3,383 matches
-
Și În veci n-o mai auzit de ei. Și ăsta o fost condamnat pe drept comun și i-o comutat pedeapsa la politici, că taică-său o fost plutonier, tehnician veterinar. Acuma, cu ce-o fost el vinovat că taică-său o fost plutonier? Asta nu Înțeleg! Și zice Într-o zi cătră mine: „Mă, eu la bagaj mai am un cojoc și ăla ți-l dau ție”. Eu n-aveam cojoc, aveam numa’ un pulover, că era primăvară, da
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o să ne ducă la lucru obligatoriu. Când, deodată, eram În celulă doi inși, unul Petre Orban și eu. Lu’ ăsta i-o fost condamnat la moarte tata și sora și s-o tot interesat, săracu’, dacă n-am auzit de taică-său. Păi, n-am auzit, că numa’ așa puteam auzi, dacă Îl băga În cameră la noi În Galați sau În Jilava, sau dam peste el, sau mă rog... Și odată deschide gardianul ușa la celulă... Noi, la ofițerii ăștia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acasă. Și câți or fost În curte cu hohot o plâns toți. Și am corespondat cu el, și mi-o zis că o fost la el În curte catastrofă. Când o ajuns acasă nu l-o mai apucat decât pe taică-său În viață, că mamă-sa o murit. Apăi mi-o scris că s-o Însurat. Și mă gândeam așa Întru mine: „Mă’, Suciule, numa’ asta ți-o lipsi, mă’”. Da’ poate că și-o fi găsit o femeie care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Păi, doamnă, dumneavoastră nu vedeți de une’ vin eu? De un’ să am io bani? N-am!” Și n-a vrut să-mi dea bilet și m-a auzit un moș, un bătrân care stătea pe-o bancă acolo: „Ce taică, ce s-a Întâmplat?”. Zâc: „Uite, nu vrea să-mi dea bilet, că e rupt banu’ ăsta.” „Ia taică de la mine un franc!” Și mi-a dat un leu de mi-a dat asta bilet... Și așa am ajuns În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a vrut să-mi dea bilet și m-a auzit un moș, un bătrân care stătea pe-o bancă acolo: „Ce taică, ce s-a Întâmplat?”. Zâc: „Uite, nu vrea să-mi dea bilet, că e rupt banu’ ăsta.” „Ia taică de la mine un franc!” Și mi-a dat un leu de mi-a dat asta bilet... Și așa am ajuns În București... E, da’ am scurtat povestea și nu v-am spus... În colonie la noi, În brigadă cu mine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pomenește Scrie bun cât ai să iei. Dar ai să-i dai?... Și mai bine Că nimeni nu-ți dă vr-un zor. Plătești când ți-o veni bine, Mai ales de-i fi d-ai lor. bucureștiul în 1871 91 — Taică, dar o văz pustie? — Reglementul așa vrea, Pân’ pe la Sântă Mărie Nimeni p-aci să nu dea. Așa e făcut boierul, Nu poate lucra mereu... Dar iată domnul graferul; Ia-ți căciula, fătul meu! Ăsta, vezi, este teatru Aci afli
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai vorbește și de Popa Tache, șef de bandă notoriu despre care voi vorbi. Iată cele câteva versuri pe cari mi le mai amintesc din întregul cuplet: ...Popa Tache und te duci Numa-n halat și-n papuci? Mă duc taică-n mahalale Ca s-adun la haimanale Zidărași și dulgherași Că sunt buni de ciomăgași. ...Petre Grădișteanu Îi trage cu tufanu. Beizadea Mitică Găsi oala mică Că-i strâmtă la gură, Rea la-nghițitură. Junele Misir Suge din clondir. Bătăușii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lui neagră de supărare e hotărît să n-o ierte sub nici un chip. „Am să țin rugăciuni și posturi, să-i pedepsească Dumnezeu: pe el că s-a băgat în căsnicia altuia, pe ea că m-a mințit că, în afară de taică-su, nu va mai iubi niciodată o altă parte bărbătească”. „Uită, părinte, căci chiar dacă s-ar întoarce, n-ar mai fi ce-a fost între dv.”, l-am sfătuit. Spovedindu-mi-se, un moment parcă s-a mai calmat. Mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
hoț în cale, „unu’ dat cu funingine pe față”, și i-a cerut banii de pe vaca pe care tocmai o vînduse. N a vrut. Ca să-i găsească, a rupt totul de pe ea. „Din spaima asta, după doi ani a murit”. Taică-su a trăit 70. „Aș mai avea 13”, a socotit. Am surîs vag, dîndu-mi seama că nu găsesc cuvintele potrivite pentru a-l încuraja atît cît simțeam că are nevoie. În fața noastră, căzut pe jumătate dincolo de deal, soarele roșu sta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de cea viitoare. A mai contat apoi „materialul” scris de Măndica Mardare despre instabilitatea personalului didactic. Influențat din diferite părți, C.V. Toma a cedat. „Dom’ Călin - îmi zicea despre el adineaori M.M. -, ăsta nu și-ar risca scaunul nici pentru taică-su, dacă mai trăiește”. Dacă S. a fost declanșatorul, cuiul în talpă mi l-a bătut perfidul de F. În aprecierea anuală pe 1981, mi-a făcut, într-un lung paragraf, „recomandări” care minau orice aspirație de șefie, înșirînd toate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
află în conflict cu ei, laudele mele nu le-ar fi sunat bine. Ar proceda la fel?... M-a vizitat la redacție, ca să-și ia „rămas bun”, Roni Căciularu. Peste cîteva zile pleacă în Israel cu familia: adică el, nevastăsa, taică-su și soacră-sa (două vreascuri uscate) și fiu-său, Paulică (ramura tînără). A stat puțin, de teamă - zicea - să nu devină sentimental. Avem un trecut comun de peste două decenii: mi-a fost coleg de facultate și, într-un fel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spus: „Eu sînt copilul mal-aimé. N-am avut parte de afecțiunea mamei”. Ar fi trebuit să-l întrerup, să-i reamintesc că maică-sa îi ține portretul fotografic, de băiat cîntînd la vioară, pe perete, în loc de icoană, și că, în contrast cu taică-su (care n-a fost de acord cu autoexilul său), vorbește despre el cu admirație. N-am făcut-o, și atunci, fără pauză, a continuat astfel: „Aș fi putut fi Julien Sorel. Am avut succes la femei, mai mult decît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de curînd mai mulți jurnaliști e dacă-i adevărat că Pavlik a trădat. Răspunsul (dedus din scrisorile învățătoarei lui, care trăiește, și din cercetarea dosarului privitor la asasinarea fraților Morozov) e că nu. Traficul de certificate pe care îl făcea taică-su a fost descoperit fără ajutorul lui, însă atunci cînd Trofim Morozov a fost judecat, Pavlik a spus tot ce știa la întrebările judecătorilor. Dacă lucrurile au stat așa, atunci - consideră Tatiana Abdiuhanova - „e și mai odios rolul celor care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de provincie, apoi în fața lui stă Capitala!” și planificarea binelui continuă. Viitoarea nevastă e colega de grădiniță, fiica șefului de la aprozare. „Ea tot în Bulgaria are să înceapă?” „La urma urmelor - mi se răspunde -, fata nici nu are nevoie de studii. Taică-su le-a pregătit totul. Au cît să le ajungă pentru încă cincizeci de ani”. „Exagerați”. „Deloc”. „V ați gîndit: vor avea copii?” „Cum să nu? Au nevoie musai de unul pînă în martie 1997”. „De ce tocmai pînă atunci?” „Pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
valoare și stabilitate ale spațiului rural, pentru formele naturale de viață și de simțire, pentru expresia directă, neaoșă, nesupusă interdicțiilor și normelor limbajului cult (Mărturie). După ce exaltă forța biologică, instinctul constructiv, simțul dreptății, comportamentul primitiv, de ființă ancenstrală, telurică, în Taica, fiul își clamează la rândul său dorința aprigă de a răspunde necesităților vitale (Mi-e foame, mi-e sete!). Spaima organică în fața intemperiilor care opresc rodirea pământului provoacă o viziune terifiantă a efectelor secetei, plasticizate într-un tablou apocaliptic (Foamete
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
ca pe o armă, unul împotriva celuilalt: „Când mai vine tatăl tău să îi spui că””; „maică-ta ar putea să îți dea”, dar nu o face că nu se interesează de tine!””; „Ia spune-mi ce ți-a zis taică-tău despre mine”!”, deși copilul ar vrea să tacă și știe că nu e bine să spună. Există o situație de corupere a copilului pe care adulții o consideră nevinovată și chiar amuzantă. Reamintim faptul că gravitatea abuzului trebuie judecată
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fost deviza mea! L-am întâlnit, spre exemplu, și pe colonelul Marian, care fusese aghiotantul lui Gheorghiu-Dej, venit cu divizia "Tudor Vladimirescu". Lica Gheorghiu s-a căsătorit cu un inginer, al cărui nume l-am uitat, s-a dus la taică-său și i-a zis: "papa, vreau viză de călătorie de nuntă în Franța!" Se punea problema ca Lica să nu primească viză!? Și au plecat în Franța. Când să se întoarcă, inginerul cu care se căsătorise i-a zis
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în Franța!" Se punea problema ca Lica să nu primească viză!? Și au plecat în Franța. Când să se întoarcă, inginerul cu care se căsătorise i-a zis Licăi: "Știi ceva? Întoarce-te singură! Să-i spui lui porcu' de taică-tău că mi-am părăsit țara din cauza lui!" Și a rămas în Franța. Lica a venit în țară și i s-a plâns lui Dej, care i-ar fi spus că trebuia să-și fi ales unul dintre ai lor
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Păi, tovarășe căpitan, m-a chemat Germania!" "Te-a chemat Germania!? - făcu căpitanul o figură surprinsă - pentru ce?" "Tovarășe căpitan, s-o reunific!" L-a înjurat, l-a dat la o parte. Și tot așa, altul i-a zis că taică-său este șef de trib în Africa și l-a chemat. C. I.: Și căpitanul nu reacționa? S. Ț.: Reacționa: îi înjura, le mai dădea câte un șut în cur! Când a ajuns la Scurtu, un nume paradoxal pentru el
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
s-au împărțit pe grupe, și au făcut matematică, chimie și așa mai departe. În loc de ședință au făcut matematică! Unul dintre ei era feciorul unui ofițer de securitate și a intrat și el în sensul că i-a spus lui taică-său ce s-a petrecut, a fost denunțătorul. Șeful organizației UTM se numea Constantin Axinte 56. Unii nu aveau încă 18 ani și trebuia să fi avut 18 ani pentru a-i putea condamna. Și i-au ținut un an
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
colț, era un bătrân copleșit de viață, cu barbă și păr alb ca în povești. Țiganul ăsta care era cu noi în brigadă l-a recunoscut în bătrânul acela pe tatăl său. De unde o fi aflat, cum o fi aflat taică-său că e acolo...! A venit să stea, așa umilit, măcar să-l vadă. Țiganul a ridicat mâinile și a strigat: "tatăăăă!" (izbucnește în plâns) Îmi cer scuze, sunt momente pe care nu le poți trece în tăcere, formal și neutru
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în plâns) Îmi cer scuze, sunt momente pe care nu le poți trece în tăcere, formal și neutru, și să zici "domnule, a fost!" Sunt momente pe care le-ai trăit cu intensitate, cu toată intensitatea posibilă. A fugit către taică-său și dintr-o turelă s-a tras și l-au împușcat. L-au împușcat și, bietul tată, aplecat asupra lui, parcă-l văd!, așa aplecat cum era, s-a ridicat și, privind către cer, a ridicat mâinile a rugăciune
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de tot cu toți. Bătea în prostie deținuții. Și într-o zi îl întreabă cineva, eu eram la altă baracă: Domnule sergent, sunteți fiul domnului Cocora cutare?" - și i-a zis pe nume ăluia, că îl știa foarte bine pe taică-său. Da, sunt fiul lui, de unde-l știi dumneata?" "Păi, tatăl dumitale a fost ordonanță la mine! Să-i transmiți tatălui tău că eu sunt aici!" Ăsta de l-a întrebat pe Cocora fusese maior sau căpitan. Ei bine, din
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
întrebat pe Cocora fusese maior sau căpitan. Ei bine, din momentul acela în care i s-a spus despre tatăl lui, Cocora s-a făcut mielul mieilor în colonie, n-a mai bătut un om. Ce i-o fi spus taică-său, ordonanța, despre cum se purtase cu el căpitanul sau colonelul (ce-o fi fost ăla), dar s-a potolit Cocora de nu-l mai recunoșteam. C. I.: Erau și distrofici prin colonii? D. B.: Da, erau numai piele și os
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
bunicul. Bunicul meu a plecat în 1891 la New York și a muncit trei ani la New York ca să-și poată cumpăra apoi o casă în Câmpulung. A muncit din greu la New York. A venit înapoi și atunci s-a născut și taică-meu și celelalte fete. Ăsta-i tata, ăsta-i fratele tatălui meu cu soția, asta este mătușa care a fost omorâtă în Transnistria în 1944, fiica ei, care a fost omorâtă în 1942 cu fetița ei și tatăl ei care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]