3,370 matches
-
au crescut și te-au lăsat nouă Tot tânără și proaspătă ca boabele de rouă. Tu ușurezi durerea celor vii și prohodești toți morții, Ești dată tuturor să nu te jinduiască hoții, Prin tine ispășim mai vechi și noile păcate, Suspinul ne e mai ușor în ceas de moarte. Mai tare ești ca bucuria călătoare În tine ascunzi un colț cu ceruri viitoare. Părtașă a câte grele au fost să fie Tu te-ai născut ca omul să se știe... Trăiești
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de golf?... E Trandafir, Trandafir. Copilul meu!... se aude din celălalt capăt al gropii. Și tatăl martirului, vine îndată la capătul fiului său. Un hohot de plâns îi îneacă glasul. Alte hohote îi întovărășesc durerea. Toată lumea era o lacrimă, un suspin... Cum de mai pot plânge acești oameni?... De unde mai au puterea? Valiza Căpitanului Iată, acum, s-a dat de o valiză... O valiză? Ce căuta?... Au aruncat-o în groapa comună. Au aruncat și bagajele ce și le luaseră în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
parohiile se vând la prețuri diferite. Legionarii, Cruciații lui Hristos, sunt defăimați și decimați permanent, acoperiți cu mișelii săvârșite și practicate de „urlători” și puse în spinarea legionarului, „făptură urgisită”. Corupția clocită până la trădare pe seama sângelui mulțimii care așteaptă, nestins suspin, ca pe o tămâie mântuitoare care abia mai pâlpâie în sfintele altare a vrednicilor schivnici. Am fost legionar, și vreau să mor în duhul legionar. Nu-mi dezic crezul și nu am a-mi reproșa nimic, ci doar faptul că
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
roditoare și codrii de brazi, cu ape însorite și nestinse, miresme dăruite nouă de Dumnezeu, de veacuri pândite de cotropitori, zi de zi înstrăinate de nevrednici conducători, au devenit azi plânsuri și, sugrumate, se sting nădejdile noastre în geamăt și suspine. Diriguitorii, hulituri diavolești, au înlocuit virtutea și rugăciunea cu minciuna și dezmățul. Omul a devenit fiară și hoit nepăsător, sahară pustie care a îngropat tot ce-i românesc, a îngropat tot ceea ce au clădit și adunat de veacuri părinții noștri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
secretul evoluției și al formulei sale scriitoricești. Autorul evocărilor tandre și al romanțelor din ciclurile Cântecele toamnei, Foi îngălbenite și Creionări a înțeles înzestrarea sa modică pe terenul poeziei (lirice) și, în consecință, și-a pus în valoare adevăratul talent. Suspinului minor i-a preferat - semn de inteligență artistică - voluptatea râsului și a jocurilor de metalimbaj. Scriitorul a tatonat și scena, dar fără a insista. Împreună cu Adrian Maniu semnează feeria în versuri Rodia de aur („Viața românească”, 1920), reprezentată la Teatrul
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
și paltinași, Preoți, munții mari, Paseri, lăutari, Păserele mii, Și stele făclii. Interpretarea baladei Pe drept cuvânt balada Miorița a fost considerată „cea mai frumoasă epopee pastorală din lume, o adevărată minunăție poetică” (Alecu Russo), „acea inspirațiune fără seamăn, acel suspin al brazilor și al izvoarelor din Carpați” (Mihai Eminescu). Fiind „cea mai nobilă manifestare poetică a neamului nostru” (Mihail Sadoveanu), ea o mărturie în timp a geniului creator al poporului român deoarece fascinează prin bogăția de idei și sentimente, ca
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și cea mai adîncă fibră cu „Dor de mamă”, probabil cea mai tulburătoare piesă din repertoriul ei. Un cîntec care te smerește și te coboară în adîncimile propriului trecut. Efectul său asupra mulțimilor e deosebit de puternic: declanșează un freamăt de suspine. Durerea are intensități nebănuite. Cînd au scos-o afară din casă pe mama am plîns fără rușine, deși am simțit tot timpul că sătenii mă scormoneau cu privirea, că nici un gest de-al meu nu le scăpa. Mă simțeam grozav
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întra’ajutor. Acolo, printr-o cuvântare șoc (pe care am început-o așa: „Preoțimea română face astăzi cea mai mare greșeală din tot trecutul ei istoric: nu mai stă alături de poporul încredințat ei spre păstorire. Urechea ei nu mai aude suspinul acestui Neam. Tinerii cari ridică cruci și biserici sunt astăzi întemnițați și uciși, iar preoțimea nu are la congresul ei nici un cuvânt de protest!), am încercat zic să-i fac pe preoți conștienți de vina ce și-o asumă înaintea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
tristețe fără de sfârșit ne-a cuprins inimile noastre, ale acelora cari l-am cunoscut și i-am auzit cuvântul. O vom purta atât cât vom trăi pe acest pământ și o vom duce până la pragul unde încetează și durerea și suspinul. Parcă toate câte le-am trăit s-au îndeplinit după legea Scripturii. Pentru aceasta ne lăcrimează sufletele emoționate și ne înfioră taina lucrurilor de dincolo de lume. încercăm să o despicăm și să o înțelegem cu ajutorul lui Dumnezeu. Și aceasta este
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în H. Ibsen, Teatru, II, București, 1966 (în colaborare cu N. Filipovici), Femeia mării (tr. în colaborare cu Florin Murgescu), Hedda Gabler. Constructorul Solness, în H. Ibsen, Teatru, III, București, 1966 (în colaborare cu Maria-Alice Botez); Anne Philipe, Doar un suspin, București, 1967. Repere bibliografice: Izabela Sadoveanu, Prietenie și dragoste la fete foarte tinere, ALA, 1934, 711; Paul Daniel, „Într-o gară mică”, „Epoca”, 1934, 1654; Călinescu, Ist. lit. (1941), 851; Boris Buzilă, Sidonia Drăgușanu, „Jurnalul Aurorei Serafim”, RMB, 1957, 3896
DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
gardul zid și la mâncare poama piatră i să face). Căci amintrilea, toate, a tuturor dobitoacelor supuse doséde și asupréle, de nu Filul, Inorogul, de nu Inorogul, altul ca Inorogul, asupra noastră cu vreme va să le izbândească și tot suspinul cu osânda sa va să ne găsască. Și mai vârtos Inorogul grijliv pentru noi fiind, nuărul mic répede ploaia va să ne trimată, din carea nu numai pénele, și aripile, ce așéși și cuiburile de prin copaci și bortele de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vergini ce în delirul celui mai sublim amor devin însele o poezie încarnată, și legile umane, convenințele societății nu le lasă a-și manifesta poezia, nici cu vorba, nici cu scrisul, nici cu penelul, nici prin note, nici însuși cu suspinul"107. Cum se poate bănui, opera clădită în propria existență, "poezia încarnată" nu e poezie în sensul didactic al termenului. Heliade Rădulescu spune adesea că semnele exterioare care ne ajută să recunoaștem poeziile (ritm, măsură, versură șcl.) nu au în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
femeie, o femeie înaltă și jună. Amândouă cearcănele gurei intacte. Dinți foarte potriviți, nicio măsea stricată; câțiva dinți căzuți i-am pus la loc. Ce dialect s-a rostit prin aceste frumoase cearcăne o știe numai acela care a ascultat suspinele animei ei și care a auzit jalea de la moartea ei84. Descrierile pun în evidență nu atât resturile trecutului, cât mai ales calitatea lor perisabilă, în proporție directă cu apartenența lor la viață. În pământ, Bolliac distinge disoluția și în același
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
anilor de studenție petrecuți împreună. Să vă redau poezia respectivă pentru că m-ar durea să se piardă (recită din memorie): Dau glas buciumașii din Putna și Vrancea Din Iași și Suceava, din Neamț și Hotin Iar buciumu-și poartă ecou-n suspin, Căci astăzi, Ștefane, furată ți-i lancea. Ea strajă de veghe ți-a fost la hotare Păzind al Moldovei străbun legământ Și știre, Stăpâne, ți-a dat în mormânt Să-asculți potolirea urgiei barbare. Dar hoarde vrăjmașe pornite-n puhoi Răpitu-ți-au
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
acum că nu era decât efectul fricii, al grijilor, al tristeții reprimate. Părinții nu doresc nimic altceva decât să vă atragă către ei, în jos [sublinierea mea], către aceste timpuri de demult de la care am vrea să revenim cu un suspin de ușurare; firește că ei doresc acest lucru din dragoste, dar tocmai asta e îngrozitor. Mă opresc, capătul paginii este un avertisment, aș deveni prea feroce" (21 noiembrie 1912, OC, IV, p. 77). 538 Scrisoare tatălui, OC, IV, p. 841
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
credinciosului, nu numai prin obținerea anumitor binecuvântări și realizări de moment, fie ele și foarte necesare. Sfântul Isaac Sirul: “Toate felurile și toate formele de rugăciune, cu care oamenii se roagă lui Dumnezeu, se întind până la rugăciunea pură, căci și suspinurile și îngenuncherile și rugăciunile inimii și plânsul cel prea dulce și toate chipurile de rugăciune, după cum am spus, își au hotarul în rugăciunea pură, pot să ajungă până acolo. Iar când mintea va trece de hotarul acesta, de la rugăciunea curată
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
teoria limbajului performativ. Să trecem, de acum, la analiza conceptuală. Comunicarea cu Dumnezeu, asemenea comunicării obișnuite, nu este numai verbală. Ea poartă, generic un nume foarte comun: rugăciune. Unul dintre marii duhovnici contemporani, părintele Arsenie Papacioc afirma undeva că “orice suspin poate fi o rugăciune”. Prin urmare, toate intențiile noastre către Dumnezeu încă neformulate lingvistic, toate gesturile conștiente către Dumnezeu sunt deja un mesaj trimis către El, un mesaj deja cunoscut de El. Evdochimov spunea că „adevărata rugăciune înseamnă o atitudine
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
are forță ilocuționară: prin rostire se performează un act. Știm că rugăciunea este fie de cerere, fie de mulțumire, fie de slavă. Ei bine, toate acestea, cererea, mulțumirea, doxologia sunt acțiuni. Dacă și despre celelalte tipuri de rugăciune, nonlingvistică, despre suspinul de orice fel, se poate spune că este o acțiune, atunci putem spune, în general, că rugăciunea este o acțiune a omului față de Dumnezeu, o acțiune în raport clar cu El. 3.6 Comunicarea cu Dumnezeu este, în esență, un
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
viu, înecându-l? De ce Soarele se ascunde după nori, încercând să uite durerea ce tocmai a văzut-o pe un trupușor firav care parcă se rupe cu fiecare lovitură? De ce păsările zboară de pe crengile bătrâne ale copacilor atunci când aud acele suspine tulburătoare ale unor copii nevinovați, a căror greșeală este însăși fericirea la care visăm cu toții? De ce destinul se încăpățânează să pedepsească tocmai pe acești micuți, care nu speră decât la o viață în pace? De ce nu ne gândim că acești
A doua oară unu by Pădurariu Simona () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92950]
-
de fire putrede. Izgonește amintirea lamei de sidef de pe scoarță ce ma învelește și ziua și noaptea. Amintirea sângerează, dar nu într-un roșu, și nici într-un albastru nobil. E-o dara de rășina, o apă, un râu, un suspin mut care-mi aleargă prin vene. Prin venele unui vrednic copac atins de furia aceluia a cărui nume taie crud și adânc în simțire. Păduri de trunchiuri și-au trântit deja pieptul de pământul glacial. Însă miezul meu a căpătat
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
reci curg încet, apoi prind curaj, lovind pământul ca niște bice nemiloase, distrugând tot ce le stă în cale. Stropi de ploaie ucid suflete zdrobind ca niște pietre viața. Plouă cu suferință, o suferință ce desenează chipuri triste, natură moartă, suspine înghețate ce se îndreaptă spre alt orizont. După ce momentul infinit în care țipătul speranței a fost îngropat de magia asurzitoare a durerii s-a stins, picături de ploaie cad din ce în ce mai lent, aducând cu sine amintirea unei povești groaznice în care
A doua oară unu by Pădurariu Simona () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92951]
-
făcu/ un bulgăre de nisip, nisip fierbinte,/ care se formă asemeni celui de zăpadă,/ și aruncă, cu o putere de necrezut,/ tocmai în nebunul care jupuia marea" (Pescarul). Cu aceeași candoare, poetul se proiectează într-o paralelă avicolă ca un suspin al singurătății: "Iată-mă, deopotrivă,/ om și lebădă, mergînd, plutind,/ schimbîndu-mi, cameleonic, culoarea/ de la alb la negru și de la negru la alb" (Lebăda albastră). în fond, singurătatea conștient cultivată, aidoma produselor unei ferme, și grijuliu captată de creație nu constituie
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
novatoare, iar a doua oară pentru că se ivește la începuturile manifestării fenomenului în cauză. Glumind un pic, dacă luăm în considerare postmodernismul, acest concept atît de lax, drept un clasicism al modernismului, de ce nu l-am numi pe autorul Paradisului suspinelor un... postmodernist? Adevărul este că Ion Vinea învedera un temperament nu tocmai potrivit aventurii avangardiste, ci, dimpotrivă, unul interiorizat, pasiv, cu tangențe bacoviene. Visător cu toate farurile conștiinței poetice întoarse spre viața interioară, macerat de tristeți fără soluție, de la un
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
sînt gîtuite, langorile istovitoare, reveriile cu tulbure obiect se regăsesc în producția sa precum un numitor comun ce ni-l amintește pe cîntărețul Plumbului, adus într-o versiune elegant-cursivă: ,Spumegă monoton valul sub rocele sumbre, -/ prin muzicalul exil sorb lînced suspin de toamnă./ E poate soarta care astfel îndeamnă/ la încheieri, zbuciumul unei umbre" (Ovid). Sau: ,De ziua ta ți-i fruntea rece ca o piatră,/ numele șters în lacrimi reci de ploi./ Răzleți și totuși amîndoi./ Ce-a mai rămas
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
aproape finisat, al doilea, Venin de mai, a fost tipărit în 1971 după un manuscris în totală dezordine. Nu a publicat în timpul vieții, prin grija sa, decât două volume de proză scurtă: Descântecul și Flori de lampă (1925) și Paradisul suspinelor (1930). În sinteza sa de istorie literară din 1927 E. Lovinescu îi înregistra poezia ca pe o curiozitate a extremismului liric, deși îi remarca ,firul clar al unei inteligențe artistice ce se străvede", iar în compendiul din 1937 îl reținea
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]