3,451 matches
-
Buștean! - a răspuns Maranda, privind amuzată, când la unul când la altul, doar-doar a ghici despre ce ar putea fi vorba... Nici pomeneală însă. Cei doi se priveau complice, gata să izbucnească din nou în râs. Gruia aștepta încuviințarea lui taică-său, dar acesta mustăcea a râde doar. Știi matale la ce mă tot gândesc eu de o bucată de vreme? De unde să știu, dragul mamei? Chiar! De unde să știi, dacă nu ți-am povestit? Toaibă îi făcea semne ascunse lui
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de azi de ieri. Hă hă... îi de multă vreme, dar abia în vara asta m-am hotărât. Și ce ai hotărât, dragul mamei? Gruia a tușit, ca și cum și-ar fi dres glasul. Adevărul însă era altul... Îi cânta lui taică-său în strună. Hai spune, dragul mamei, că chiar mă îmbolnăvesc de inimă așteptând. Nici chiar așa, Marandă. Stai să-și tragă băiatul sufletul și ți-a spune și toaca-n cer. Apoi voi sunteți ca îngerii cei surzi. Se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
spun, mamă. Eu am învățat cât am putut, dar examenul îi examen... Poate a da Dumnezeu și îi reuși. Cu ajutorul Celui de Sus și cu învățătura ta, ai să intri. Simt eu asta. Totul îi să vrei! - l-a încurajat taică său... Timp de două săptămâni, cât a durat examenul, cei doi nici n-au putut mânca, nici n-au putut dormi... Gândul la încercarea grea prin care trecea Gruia îi storcea de vlagă... În acea zi de toamnă, odată cu zâmbetul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trecea Gruia îi storcea de vlagă... În acea zi de toamnă, odată cu zâmbetul soarelui scăpătat spre chindie, a intrat pe poartă și Gruia, cu ochii arzând în orbite și cu o undă de bucurie pe obrazul supt... Maică-sa și taică-său au ieșit din casă ca vântul, cu ochii dilatați de curiozitate. Gruia a desfăcut brațele și i-a cuprins pe cei doi. Au rămas așa câteva clipe. Primul care și-a revenit a fost Toaibă: Cum a fost, Gruia
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu ochii dilatați de curiozitate. Gruia a desfăcut brațele și i-a cuprins pe cei doi. Au rămas așa câteva clipe. Primul care și-a revenit a fost Toaibă: Cum a fost, Gruia, tată? Gruia, care semăna din ce în ce mai mult cu taică-său în felul de a fi, a lăsat să se scurgă o fărâmă de timp bună până să răspundă. S-a desprins din îmbrățișarea lor, s a dus spre prispă, s-a așezat cu gesturi și icnet bătrânești și, după ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
În ușă. Cred că pînă și-n cea mai liberă scriere trebuie să existe cîteva reguli minime care, odată nerespectate, duc barca epică la naufragiu, că despre stil nici nu poate fi vorba. Nela, de exemplu, suferă din rărunchi, plînge, taică-su-i pe moarte, pe urmă-i mort complet, ea fumează, vorbește urît la telefon din pricina durerii, din aceeași pricină se tăvălește peste cadavru, Îl ia-n brațe, se simte singură, dă foc la ușă și se duce la institut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
luni vrei În deșert, pe Arrakis. Îl vedem și pe Picard, căpitanul din Star Treck, la fel de expansiv ca o gălușcă, și pe maistrul nisipar, pe care de fapt nu-l vedem. Privind prin parbrizul rachetei, Paul Îl Întreabă, excitat, pe taică-su: „Vom vedea un vierme ?” Astfel de Întrebări memorabile vor mai fi, deoarece viermii apără mirodenia. Cu toate că nu-i sigur. Și pînă să ne lămurim, se ivește unul, enorm, Își deschide gura În formă de lalea și-nfulecă toată platforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vătraiul, cu tot ce găsesc, operator Robert Richardson, filmul Începe pe muzica lui Cohen, sigur nu știți cine e, că ascultați manele preclasice, hip hop, cîntecul coșarului, Waiting for the Miracle, chiar că da, Mallory nu-i fericită-n familie, taică-său o agresează mai mult sau mai puțin patern și are o mutră hotărît antipatică, mai ales În prim-plan, lucru ce s-ar putea constitui În circumstanță atenuantă pentru crimă, pe mama ei n-o mai rețin, mamele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din jurul său, exceptînd-o oarecum pe Maria, căreia Îi provoacă stări euforice turnîndu-i praf de zmeură În buric, Îi adoră pe Goethe și Rasputin, scrie cu o frumoasă caligrafie litere de aur pe cavouri, are conflicte freudiene cu maică-sa, cu taică-su, cu unchiul polonez, trece la semiînălțime prin război și experiențe mistice, transformă-n țăndări geamuri de cele mai diverse grosimi cu vocea sa transformată-n țipăt casant, are prieteni bizari unul cîntă la trompetă melodii imposibile, altul putrezește din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aflăm că Mihăiță cînta la clarinet, Într-o discuție mai aprinsă Flo Încearcă să-i avarieze colonelului imaginea despre armata română la momentul 23 august, Îl pisează, Îl irită, făcîndu-l să se simtă inutil și imbecil, fata Îi scrie lui taică-su doar o ilustrată din America invitîndu-i Însă acolo pe socri pentru că pe Răzvan Vasilescu Îl iubește mai mult, ceea ce-i pune capac lui Niki care se Îmbracă-n uniformă, traversează aleea, și-i zdrobește lui Flo capul cu ciocanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din bronz și toți Își țin un picior ridicat În aer, pentru că se tem de el. În orașul tatălui meu oamenii merg pe jos sau cu bărcile și nici un cal adevărat nu ar intra În oraș de teama tatălui meu. — Taică-tu a fost un grifon, spuse leoaica ticăloasă lingîndu-și mustățile. Minți, spuse unul din leii răi, nu există așa un oraș. — DĂ Încoace o bucată din negustorul Ăla, spuse un alt leu foarte rău. Vita asta din tribul masai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe umăr și, oprindu-și sulița cea mai bună, cea pe care o luase cu el cînd urmăriseră elefantul, merse mai departe pe potecă, spre tabărĂ. Luna se ridicase mult deja și se Întrebă de ce nu se aud tobele. Dacă taică-său era acolo și nu se auzeau tobele, trebuie să se fi Întîmplat ceva ciudat. Imediat ce reveniră pe potecă, David Începu să simtă oboseala. Mult timp fusese mai proaspăt și Într-o formă mai bună decît cei doi bărbați, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
oboseala. Mult timp fusese mai proaspăt și Într-o formă mai bună decît cei doi bărbați, și se enerva cînd Îi vedea că abia merg, așa cum Îl scoteau din minți și popasurile regulate, la fiecare oră, pe care le făcea taică-său. Ar fi putut merge mult mai repede decît Juma și decît tatăl său, Însă cînd Începu să obosească văzu că ei arătau la fel ca la Început, iar la prînz s-au odihnit doar cinci minute, după cum făcuseră Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a uitat la el și a luat-o Înapoi. Urcaseră pe munte Într-un ritm constant, dar de acum cărarea cobora și văzu În față, printre copaci, un teren accidentat. — Davey, acum vine partea mai grea de drum, Îi spuse taică-său. Atunci Își dădu seama că ar fi trebuit să-l trimită Înapoi În tabărĂ după ce le arătase poteca pe care a mers elefantul. Juma Își dăduse seama de asta de multă vreme. Acum o știa și taică-său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îi spuse taică-său. Atunci Își dădu seama că ar fi trebuit să-l trimită Înapoi În tabărĂ după ce le arătase poteca pe care a mers elefantul. Juma Își dăduse seama de asta de multă vreme. Acum o știa și taică-său și nu mai aveau ce face. Era doar o altă greșeală de-ale lui și de-acum nu mai puteau decît să riște. David se uită În jos la urma lăsată de elefant și văzu ferigile strivite și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dădu tatălui lui Davey și acesta o Învîrti Între degete. David observă florile albe care atîrnau și Începuseră să se veștejească. Dar soarele nu le uscase Încă și nici petalele nu le cădeau. — O să fie al dracu’ de greu, spuse taică-său. Hai, să mergem. După-amiaza tîrziu, ei căutau Încă urmele prin terenul accidentat. I se făcuse somn de multă vreme și, cum Îi privea pe cei doi bărbați, Își dădu seama că adevăratul său dușman e somnul, așa că se ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
uita În spate la intervale regulate, ca să vadă dacă băiatul mai e cu ei. CÎnd se lăsĂ Întunericul și se opriră În pădure, adormi imediat ce se așeză; cînd se trezi, Juma Îi scosese mocasinii și-i controla picioarele de bășici. Taică-său Îl Învelise cu haina sa și acum stătea lîngă el, ținînd În mînĂ o bucată de carne rece și doi biscuiți. Îi dădu și o sticlă cu ceai rece. — Va trebui să se oprească la un moment dat ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că știe. — Și n-avem probleme? Nu, nu chiar, Davey. — MĂ culc la loc. N-am nevoie de haină. — Stai liniștit, eu și Juma sîntem bine așa. Știi că nu mi se face frig cînd dorm. David adormi Înainte ca taică-său să mai apuce să-i spună noapte bună. La un moment dat Îl trezi lumina lunii care-i cădea pe față și se gîndi o vreme la elefant, cum i se mișcau urechile alea enorme, cînd se oprise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca ieri“. Și așa și era, doar că pe la zece și-a dat seama că ziua asta avea să fie la fel de rea, dacă nu și mai rea ca cea dinainte. SĂ se gîndească că ar putea lua urmele elefantului Împreună cu taică-său fusese o prostie la fel de mare ca și cum s-ar fi gîndit că s-ar putea bate cu el. Și mai știa și că nu-i vorba doar de faptul că ei erau bărbați. Erau vînĂtori profesioniști și acum Înțelegea de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Erau vînĂtori profesioniști și acum Înțelegea de ce nu avea Juma chef să zîmbească nici măcar din politețe. Știau tot ce făcuse elefantul, Își arătau unul altuia semnele care le spuneau asta, fărĂ să vorbească Între ei, și cînd urmele deveneau neclare taică-său Îl striga mereu pe Juma. CÎnd s-au oprit la rîu ca să-și umple sticlele, taică-său i-a zis: — Davey, mai rezistă doar ziua asta. Și apoi, după ce ieșiră din zona accidentată și se Îndreptară spre pădure, urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tot ce făcuse elefantul, Își arătau unul altuia semnele care le spuneau asta, fărĂ să vorbească Între ei, și cînd urmele deveneau neclare taică-său Îl striga mereu pe Juma. CÎnd s-au oprit la rîu ca să-și umple sticlele, taică-său i-a zis: — Davey, mai rezistă doar ziua asta. Și apoi, după ce ieșiră din zona accidentată și se Îndreptară spre pădure, urmele cotiră la dreapta, pe o veche potecă folosită de elefanți. Îi văzu pe taică-său și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-și umple sticlele, taică-său i-a zis: — Davey, mai rezistă doar ziua asta. Și apoi, după ce ieșiră din zona accidentată și se Îndreptară spre pădure, urmele cotiră la dreapta, pe o veche potecă folosită de elefanți. Îi văzu pe taică-său și pe Juma discutînd ceva și, cînd Îi ajunse din urmă, Juma privea În spate, pe drumul pe care veniseră, și apoi la niște dealuri pietroase din depărtare, ca niște insule În șesul uscat, și În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dealuri pietroase din depărtare, ca niște insule În șesul uscat, și În cele din urmă păru a se orienta către culmile a trei dealuri albastre care se vedau departe, la orizont. — De-acum Juma știe unde să mergem, Îi explică taică-său. Și Înainte credea că știe, dar acum am dat peste asta, spuse privind Înapoi, la cîmpia prin care merseseră toată ziua. Se merge destul de ușor pînĂ unde va trebui să ajungem, doar că o să urcăm. Urcară pînĂ se Întunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să le prindă pe cele două. Juma se uită Înapoi, de data asta zîmbind, În timp ce David luă de pe jos păsĂrile dolofane, calde, acoperite cu pene catifelate și le lovi În cap cu mînerul cuțitului său de vînĂtoare. După ce așezară tabăra, taică-său Îi spuse: — N-am mai văzut bibilici din astea atît de sus pe munte. Ai fost foarte bun, ai prins două. Juma prăji păsĂrile Înfipte Într-un băț, deasupra unui foc foarte mic. CÎt s-au uitat la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spuse: — N-am mai văzut bibilici din astea atît de sus pe munte. Ai fost foarte bun, ai prins două. Juma prăji păsĂrile Înfipte Într-un băț, deasupra unui foc foarte mic. CÎt s-au uitat la el cum gătește, taică-său bău niște whisky cu apă din dopul de la ploscă. După aia Juma le dădu lor pieptul, cu inima păsĂrii Înăuntru, iar el mîncă gîturile, spinările și picioarele. — PĂsările astea ne-ajută foarte mult, Davey. Stăm destul de prost cu mîncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]