6,881 matches
-
Timp în care ar putea veni Bclla, zise Airam. - E de datoria noastră să atacăm psiacul, într-un fel sau în altul și fără ajutorul fiului meu. Și asta chiar cu riscul de a muri în lupta asta. Abatele rămase tăcut. În minte i se învîrtejeau o mulțime de gânduri negre. După ce împăratul închise ușa, își prinse genunchii în mâini și începu să-și maseze ușor rotulclc descărnate. - Mă simt atât de bătrân, încît nici măcar nu știu dacă nu cumva am
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și-l reprime. - Nici nu există fructe negre pe alte lumi. Ai dreptate, am fi putut prinde pești-ac... Oceanul este însă păzit de animale care... de fapt știi toate astea. Mă întrebi de ce nu ne luptăm cu ele? Xtyn aprobă tăcut. - Nu știu. Probabil că strămoșii noștri au încercat și prețul plătit a fost prea mare. Xtyn se ridică din praful drumului, acolo unde se așezase când Arrus venise amenințător spre el să-l anunțe că urmau să fie ținta unui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dat. Parcă a fost o trădare și apoi... se opri Kasser vădit încurcat. - Există o singură persoană care ne poate lămuri... Cei patru bărbați porniră cu pași grăbiți spre ascunzătoarea lor. Rămasă din nou fără sursa energetică, nava era la fel de tăcută și de rece, părând că pacea ei nu a fost tulburată niciodată. * * * - Frontul Adevăratei Biserici? întrebă Abatele cu intenția evidentă de a trage de timp. Să văd dacă-mi amintesc ceva. - Rade, nu te prosti. Victoria noastră e atât de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aruncă o privire sălbatică. - Nu știu de unde știi toate astea, fiindcă ideile mele le-am împărtășit numai Alaanei și fraților mei, dar pot sa te asigur că nu le vei putea răstălmăci, ca să mă faci să vă ajut. Abatele rămase tăcut privindu-i fix pe tânăr. - Și totuși, insistă Kasser. Nu înțeleg. Radoslav mi-a spus că nu îți dorești nimic mai mult decât să îi eliberezi pe ai tăi de felul în care au trăit până acum, că îți dorești
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mea nu mai e un bulevard pe care să te poți plimba în voie. - Augustin? Augustin Bloose? întrebă Zuul, articulând perfect cuvintele, spre mirarea suitei lui Bella. Deci planul meu a reușit! Trăiești! - Dimpotrivă! Abia acum am murit. Zuul rămase tăcut o clipă, după care locul în care stătea începu să se umple de o strălucire ciudată. Imaginea extraterestrului pâlpâi de câteva ori și apoi își recăpătă consistența. - Unde pleci atât de repede? strigă Xtyn pornind spre extraterestru. Ard de nerăbdare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și spuseră că era cel mai de treabă rector care-a fost cîndva la Clongowes. Chiotele se stinseră în aerul blînd, cenușiu. Era singur. Era liber și fericit. Dar el n-o să fie mîndru cu Părintele Dolan. Are să fie foarte tăcut și ascultător; i-ar fi plăcut să-i poată face un mic bine ca să-i arate că nu e mîndru. Aerul era blînd și cenușiu și molcom, și se lăsa seara. Mirosea a seară în aer, mirosea ca țarinile din
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
reflectă în acest scurt extras: o succesiune fin articulată de forme de bază relativ scurte (dialogul, relatarea scenică, reprezentarea personală a conștiinței) și prezentarea lumii exterioare ca anticameră a celei interioare, unde converg toate experiențele eroului. Chiar și descrierea serii tăcute de toamnă în spațiul campestru (care este în întregime atribuită conștiinței lui Stephen prin situația narativă în mod distinct personală) este interiorizată prin intermediul metonimiei. Blîndețea plăcută a aerului, mirosul care promite o recoltă rodnică, amurgul care se apropie, toate aceste
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
prin prezentarea acesteia ca și cum lucrurile respective s-ar desfășura în acel moment 232. Acest timp prezent produce adesea un fel de efect-tablou (Tableau-Effekt): scena rememorată este imaginată ca și cum ar fi o imagine aflată la o anumită distanță prezentată pentru observație tăcută și rezervată. Și aceasta are ca efect o sporire a distanței: "eul" din imaginea respectivă este aproape un "el". Cel mai semnificativ fragment din David Copperfield în acest sens este începutul capitolului 43 (Another Retrospect): Fie-mi îngăduit din nou
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
al lui Thomas Mann, Felix Krull și pînă la "eul livresc" al romanului Numele meu fie Gantenbein sînt personaje-narator. Prin comparație, un personaj- reflector reflectă, adică oglindește întîmplările lumii exterioare în conștiința sa, percepe, simte, înregistrează, dar întotdeauna în mod tăcut, deoarece el niciodată nu "narează", el niciodată nu își verbalizează percepțiile, gîndurile și sentimentele în încercarea de a le comunica. Cititorul pare să afle direct, printr-o privire directă în conștiința personajului-reflector, despre întîmplările și reacțiile care sînt oglindite în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
întîi singular (și la persoana a doua corespunzătoare) trebuie eliminate. Așa cum a fost menționat mai sus, un "eu" care apare la începutul unei narațiuni se referă întotdeauna la agentul transmiterii, adică la personajul-narator ("eul" de la începutul unui monolog interior sau tăcut reprezintă un caz special și nu funcționează ca personaj-narator, ci mai degrabă ca personaj-reflector). Dacă excludem cazurile menționate, este evident că aproape toate narațiunile care se deschid cu o propoziție în care pronumele personal "el" sau "ea" apar ca "semnale-serie
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
persoana întîi depășește de departe abilitatea care este atribuită în mod convențional memoriei, și anume aceea de a vizualiza și de a prezenta în mod viu ceea ce se află în spațiul trecutului. Rememorarea însăși este un proces cvasiverbal de narațiune tăcută, prin care povestirea primește o formă estetică, ceea ce este în primul rînd un rezultat al selecției și structurării inerente amintirii 497. O altă diferență dintre narațiunea la persoana întîi și narațiunea auctorială este evidentă aici. Pentru naratorul auctorial, puterea creatoare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
centrului focal al reprezentării la eul care trăiește în propriul lui Aici și Acum. Eul narator este suprimat, dar prezența lui nu este negată complet; de altfel, ar trebui să vorbim nu despre stilul indirect liber, ci despre un monolog tăcut. Stilul indirect liber, ca formă de redare a gîndirii într-o situație narativă la persoana întîi, creează un spațiu de expresie pentru subiectivitatea experienței eului care trăiește, în care acesta se poate dezvolta, cu toate că adesea doar temporar, netulburat de cealaltă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
individualism moral, întotdeauna dublat însă de o pedagogie a lecturii. În Suedia, Biserica de Stat luterană a declarat obligatorie lectura Bibliei (ordonanța din 1686). Era neîndoielnic cale lungă, în materie de lectură universală, de la predică la act, iar lectura vizuală, tăcută, interioară a fost mult timp rezervată unui număr mic de persoane. Cu al său " Citiți puțin, dar citiți bine!", Luther a făcut probabil haz de necaz (acest om al ordinului se ferea de excese). Să nu uităm că anabaptiștii practică
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
rămas ca Reforma, care nu a păstrat decît două porunci din șapte, să priveze liturghiile sacramentale de rit roman de timpul de buchisire și descifrare. Individualizarea vechilor psalmodieri a făcut ca fostei ordini auditive comunitare să-i urmeze o meditație tăcută și intimă a textului sacru. O personalizare a vieții religioase dăunătoare atît gloriei instituției, cît și ostentației noului ritual. Subordonarea calvinistă a oralului față de scris are valoare de domesticire a cărnii și de reprimare a unui anumit libido comunitar; ca și cum
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
este scurtată și în consecință crește frecvența respiratorie. Stimulii plecați de la neuronii inspiratori sunt ulterior modulați de impulsurile provenite de la nervii vag și glosofaringian; ramurile acestor nervi se termină în tractul solitar, situat foarte aproape de aria inspiratorie. Aria expiratorie este “tăcută” în timpul respirației obișnuite deoarece ventilația este datorată contracției active a mușchilor inspiratori (în special diafragm), urmată de relaxare, cu revenirea pasivă a peretelui toracic la poziția inițială (de echilibru mecanic). In cursul respirației forțate (de exemplu în timpul efortului) expirul devine
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
țării; dacă acest obiectiv se realizează, prin forța lucrurilor modelul capitalist consacrat va fi afectat. Stefan Halper, cercetător american, surprinde cu acuitate și într-o formulă fericită o asemenea dinamică: "așa cum globalizarea a micșorat lumea, China micșorează Vestul", prin limitarea tăcută a valorilor și influenței sale. Cert este că actuala criză împinge China în centrul atenției. Pe de altă parte, ideea de model presupune o viziune foarte clară, pe baza căreia se pot face generalizări, predicții. Or, așa cum remarcă mai mulți
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
în mod necesar pe calea războiului”. Aici nu e vorba doar de războiul efectiv, ci și de „lupta” pentru pace, de războiul economiilor sau de cursa tehnologică. Totul e aservit războiului, pacea însăși e legată de război - e un război tăcut - și e aservită acestuia. În ceea ce îl privește, războiul decurge dintr-un proiect, deopotrivă politic și științific, e mijlocul prin care nu doar se eliberează potențialul energiilor latente (sub forma saltului tehnologic și al proiectelor politice), ci și mijlocul prin
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
clipă de clipă sub condiționările ireductibile ale unei politizări tacite. Existența contează în ordinea umanului prin semnificațiile sale. Omul nu se poate sustrage sub nici o formă acestei impuneri socio-istorice. Efortul hermeneutic este o sarcină absolută a omului abandonat de zei tăcuți în interiorul lumii sale (aparent) fără destin. Expus acestei relații de impunere omul este obligat să recunoască faptul că viața sa, în cele mai mărunte detalii, ia permanent în considerație o seamă de chestiuni neinocente politic. Adevărul este, în orice epocă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fi corectă sub raport logic, dar condamnabilă sub raport moral. În acest context ideatic, este revelatoare reflecțiunea lui J. Renard: „Împrumut bucuros felul meu de a gîndi: nu țin decît la felul meu de a simți”. * „Conștiința este un chin tăcut al spiritului.” (P. Syrus) Este un „chin tăcut” pentru că ispășirea păcatelor trebuie să fie Întotdeauna opera monologului interior al „conștiinței” - nimeni nu te poate absolvi de păcatele pe care le ai! De fapt, nu atît păcatul În sine pe care
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
atunci cînd constați că ai avut tăria să recunoști, În sfîrșit, o nedreptate făcută altuia, Însă nu poți să nu regreți În același timp suferința nemeritată pe care ai pricinuit-o semenului respectiv. * „Nu-i om mai flecar decît omul tăcut atunci cînd Începe să vorbească.” (Julien Green) Pentru același motiv pentru care elevii sînt atît de gălăgioși În timpul recreațiilor: tăcutul simte nevoia să-și dezinhibe tăcerea Îndelungată, iar elevii să-și dezinhibe concentrarea intensă din timpul orelor de clasă. * „Se
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mod Îngrijorător. * „Insulta doare mai tare ca rana.” (P. Skarga) Amorul propriu al fiecăruia este atît de puternic, Încît nu poți trăi În nedemnitate. Poate de aceea M. de Montaigne a spus: „Nu există replică atît de usturătoare ca disprețul tăcut”. Datorăm marelui nostru scriitor, I.L. Caragiale una din cele mai frumoase aprecieri date vreodată rolului vieții noastre psihice interioare de a individualiza orice impresie primită, la un moment dat, de a o personaliza prin gîndurile, așteptările și emoțiile noastre: „O
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dorința de Întreținere a acesteia. La aceeași stare de liniște face apel și poetul Serghei Esenin: CÎnd te bîntuie tristețea, cînd pierzi toate, cînd te doare, cînd te-nșfacă greul vieții, sub furtuni, sub ani, sub vînt, - să te-arăți tăcut și simplu, să zîmbești cu nepăsare, e cea mai Înaltă artă dintre cîte-s pe pămînt. * „Oricine crede că viața sa proprie sau aceea a semenilor săi nu are semnificație nu este numai nefericit, ci chiar nevrednic de a trăi.” (A
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
hipocratic - un fel de profesionist al scolasticii, în concepția sa - nu întrunește sufragiile lui Montaigne. Spune în schimb o mulțime de lucruri bune despre chirurgi: aceștia sunt adepți ai materialismului, sunt mecaniciști, raționaliști și nu se pot juca cu cuvintele. Tăcuți, ei operează, amputează, taie, extirpă răul: operațiile făcute de ei au într-adevăr niște efecte. Filosoful a fost în mai multe rânduri pe câmpuri de bătălie și a asistat la demonstrarea talentelor lor: extrag schije, gloanțe de archebuză, pun la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
doilea și al treilea, atâtea detalii asupra speciilor și a caracterelor - încât este de înțeles tăcerea lui Protarh, care asistă la un curs emfatic, sub forma unei demonstrații de putere verbală formală și de eficacitate sofistică. Tâmp, naiv, prost și tăcut, Protarh trebuie să se împace și cu apărarea - virtuală! - a unei teze reducționiste și caricaturale. El reprezintă imperativul categoric hedonist: plăcerea se identifică cu binele. Astfel încât el aduce mărturie în favoarea vieții fericite. Aici, plăcerea apare ca fiind altceva decât suprimarea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe un măgar spune-i: «O, domnule, ce fericit trebuie să fie calul dumneavoastră!»”.) „Ne plac uneori până și laudele pe care nu le socotim sincere.” (Vauvenargues) Cine tace merge-n pace. (Un alt proverb este și mai expresiv: „Gura tăcută nu umblă bătută”. și invers: „Cine vorbește tot ce dorește aude tot ce nu dorește”. Așadar „Ascultă cu urechile, vezi cu ochii, dar taci cu gura”.) „În conversație nu aduce vorba la tot pasul, cu rost sau fără rost, de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]