4,043 matches
-
a fost convocată pentru aceeași seară la ora șapte. Ședința a început la timp, în prezența a șapte sau opt generali, plus Iliescu, Roman și cu mine. Consiliul a început cu un raport al generalului Gușă despre situația militară. Raport sumbru. Teroriștii se aflau în ofensivă, atacând noi obiective strategice, inclusiv clădirea MAN, și se auzeau în acele momente gloanțele care loveau pereții exteriori. Armata nu era nici pregătită, nici echipată pentru un război de tip gherilă urbană. Am publicat imediat
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
fiii ei exilați, românii. Tot tristeți, dureri, regrete întunecă și îndoliază această muză voalată: "Tristes, tristes, tristes, tristes Sont les roses aujourd'hui, Et moi triste entre les triste À cause de lui". Dar soarele Italiei încălzește și înveselește frunzișul sumbru al acestui Campo Santo: în mijloc se înalță deodată semeția nobilă a Columnei lui Traian, a cărei umbră desfășoară splendorile Imperiului și ale Evului Mediu florentin, aici: "Ô César ambigu ceint de fauves couronnes" și aici: "Florence avec un lys
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
elegante își împodobesc pieptul cu un buchet de flori-de-colț. Florile acestea de zăpadă, pentru care câmpia îi invidiază, ei le calcă în picioare distrați, trimițându-și refrenul de la un munte la altul prin văzduhul liber. Fericiți, fericiți ciobanii, grija cea sumbră nu urcă pe piscuri; ea coboară în vale și macină inimile oamenilor în strâmtele locuințe din orașe și târguri". Ce datorează României această fiică a Rinului? Îi datorează mult, și reciproc. Ea avusese o preceptoare, D-ra Castan, care cunoștea țara
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
tentați să credem că la fel se întâmplă și cu cititorul narațiunii pornografice: intriga nu este decât un pretext pentru a citi scenele. Rezultatul însă nu este deloc același. La urma urmei, pe cititorul lui Jules Verne îl pasionează destinul sumbru al căpitanului Nemo sau atacul caracatiței uriașe și are tendința de a citi în diagonală sau de a sări peste expunerile despre pești, crustacee sau funduri de mări. În schimb, cititorul narațiunii pornografice acceptă contractul pornografic și va citi în
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
complică. Mijloacele sunt puține însă. Intențiile bune pot fi ghicite, dar își găsesc rareori realizarea. Scene complet inutile încarcă și mai mult volumul. Exemplul cel mai bun ar fi mărturisirile erotice făcute pentru ziarul „Adevărul nou“ de către un mecanic. Atmosfera sumbră, apăsătoare - atât de mult dorită de autor - e obținută până la urmă nu din teribile demonstrații de forță stilistică sau din atitudini surprinzătoare ale personajelor, ci tocmai din evidenta neputință artistică. Dorința de mărețe angoase existențiale se stinge în triste bâjbâieli
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Efectul lor este cu adevărat unic: dă forma viitorului. În sens spiritual, ziua de mâine va fi exact așa cum o gândim astăzi. La limită, mintea umană este cea care ne controlează viitorul. Mai multe minți bolnave înseamnă un viitor mai sumbru. Din nefericire, 70% dintre credințele și gândurile noastre sunt banale, repetitive și, mai rău, negative. (Statistica îi aparține biologului american). Ele ne pregătesc să rezonăm inconștient, dar periculos, doar cu răul. Ne creeăm astfel un viitor saturat de frustrări, ură
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
la stat, relații eșuate, lipsa banilor, îndatoriri, oboseală, suprasolicitări, dureri, ghinioane, insomnii, trafic, într-un cuvânt stres". Așa sună cea mai concisă și apăsătoare definiție a "blestemului" nostru cotidian. Efecte? Multe. Printre ele, depresia, sinuciderea și crima. Statisticile europene sunt sumbre. "Din cele aproximativ 59.000 de sinucideri anuale în UE, 90% sunt atribuite unor tulburări psihice." Viitorul? Mic și negru: "se estimează că până în 2020, depresia va deveni cea mai obișnuită boală în lumea dezvoltată". De obicei în analizele experților
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
să țină seama mai mult fanii exclusiviști ai tratamentului farmacologic. Probleme profunde, cum este cea a lipsei de sens a vieții, a imensului pustiu din suflet și minte, a terifiantului sentiment de deșertăciune a vieții, a crizei eului, a viziunii sumbre a vieții, a întâlnirii cu ispitele morții nu o tratezi (doar) cu antidepresive triciclice, cu modulatori și inhibatori ai metabolizării serotoninei. Soluțiile oferite prin terapie spirituală sunt teoretic infinite. Tocmai de aceea este nevoie de veritabilul profesionist pentru a putea
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
veritabilă rețea. Dacă s-ar întâmpla așa deși eu nu cred atunci vom avea motive să vedem în justiția universală, alături de drepturile omului și de biotehnologii, intrumentele postmoderne ale neocolonialismului occidental. Reacția obișnuită a unui om "normal" după citirea acestor sumbre și macabre previziuni este cea de a-și unge frânghia cu cel mai bun săpun și de a se da huța în ștreang. Dacă mai are ghinionul să mai urmărească integral și un jurnal PRO TV, atunci nu mai are nicio
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
continuarea tratamentului început înaintea arestării, pentru comunicarea cu familia etc. Toate ritualurile adaptative au rolul de a-i arăta individului că este în continuare stăpînul propriei vieți, că poate controla mediul înconjurător, precum și rolul de a-l imuniza în fața lumii sumbre dinăuntru. Ele îi readuc o preocupare sporită față de sine, vizibilă în utilizarea excesivă a unor parfumuri scumpe, a unor haine de firmă (pe care nu le poate folosi decît în interiorul celulei, căci, la ieșirea din ea, este obligat să poarte
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
izolării prelungite de lumea exterioară, incertitudinii viitorului și pierderii progresive a simțului realității. Oferta educațional-terapeutică fiind rară și săracă în conținut, seduce tot mai puțini criminali, care se orientează spre tot felul de aranjamente interne. Previziunile specialiștilor sînt tot mai sumbre în privința criminalilor români. Deși numărul lor a scăzut simțitor în ultimii ani, este așteptată o creștere a omorurilor efectuate de cetățeni români imediat după integrarea europeană a țării, urmînd ca o stabilizare în jurul cifrei de 5.500 de criminali arestați
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
sistem depășind de peste 3 ori salariul mediu pe economie. Dacă luăm în considerare faptul că populația penală a scăzut cu peste 20% în această perioadă, vom înțelege că explozia irațională de personal și de resurse a depășit și cele mai sumbre previziuni stipulate de "legea lui Parkinson", dezvoltarea sectorului administrativ neavînd nici o legătură cu necesitățile practice ale sistemului. Această expansiune birocratică uriașă contrastează și mai puternic cu penuria personalului de supraveghere și a celui din ateliere, România înregistrînd cele mai mici
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de ei foarte bine; mai mult apreciază că ele nu reprezintă nici vîrful icebergului. Cauzele pentru care schimbările sînt prea mici și prea rare sînt greu de explicat și de ei, iar viitorul instituției nu se schițează decît firav, dar sumbru. Pe de o parte, pentru că politicienii o utilizează ca forme de șantaj și presiune politică în relație cu adversarii, iar pe de altă parte, pentru că infracționalitatea creează o stare de insecuritate, favorizînd discursurile despre "toleranța zero" față de criminalitate și, prin
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
fulgii ușori de nea dansând în ritmul trepidant al mișcărilor de dans. Se gândea că n-ar strica ca în oraș, pe fiecare stradă, să fie amplasate difuzoare, să răspândească pretutindeni acea muzică frenetică. Oamenii s-ar debarasa de gândurile sumbre, ar merge ca niște roboți vioi, cu tensiunea arterială ridicată, ca niște dansatori de tam-tam uri la care trebuie să participe orice suflare, orice ființă. Jazz ul îi amintea de negrii de pe plantațiile de cafea și cacao din Coasta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
spre înălțimi. Uneori aveam amețeli, îmi vâjâiau urechile și capul, dar mă avântam mai sus. Cândva aș fi vrut să zbor deasupra Everestului... Bătrânul aviator privi ferestrele albastre. Aprinse o țigară, trase primul fum. Mintea parcă i se limpezea, gândurile sumbre se risipeau, razele albe inundau încăperea. Hotărî să meargă la aeroport, să vadă piloți, parașutiști, acrobații, picaje. Spera ca amintirile chinuitoare din trecut să dispară, memoria să se încarce cu imagini liniștitoare, care să-l ajute în prezent. Ajuns în afara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
a drumului pe apă, ca un preambul al eșecului, drept imagine sortită, ab initio, neputinței și neîmplinirii. Drumul pe apă, naștere lipsită de ideea renașterii, este o epifanie a ceea ce Bachelard numește „urgia timpului, clepsidra definitivă”. Din această perspectivă, atmosfera sumbră a dramei este susținută și prin imaginea ploii de toamnă, „ploaie a morții, fără început și fără sfârșit” (p. 283). Ducerea la extrem a acestor semnificații este exprimată prin imaginea dătătoare de neant interior și de neantizare a divinului, prin
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
cu voce de Azucena! Cine ești? O prințesă superbă, cea mai fascinantă femeie de la Curtea Spaniei și povestești despre un trecut maur, numai dantelă și senzualitate și viclenie. E un moment fericit, poate singurul din operă. Dacă îmbraci haina mezzosopranei sumbre și cu prune în gură, adio și-un praz verde! — Adalgisa din Norma? — Grea, dar o iubeam foarte tare, pentru că mă scotea din repertoriul meu curent. Trebuie să o gândești ca pe o lirică. În duete e aceeași țesătură cu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
în Don Carlo, în stagiunea bicentenară... — Mamă, Doamne, cum a fost atunci! știi că, pentru Don Carlo, am citit ca nebuna cărțoaie întregi despre Inchiziție, Feuchtwänger, ca să înțeleg de unde veneau toată apăsarea, toate negurile acelea... — La Escorial ați fost? — Sigur. Sumbru. Auster. Camera lui Filip ca o chilie. În totdeauna, când am avut de pregătit un rol, am citit tot ce se putea despre perioadă și, dacă aveam vreme, mă duceam să cunosc locurile acțiunii, mergeam în muzee să văd tablouri
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
secvențe). Prima parte a Simfoniei - Allegro con brio - apare ca un mare prolog al întregii lucrări, în care compozitorul german expune temele supuse dezbaterii. Celebrul motiv al celor patru note din debutul simfoniei pare să conțină în el germenii unei sumbre predestinări. „Eu stau la ușă și bat!” Acesta este apelul celebrului motiv al destinului, nucleul generator al întregii simfonii. Aici Beethoven ne dă exemplul genial de prelucrare motivică. Această plasmă ritmico-motivică de patru sunete, care apare în 28 de variante
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
Titu Herdelea. Accelerarea ritmului este studiată: când încetinit, când lăsat liber, apoi iarăși încetinit, „ca și cum aceste ralenti-uri ar fi menite să reconstituie spiritul unei epoci ce-și amăgea neliniștile și spaimele cu expoziții, discursuri parlamentare, mondenități” . Ceea ce domină este „tăcerea” sumbră, așteptarea înfrigurată . Interludiul acesta, al liniștii rău prevestitoare, este compozițional realizat magistral de scriitorul care pregătește fundalul pentru descărcarea de violență ce va urma: mișcarea epică a răscoalei țărănești și pulsul accelerat al unui timp de excepție. în partea a
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
cel al destinului, fiind o reîntoarcere la atmosfera dramatică a primei părți. Motivul obsedant al celor patru sunete reapare într-o formă aproape identică, servind de astă dată ca material de construcție unei mișcări de o energie imperativă. Tonul este sumbru și misterios. O primă temă, plină de frământare apare în pianissimo la viole și viori, pentru ca, pe neașteptate, orchestra să atingă o ritmică nestăvilită, căutând parcă o ieșire spre lumină. Simțim o revărsare afectivă, care atinge moravuri variate, într-o
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
finalului monumental, optimist, ca fiind expresia sonoră a voinței de demnitate și încredere în victoria noastră asupra sorții. Partea finală a romanului, Apusul, se încheie cu imaginea simbolică a dârzeniei țăranilor, care speră într-un „Sisif fericit” (A.Camus). Deși sumbru, tragic, acest final nu e lipsit de tremolul speranței într-un viitor mai bun pentru o clasă socială puternic reprimată. Ultimul acord al cărții, deși conceput grandios, nu e lipsit de o anume banalitate ce transpare din sentimentul foarte concret
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
este posesorul copiei după tabloul lui Hans Holbein, în care Hristos este prezentat ca înfrânt definitiv de moarte. Imaginea, care-i uluise atât pe Mîșkin, cât și pe Ippolit, constituie o emblemă a casei lui Rogojin, ce subliniază că materialitatea sumbră triumfă asupra spiritului. Motivul demonului va fi prezent și în volumul următor. De această dată, nu identificăm, doar un singur personaj construit după acest tipar, ci o întreagă serie. Mai mult decât atât, chiar titlul romanului, Demonii, include în sine
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
fascinat de Katerina Ivanovna, logodnica lui Mitea. Ivan dorește să-i prezinte lui Aleoșa întreaga dramă a conștiinței sale, întrebările fără răspuns care-l obsedează și-i recită din memorie poemul Marelui Inchizitor. Personajul central al Legendei aparține Spaniei medievale, sumbră perioadă a Inchiziției. La un prim nivel de interpretare, este criticat catolicismul, porninduse de la vechea opoziție dintre Biserica Răsăriteană și cea Occidentală. Demersul acuzator nu este unul singular, autorul denunțând mereu catolicismul, în Jurnalul de scriitor, ca pe o religie
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
la Cantemir fiorul fantasticului, iar grotescul se manifestă simultan ca o negare a frumosului și ca o jinduire după frumos. Urâtul se convertește mereu în sublim și, din înfruntarea lor eternă, va ieși mereu învingător albul Inorog, proiectat ideal pe sumbrul fundal al oricărei societăți negative: “Ochii șoimului, pieptul leului, fața trandafirului, fruntea iasiminului, gura bujorului, dinții lăcrămioarelor, grumadzii păunului, sprâncenele corbului, părul sobolului, mânule ca aripile, degetele ca radzele, mijlocul pardosului, statul chiparosului, pelița cacunului, unghele inorogului, glasul bubocului și
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]