3,756 matches
-
conotațiile de: creație, inițiativă, adevăr, dreptate, bine, frumos, virtute, progres... Când Socrate îl întreabă pe Eutidem: „crezi că libertatea e un bun așa de prețios și de mare pentru fiecare în parte cât și pentru Stat?”, discipolul, cu degetul la tâmplă, răspunde: “E cel mai mare dintre toate.” (Xenofon, Apologia lui Socrate) De aceea, și Platon o numește “esența universală”. Aristot o integrează binelui ideal și iubirii binelui, iar Kant, o localizează în sfera eticului, unde o situează și contemporanul său
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fată cântând lângă mort, pentru ca mortul să se trezească fericit. Iar el a deschis ochii timid, i-a Închis repede la loc, numai să nu Înceteze muzica, să nu se audă iarăși oameni vociferând inepții, s-a lăsat moale cu tâmpla pe șoldul ei și a oftat, ea a zâmbit și a continuat să cânte. Mâna lui se Încălzea pe genunchiul ei văratic, degetele lui pâlpâiau, căutau notele senzuale care trebuie că se ascundeau sub perdeaua frumos mirositoare a pielii ei
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
un sistem de protecție atât de rațional și impenetrabil: rotund, căptușit cu piele, coiful roman acoperea uniform capul, fără să aibă zone moarte în care ar fi putut pătrunde loviturile dușmanilor; cobora pe frunte până la sprâncene; două fâșii late apărau tâmplele și mandibula și se uneau sub bărbie, lăsând însă urechile libere; o altă fâșie protectoare, mobilă, pentru a nu stânjeni mișcările, acoperea ceafa: o minune a tehnicii și anatomiei, care salvase nenumărate vieți. Ca să se facă mai bine înțeles, făurarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cealaltă a fluviului Rhenus: — Pe aceia îi vezi de departe cum vin. Loviturile trădătoare sosesc pe drumurile Romei. Făurarul își vârâse enormul pumn stâng în coiful micuț și, cu mâna dreaptă în care ținea galdius-ul, mima loviturile la cap, la tâmple, la frunte și la ceafă: lama răsuna când izbea fierul, dar mâna, apărată de coif, părea invulnerabilă. Copilul privea toate acestea ca pe o operațiune secretă, neavând cunoștință de tăcutul și neașteptatul acord al tatălui său. Abia după mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mama și despre fratele meu Drusus. De doi ani nu-i văd, nu le aud glasul, n-am citit vreun cuvânt scris de ei. Ridică vocea, aproape că striga. Antonia îi luă fața în mâini, inelele ei grele îi apăsară tâmplele. — Pot să te audă, șopti și îl sărută blând, de mai multe ori. Gajus simți părul ei moale, parfumat, obrazul neted; în îmbrățișare, pe umerii lui foșni mătasea brodată a mânecilor lungi, de croială grecească. Tăcu pe dată. — Nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
luă fața în mâini și-l întrebă: — Nu crezi că toate astea au fost de nesuportat pentru mine? Poate la fel cu ceea ce trăiești tu azi... Gajus o lăsă să-l mângâie; nu-i răspunse. Ea îi desenă ușor pe tâmple două cercuri cu degetele, ca să-i alunge gândurile. El închise ochii. — Sclavele egiptene mi-au spus că Marcus Antonius - din când în când îi spunea tatălui ei pe nume, ca unui personaj istoric -, în ultima vreme, când neliniștea creștea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Sclavele egiptene mi-au spus că Marcus Antonius - din când în când îi spunea tatălui ei pe nume, ca unui personaj istoric -, în ultima vreme, când neliniștea creștea, o ruga pe regina lui să-l mângâie. Atingerea degetelor ei pe tâmplele lui Gajus deveni mai intensă. — Așa. Gajus deschise ochii. Ea spuse: — Tatăl meu avea treizeci de ani când a vorbit întâia oară cu regina Cleopatra, chiar în ziua când Julius Caesar a fost ucis. Pe atunci, Cleopatra se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în locul ăstuia“. Sertorius Macro spuse că vorbise cu cine crezuse de cuviință și îi garantă: — Roma e alături de tine, așa cum era alături de tatăl tău, de Marcus Antonius și, mai înainte, de Julius Caesar. La auzul acelor nume, tânărul Gajus simți tâmplele zvâcnindu-i, dar zâmbi. — Să nu uităm că toți trei au fost uciși, zise. Sertorius Macro nu-l lăsă să schimbe vorba: — Tiberius e foarte bolnav. Trebuie să pleci de pe insulă cât mai poți. Trebuie să ne apropiem de Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în sfârșit meritele și necesitățile glorioaselor forțe navale. Oamenii răspunseră printr-un vuiet. El aminti deodată numele lui Gajus Caesar Germanicus, nepot - declamă - al miticului Marcus Agrippa, cel mai mare marinar aflat vreodată în slujba Republicii, omul pe ale cărui tâmple, potrivit latinei somptuoase a lui Vergilius, strălucea cununa rostrelor smulse dușmanului. „Cui tempora navali fulgent rostrata corona.“ Din înaltul promontoriului de la Misenum, vila imperială domina portul imens; strigătul lung, neașteptat a mii de glasuri ajunse pe terasă ca un tunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de obeliscuri, vom avea un khem, cu statuia zeiței din marmură albă. Și mensa pentru ofrande, fără victime și fără sânge. În acel moment își făcu apariția Thryphiodoros, tânărul și capriciosul decorator din Alexandria. Capul îi era ras, iar pe tâmpla dreaptă se vedea cicatricea fină în formă de Tau, semnul inițierii isiace. Avea sulul de desene sub braț; îi spuse Împăratului: — Privește, Augustus, am lucrat toată noaptea ca să completez ce voiai tu. Mi-ai comandat ca pe mensa sacră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
perfect plisată, bine strânsă pe gât; nimic altceva. Sau bustul ajuns la gliptoteca Ny Carlsberg, unde se văd epoleții, franjurii, firele de aur ale unei elaborate armuri imperiale. Pe părul tuns întotdeauna cu grijă și pieptănat spre frunte și spre tâmple, ușor umflat cu calamistrum, poartă o diademă, o bijuterie dintr-o epocă foarte veche, aproape barbară. Obeliscul din Circus Vaticanus. Imensul monolit adus din Egipt a fost ridicat în locul dorit de împărat. În 1586 a fost mutat în apropiere, înălțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se reflectau în cadranele de sticlă ale tabloului de bord, în curbura neîntreruptă a parbrizului. Gura ei mă mușcă de umărul stâng, lăsându-mi o urmă însângerată pe cămașă. Fără să stau pe gânduri, am lovit-o cu palma peste tâmplă. - Îmi pare rău! îmi gâfâi ea în față. Te rog, nu te mișca! Îmi reintroduse penisul în vaginul ei. Ținându-i fesele cu ambele mâini, mă apropiam cu repeziciune de orgasm. Peste mine, fața ei serioasă mă fixa de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-l lase naibii în pace și dacă asta n-ar fi fost de ajuns când Băsescu dezorientat printre atâția care nu-i dădeau nici o atenție, a apelat la Berlusconi, acesta după ce a făcut niște semne complet nediplomatice cu degetul în dreptul tâmplei, l-a trimis, scurt pe doi, la plimbare. Aceste două momente, nici nu au nevoie de comentarii amănunțite, ci doar privindu-le ai o imagine clară, perfect vorbitoare, despre relațiile președintelui României cu băieții din liga întâi a Europei + marele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
care se rătăcesc, el curge mai departe indiferent de voința noastră este acum aici și nu mai e, a dispărut în neguri. Imposibil săl recuperezi, nu încerca, din calcule e singura constantă schimbătoare liniară temporală, îi zvâcnesc ideile fără șir, tâmplele< îi vine să înnebunească. Vezi că ai în față cea mai minunată femeie; te lasă să îi faci orice, este atât de bună, grandioasă ca marea. Se întrerupe din visările pustii, când piciorul lui gol întâlni apa. Intră amândoi în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fasole. Helen a adus paste de la Chez Chef. Femeia cu ochelari își dă jos saboții, ștergându-i pe talpă de covorașul din fața ușii. Se uită la Helen și la mine și zice: — Ai musafiri, Coacăză. Și Mona se lovește peste tâmplă cu încheietura palmei și zice: — Asta eu sunt. Ăsta e numele meu de vrăjitoare, adică. Coacăză. Vrabie, zice, ți-l prezint pe domnul Streator. Și Vrabie dă din cap. Și Mona zice: — Și șefa mea... — Șinșila, zice Helen. Cuptorul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai târziu, m-am dat jos din pat și am făcut un duș. M-am îmbrăcat fără să fac nici un zgomot și am închis ușor ușa dormitorului în urma mea. Am intrat în camera lui Katrin și am sărutat-o pe tâmplă. I-am pipăit scutecul. Lumina soarelui venea prin draperiile galbene. Jucăriile și cărțile ei... Era atât de frumoasă... M-am simțit binecuvântat. În dimineața aceea am fost cel mai fericit om din lume. Aici, în timp ce conduc mașina lui Helen, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vechi descântec zulus. În secretariat, Mona vorbește la telefon. Helen își pune mâna pe brațul meu și mă împinge înapoi, depărtându-mă cu un pas de biroul ei, și zice: — Ia uită-te! Și stă așa, cu mâinile apăsate pe tâmple și ochii închiși. Ce-ar trebui să se întâmple? întreb. În secretariat, Mona închide telefonul. Ceaslovul deschis pe biroul lui Helen se mișcă. Un colț se ridică, apoi se ridică și colțul opus. Începe să se închidă de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Costantin Haralambie Covatariu a descoperit bucuria scrisului relativ târziu, a trăit până spre vârsta tâmplelor albe în miezul unei epoci ce i-a fost hărăzit de destin și a răzbit cu demnitate prin ani, făcându-și datoria firească față de sine, familie și cei din neamul său. Să tot fi împlinit șapte decenii de viață când
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
incertă iar pâinile nemodelate sfredelesc timpul imaginii de dincolo de gând. artistul așteaptă nașterea lor, cu mâinile înfipte adânc în buzunarele făinii. un cui bătut în peretele de est al spațiului creației, va rămâne gol pentru un prezent uitat neaninat de tâmpla ei. te salut între răsărit și amurg. pensula ta așteaptă nordul... felinar bătrân alerg năucă printre amintiri. ține-mă Doamne întreagă pe șinele de tren, înainte de gara finală. privesc alunecarea frunzelor sub felinarul copilăriei. desface brațele luminii când apropii pleoapele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a mutat sub alt felinar? a furat întunericul lumii și a plecat? i-am păstrat locul liber pe umărul stâng. să-i spui, felinar bătrân, să nu plângă, atunci când pasărea gândului sărută mărunt fruntea poeziei și-mi lasă în zvâcnetul tâmplei câte un vers... pentru el... nu mai alerg. rămân cu ochii pe tavanul la care priveam nopțile, împreună cu tine, copile, când jocul durerii se mai domolea iar tu, bulgăre de aur, râdeai păcălindu-mi inima să nu se mai zbată
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
spală norii de zgură, iar stelele se sting, în infinitul univers. Privesc cerul senin, îmi inchipui că ești, printre albastrele astre, mi-e dor de chipul tău... pierdut în neguri de vreme, în frunzișul pădurilor dese. Să ningă tăcerea peste tâmplele calde și cerul să scuture floarea sa clară deasupra vieților noastre, mi-e dor de tine... numai zâmbetul tău din fotografie, mi te aduce aproape, din sumbra ...depărtare. Clipa Întrezăresc, prin răsărituri senine cioburi risipite de nori în a timpului
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Familia și viața”, editura Sapienția Iași, revista Agero-Stuttgart, volumul de versuri „Poe Rugă.Rug”, editura Serafica-Roman. Activitate sporadică pe câteva site-uri literare, între care Confluențe Lirice este unul special. șarpele din porumbel în trenul de noapte cu luna pe tâmplă am unele lucruri să-ți spun ca să poți ocoli false indicatoare de drum privesc această doză de coca-cola dar nu o beau exercițiu de voință intoxicarea corpurilor mele subtile începe cu lucrurile mici zici că e prea mare costul unei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
trebuie un trepied să rămână doar războiul surd cu timpul kiai-ul ar dărâma pereții tuturor inimilor pojghița lui ar rezista doar culoarea ar mai înainta cu o zi spre toamnă pe titanic lumea încă dansează suntem doi îndrăgostiți dansând în tâmpla lui cehov spălându-ne de oameni cojile de semințe ne rămân pe tălpi aș vrea să-ți cumpăr flori dintr-un sex-shop undeva în hawaii există unul plin de fructe ciudate și ghirlande în care te pot legăna ca într-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
devreme erai un ciuline încurcat în blana unei intersecții trebuie să începi cu ceva familiar să uiți că mâna întinsă este și a celuilalt am început cu bogdan schizofrenia lui inventase o fabrică de armament sub poalele tâmpei în ochiul tâmplei, m-a corectat al treilea bogdan își târăște mama prin stâncă sancho panza îi dă zilnic medicamente lângă un izvor începem să ne jucăm cu zecile de ani din morile de vânt am rămas noi cu amintirile jupuite arse ca
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Maramureș. Am poezii publicate în revista Izvoare Codrene, Revista Singur, Revista Noi NU! și Antologia Pe strada inimii, cuvântul -editura A.S.P.R.A.-Galați. </biography> Un timp nou Fiecare timp are neliniști care alertează bătăile inimii iar pulsul pulsul zvâcnește în tâmplă doar roua dimineții și lumina răsfirată a soarelui îți mai învăluie cu un surâs chipul atunci simți susurul izvorului din tine cum se revarsă în cuvinte pe poteca asta nouă pe care pășești un gând care purifică lutul din care
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]