7,943 matches
-
după valva aortică (orificiile sunt menținute deschise în ejecția ventriculară prin curenți turbionari). Debitul este mai mare în coronara stângă la 20% din subiecți și în cea dreaptă la 50%. Sângele din peretele ventricular stâng este drenat de sistemul venos superficial spre sinusul coronar și venele cardiace anterioare, iar din restul miocardului direct în cavitățile cardiace, prin sistemul venos profund (vasele arteriosinusoidale și arterioluminale) și venele thebesiene. Anastomozele arteriolare sunt rare și cu diametru intern sub 40 μm, dar numărul și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
și modificări de nivel, date de modificările posturale. In mica circulație presiunea scade de la 6-8 mm Hg în capilarele pulmonare până la 4-5 mm Hg în atriul stâng. Presiunea venoasă poate fi determinată (măsurată și înregistrată) direct, atât la nivelul venelor superficiale (presiune venoasă periferică, 4 12 cm apă), cât și în venele intratoracice (presiune venoasă centrală, 6-16 cm apă). Determinarea directă necesită punerea în contact a lumenului venei cu un dispozitiv manometric sau cu un traductor de presiune; flebomanometria prin metoda
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
lumenului venei cu un dispozitiv manometric sau cu un traductor de presiune; flebomanometria prin metoda sângerândă folosește manometrul cu apă. Variațiile presiunii venoase pot fi înregistrate (de exemplu jugulograma) prin plasarea unui traductor piezoelectirc pe tegumentul suprajacent unei vene suficient superficiale. Presiunea venoasă este mai scazută în inspir și crește în efort. Variații fiziologice apar în efort fizic, stări emoționale, modificări posturale. In ortostatism la nivelul membrelor inferioare presiunea venoasă este 90 mm Hg, în timp ce la jugulară este 0 mm Hg
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
are tendința de a-i destinde. Tesutul elastic al plămânului este întins în condiții fiziologice, iar tensiunea rezultată din această întindere acționează ca o forță elastică ce determină colabarea plămânului prin tragerea spre interior a pleurei viscerale (fig. 66). Tensiunea superficială este cea de-a doua forță care are tendința de a colaba plămânul; se referă la forța generată de pelicula de lichid care tapetează alveolele și are tendința de a le colaba trăgând de ele spre interior, departe de peretele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
la forța generată de pelicula de lichid care tapetează alveolele și are tendința de a le colaba trăgând de ele spre interior, departe de peretele toracic. Presiunea negativă intra-pleurală acționează în sens opus. Efectele forței elastice și ale tensiunii superficiale sunt contracarate de efectul de destindere produs de presiunea negativă (subatmosferică) din spațiul intrapleural (presiune intrapleurală). Aceasta se dezvoltă ca urmare a tragerii spre exterior a pleurei parietale, solidară cu peretele toracic și diafragmul. Astfel, asupra celor două foițe pleurale
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
rupturi la nivelul căilor aeriene sau al peretelui toracic determină pătrunderea aerului în cavitatea pleurală (pneumotorax). In această situație presiunea intrapleurală crește până la valoarea zero (presiune atmosferică) și chiar peste această valoare, având ca efect colabarea plămânilor. Surfactantul pulmonar Tensiunea superficială dată de lichidul care tapetează alveolele reprezintă un factor important în menținerea plămânilor plini cu aer. Această peliculă de lichid împiedică contactul epiteliului alveolar direct cu aerul și astfel menține viabilitatea și funcția celulelor respective. Cantitatea de lichid intra-alveolar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
și de o balanță similară între surfactant și lcihidul interstițial, separate prin epiteliul alveolar. Dacă alveolele ar fi acoperite cu un lichid cu compoziție similară cu cea din spațiul interstițial acest lcihid ar fi o simplă soluție apoasă, cu tensiune superficială mare, determinând o tendință accentuată a alveolelor de a se colaba. Surfactantul pulmonar conține substanțe tensioactive (în special palmitoilfosfatidilcolină); secretate de celulele epiteliale specializate din peretele alveolar, numite pneumocite de tip II (fig. 67). In ansamblul mecanic toracopulmonar tensiunea superficială
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
superficială mare, determinând o tendință accentuată a alveolelor de a se colaba. Surfactantul pulmonar conține substanțe tensioactive (în special palmitoilfosfatidilcolină); secretate de celulele epiteliale specializate din peretele alveolar, numite pneumocite de tip II (fig. 67). In ansamblul mecanic toracopulmonar tensiunea superficială redusă a surfactantului favorizează menținerea plămânilor într-o stare expandată. Mult mai important este însă rolul surfactantului în prevenirea instabilității alveolare, după cum urmează. Conform legii Laplace, presiunea transmurală este proporțională cu tensiunea parietală și invers proporțională cu raza (r); . Când
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
invers proporțională cu raza (r); . Când raza scade componenta elastică a tensiunii parietale scade și ea, relativ uniform pentru toate alveolele (parenchimul pulmonar este relativ uniform din punct de vedere elastic). Rămâne problema cuantumului de tensiune parietală determinat de tensiunea superficială. Instabilitatea alveolară este determinată de tendința crescândă a alveolelor de a se colaba pe măsură ce își micșorează diametrul și s-ar putea manifesta efectiv datorită neomogenității dimensiunilor alveolare. Cu alte cuvinte, alveolele care sunt mai mici, sau mai puțin destinse la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
micșorează diametrul și s-ar putea manifesta efectiv datorită neomogenității dimensiunilor alveolare. Cu alte cuvinte, alveolele care sunt mai mici, sau mai puțin destinse la un moment dat, ar avea o tendință mai mare de a se colaba dacă tensiunea superficială ar rămâne constantă, deoarece la o rază mai mică aceeași tensiune superficială s ar reflecta într-o presiune alveolară crescută, cu împingerea aerului spre alveole mai mari. Compoziția surfactantului împiedică acest fenomen, deoarece pe măsura micșorării alveolei numărul de molecule
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
Cu alte cuvinte, alveolele care sunt mai mici, sau mai puțin destinse la un moment dat, ar avea o tendință mai mare de a se colaba dacă tensiunea superficială ar rămâne constantă, deoarece la o rază mai mică aceeași tensiune superficială s ar reflecta într-o presiune alveolară crescută, cu împingerea aerului spre alveole mai mari. Compoziția surfactantului împiedică acest fenomen, deoarece pe măsura micșorării alveolei numărul de molecule tensioactive care se găsesc pe unitatea de suprafață lichidiană crește și ca
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
reflecta într-o presiune alveolară crescută, cu împingerea aerului spre alveole mai mari. Compoziția surfactantului împiedică acest fenomen, deoarece pe măsura micșorării alveolei numărul de molecule tensioactive care se găsesc pe unitatea de suprafață lichidiană crește și ca urmare tensiunea superficială nu rămâne constantă, ci scade. Complianța pulmonară Ca pentru orice incintă, complianța pulmonară indică ușurința cu care plămânul poate fi destins, pe baza raportului dintre creșterea de volum și creșterea de presiune care o cauzează. Această relație poate fi examinată
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
maxim și se calculează pe expirograma forțată. Cu ajutorul VEMS putem calcula indicele de permeabilitate bronșică (indice Tiffeneau), după formula . 18.4.4. Lucrul mecanic respirator Se descriu trei elemente care contribuie la lucrul mecanic respirator: rezistența elastică și de tensiune superficială care se opune expansiunii pulmonare; rezistența la fluxul de aer a căilor aeriene, cu valoare foarte scăzută, dar care poate crește mult în afecțiuni pulmonare; rezistența tisulară care rezultă din forțele de frecare care se opun mișcării unui strat de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
modificări ale volumului respirator sau ale frecvenței respiratorii. Receptorii J Receptorii “juxtacapilari” (receptori J) se găsesc în peretele alveolar lângă capilare. Impulsurile care pleacă de la acești receptori merg pe calea nervului vag, lent (prin fibre nemielinizate) și determină respirație rapidă, superficială; stimularea lor intensă produce apnee. Distensia capilarelor pulmonare și creșterea volumului lichidului interstițial activează acești receptori. Receptorii J au un rol important în dispneea asociată cu insuficiență cardiacă stângă, pneumonie și microembolism. De asemenea, receptorii J contribuie la creșterea frecvenței
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
transnaționala poate extrage puține beneficii, ca urmare a realizării de economii de scară. Soluția găsită de multe firme a constat În standardizarea produsului principal oferit de ele, și, În același timp, În adaptarea la cerințele locale ale unor aspecte mai superficiale ale ofertei . 3. Concentrarea activităților creatoare de valoare ale firmei În cîteva localizări (piețe) În locul repetării fiecărei activități În fiecare țară, o strategie globală poate fi reprezentată de concentrarea activităților firmei numai În cîteva țări. De exemplu, cercetarea fundamentală este
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
de la sursa originală până la destinația f ina lă erau taxate - cu cât mai mare era volumul de bani, cu atât mai mare era suma comisioanelor. șansa de a obține bani din comisioane fără risc uri a încurajat practicile de afaceri superficiale și înșelătoare. În zona de su bprime, care se ocupa de clienții mai puțin informați și fără experiență, erau frecvente acțiunile frauduloase. Expresia „rate incitante“ a dat to nul în acest sens. Începând din 2005, securizarea a devenit o manie
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
după valva aortică (orificiile sunt menținute deschise în ejecția ventriculară prin curenți turbionari). Debitul este mai mare în coronara stângă la 20% din subiecți și în cea dreaptă la 50%. Sângele din peretele ventricular stâng este drenat de sistemul venos superficial spre sinusul coronar și venele cardiace anterioare, iar din restul miocardului direct în cavitățile cardiace, prin sistemul venos profund (vasele arteriosinusoidale și arterioluminale) și venele thebesiene. Anastomozele arteriolare sunt rare și cu diametru intern sub 40 μm, dar numărul și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
și modificări de nivel, date de modificările posturale. In mica circulație presiunea scade de la 6-8 mm Hg în capilarele pulmonare până la 4-5 mm Hg în atriul stâng. Presiunea venoasă poate fi determinată (măsurată și înregistrată) direct, atât la nivelul venelor superficiale (presiune venoasă periferică, 4 12 cm apă), cât și în venele intratoracice (presiune venoasă centrală, 6-16 cm apă). Determinarea directă necesită punerea în contact a lumenului venei cu un dispozitiv manometric sau cu un traductor de presiune; flebomanometria prin metoda
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
lumenului venei cu un dispozitiv manometric sau cu un traductor de presiune; flebomanometria prin metoda sângerândă folosește manometrul cu apă. Variațiile presiunii venoase pot fi înregistrate (de exemplu jugulograma) prin plasarea unui traductor piezoelectirc pe tegumentul suprajacent unei vene suficient superficiale. Presiunea venoasă este mai scazută în inspir și crește în efort. Variații fiziologice apar în efort fizic, stări emoționale, modificări posturale. In ortostatism la nivelul membrelor inferioare presiunea venoasă este 90 mm Hg, în timp ce la jugulară este 0 mm Hg
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
are tendința de a-i destinde. Tesutul elastic al plămânului este întins în condiții fiziologice, iar tensiunea rezultată din această întindere acționează ca o forță elastică ce determină colabarea plămânului prin tragerea spre interior a pleurei viscerale (fig. 66). Tensiunea superficială este cea de-a doua forță care are tendința de a colaba plămânul; se referă la forța generată de pelicula de lichid care tapetează alveolele și are tendința de a le colaba trăgând de ele spre interior, departe de peretele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
la forța generată de pelicula de lichid care tapetează alveolele și are tendința de a le colaba trăgând de ele spre interior, departe de peretele toracic. Presiunea negativă intra-pleurală acționează în sens opus. Efectele forței elastice și ale tensiunii superficiale sunt contracarate de efectul de destindere produs de presiunea negativă (subatmosferică) din spațiul intrapleural (presiune intrapleurală). Aceasta se dezvoltă ca urmare a tragerii spre exterior a pleurei parietale, solidară cu peretele toracic și diafragmul. Astfel, asupra celor două foițe pleurale
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
rupturi la nivelul căilor aeriene sau al peretelui toracic determină pătrunderea aerului în cavitatea pleurală (pneumotorax). In această situație presiunea intrapleurală crește până la valoarea zero (presiune atmosferică) și chiar peste această valoare, având ca efect colabarea plămânilor. Surfactantul pulmonar Tensiunea superficială dată de lichidul care tapetează alveolele reprezintă un factor important în menținerea plămânilor plini cu aer. Această peliculă de lichid împiedică contactul epiteliului alveolar direct cu aerul și astfel menține viabilitatea și funcția celulelor respective. Cantitatea de lichid intra-alveolar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
și de o balanță similară între surfactant și lcihidul interstițial, separate prin epiteliul alveolar. Dacă alveolele ar fi acoperite cu un lichid cu compoziție similară cu cea din spațiul interstițial acest lcihid ar fi o simplă soluție apoasă, cu tensiune superficială mare, determinând o tendință accentuată a alveolelor de a se colaba. Surfactantul pulmonar conține substanțe tensioactive (în special palmitoilfosfatidilcolină); secretate de celulele epiteliale specializate din peretele alveolar, numite pneumocite de tip II (fig. 67). In ansamblul mecanic toracopulmonar tensiunea superficială
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
superficială mare, determinând o tendință accentuată a alveolelor de a se colaba. Surfactantul pulmonar conține substanțe tensioactive (în special palmitoilfosfatidilcolină); secretate de celulele epiteliale specializate din peretele alveolar, numite pneumocite de tip II (fig. 67). In ansamblul mecanic toracopulmonar tensiunea superficială redusă a surfactantului favorizează menținerea plămânilor într-o stare expandată. Mult mai important este însă rolul surfactantului în prevenirea instabilității alveolare, după cum urmează. Conform legii Laplace, presiunea transmurală este proporțională cu tensiunea parietală și invers proporțională cu raza (r); . Când
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
invers proporțională cu raza (r); . Când raza scade componenta elastică a tensiunii parietale scade și ea, relativ uniform pentru toate alveolele (parenchimul pulmonar este relativ uniform din punct de vedere elastic). Rămâne problema cuantumului de tensiune parietală determinat de tensiunea superficială. Instabilitatea alveolară este determinată de tendința crescândă a alveolelor de a se colaba pe măsură ce își micșorează diametrul și s-ar putea manifesta efectiv datorită neomogenității dimensiunilor alveolare. Cu alte cuvinte, alveolele care sunt mai mici, sau mai puțin destinse la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]