de fortăreață suspendată, camuflată de acoperișul obișnuit al bisericii. De jur împrejurul zidurilor se află drumuri de strajă și metereze pentru arcuri și puști. În interior, biserica este alcătuită din următoarele încăperi: un pridvor adăugit în 1875 (în partea de sud-vest), pridvorul (exonartexul) cu turnul clopotniță deasupra, pronaosul, naosul și altarul. Interiorul este luminat prin 13 ferestre. În biserică se intră pe o ușă metalică aflată pe partea de sud-vest a pridvorului. În peretele de nord-est al pronaosului se află o
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
din următoarele încăperi: un pridvor adăugit în 1875 (în partea de sud-vest), pridvorul (exonartexul) cu turnul clopotniță deasupra, pronaosul, naosul și altarul. Interiorul este luminat prin 13 ferestre. În biserică se intră pe o ușă metalică aflată pe partea de sud-vest a pridvorului. În peretele de nord-est al pronaosului se află o ușă interioară prin care se urcă la cele două etaje ale turnului-clopotniță. Turnul are un plan pătrat și două etaje. La primul etaj se află o încăpere destinată sistemului
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
și Vasile Rusovici au cerut de la Mitropolia Moldovei, prin testament, ca Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” să devină „mitoc călugăresc”. De fiecare dată când se aflau cu treburi la Iași, ei urmau să fie cazați în aceste case. Casa din partea de sud-vest a fost destinata pentru preotul slujitor. Casa cea mare cu etaj (din partea de vest) din strada Cuza-Vodă, vizavi de actuala Poștă, avea un administrator numit de Mitropolie, care se ocupa de administrarea acesteia și colecta veniturile din se plătea personalul
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
1821 s-au stabilit aici familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit
Cairaclia, Ismail () [Corola-website/Science/317996_a_319325]
-
orașul Odesa, la 95 km nord-est de Ismail și la 65 km vest de Cetatea Albă. Prin orașul trece autostrada M15 (drumul european E87), între Odesa și Antalya. Orașul este situat la o altitudine de 20 metri, în partea de sud-vest a raionului Sărata. Teritoriul localității este traversat de râul Sărata care se varsă în Limanul Sasic, la 20 km mai la sud, în dreptul localității Tropoclo. Are locuitori, în majoritate ucraineni. Emigranții germani și-au denumit colonia după râul Sărata, pe
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
000 desetine au apărut, de asemenea, în jurul anului 1830, și alte sate de coloniști germani din Basarabia: Gnadental și Lichtental. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Sărata a rămas pe teritoriul Rusiei. Cu timpul, localitatea s-a dezvoltat economic. În 1874, a fost construită în sat o moară cu aburi. În 1886, s-a deschis un
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
pentru mai mulți ani. Și-a petrecut restul vieții în Franța. A murit în 1941 la St. Denis (Franța). Memoriile sale se păstrează în Muzeele Vaticane. Regina Natalia a fost înmormântată în cimitirul din Lardy, o localitate la 37 km sud-vest de Paris.
Natalia Obrenovici () [Corola-website/Science/318127_a_319456]
-
de lei, în 2007. Romsilva publică Revista pădurilor, cea mai veche revista cu apariție neîntreruptă din România și una dintre cele mai vechi reviste silvice din lume. Președinții Romsilva: Peste 200.000 de hectare de terenuri agricole din sudul și sud-vestul țării au devenit nisipoase, din cauza defrișărilor masive, dar și a secetei din ultimii ani. În august 2009, Romsilva avea în administrare 214 cabane, dintre care 187 de cabane sunt introduse în sistemul on-line de cazare, iar 69 sunt introduse în
Romsilva () [Corola-website/Science/318169_a_319498]
-
Split respectiv canalul Brač (adâncime maximă de 78 m) cu o lățime cuprinsă între 6 și 13 km. La sud, despărțită prin canalul Hvar (adâncime maximă de 91 m ) se învecinează cu insula Hvar, iar la mare distanță, în direcția sud-vest se află insula Vis. Țărmul insulei este în general uniform, fiind brăzdat pe alocuri de vărsarea în mare a unor pârâuri cu debite mici, care în perioada verii sunt secate de cele mai multe ori. Un număr mai mare de golfuri și
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, acest raion face parte din Ucraina independentă. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației raionului Sneatîn era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi. Raionul Sniatin este situat în partea de sud-vest a regiunii Ivano-Frankivsk. În prezent, raionul se învecinează în partea de sud cu raionul Vijnița, în partea de sud și est cu raionul Cozmeni din Regiunea Cernăuți, în partea de nord cu raionul Colomeea și raionul Horodenka și în partea
Raionul Sneatîn () [Corola-website/Science/318203_a_319532]
-
efluenți agricoli. Aceasta este o situație favorabilă pescuitului și pisciculturii, situație pe care o împarte cu limanul Alibei. Limanul Alibei (în , în , care apare uneori pe hărțile mai vechi și sub denumirea de „Caplana”) este un liman maritim legat la sud-vest de limanul Șagani și de lacul Caraceauș, iar la est de limanul Kurugöl și de limanul Burnas (sau „Alcalia”). Malurile sale sunt abrupte, cu excepția celor din partea de sud. Este unul dintre cele mai mari limane din Regiunea Odesa, având o
Limanele Tuzlei () [Corola-website/Science/318194_a_319523]
-
un adăpost de reproducere al speciilor de pești marini. Limanul Burnas (în , în , care apare uneori pe hărțile mai vechi și sub denumirea de „Alcalia”), este un liman maritim care comunică, prin intermediul limanului Kurugöl, cu Limanul Alibei (în partea de sud-vest). Principala sursă de alimentare a lacului este râul Alcalia. Bazinul limanului are o formă alungită cu maluri abrupte, cu excepția grindului. În partea de vest comunică cu limanul Alibei. În partea de nord, în lac se varsă râul Alcalia. Suprafața este
Limanele Tuzlei () [Corola-website/Science/318194_a_319523]
-
, întâlnit și sub forma Catlabugul Mic (în , în ) este un râu din bazinul Dunării care străbate partea de sud-vest a Regiunii Odesa din Ucraina. El este afluent de stânga al râului Catalpugul Mare. are o lungime de 43 km și o suprafață a bazinului de 235 km². El izvorăște din apropiere de satul Satalâc-Hagi (Alexandrești) (Raionul Bolgrad), curge pe
Râul Catalpugul Mic () [Corola-website/Science/318206_a_319535]
-
(în , în ) este un râu din bazinul Dunării care străbate partea de sud-vest a Regiunii Odesa din Ucraina. Are o lungime de 65 km și o suprafata a bazinului de 467 km². izvoraște dintr-o zonă aflată la 4 km de orașul Tarutino (Raionul Tarutino), curge pe direcția sud, trece pe teritoriul raioanelor
Râul Aliaga () [Corola-website/Science/318230_a_319559]
-
(în , în ) este un râu din bazinul Dunării care străbate partea de sud a Republicii Moldova și partea de sud-vest a Regiunii Odesa din Ucraina. are o lungime de 64 km și o suprafata a bazinului de 725 km². El izvorăște din apropierea satului Tvardița (Raionul Taraclia, Republica Moldova), curge pe direcția sud, trece pe teritoriul raioanelor Tarutino, Arciz și Chilia și
Râul Chirghiș-Chitai () [Corola-website/Science/318228_a_319557]