5,246 matches
-
ascuns în această gară pustie... rușinat și dezgustat, am fugit aici, departe de hohot... (Frământat.) Ah, dacă aș fi fost călător prin ploaie! Dacă aș fi fost măcar o zi... măcar pentru o zi... călător prin ploaie! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Timid.): Și totuși... n-aș putea spune că eu... că vă înțeleg întrutotul... La ce vă trebuie? De ce vă doriți, domnule, să fiți călător prin ploaie? ȘEFUL GĂRII: O, da... Dumneavoastră vă permiteți... să gândiți așa... Ca orice om care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
îmbrăcată în alb, în cea mai bună rochie a ei și ține în mâinile sale un pahar cu apă; e la fel de naivă și totuși e mult schimbată; în această parte a piesei inocența IOANEI trebuie să devină personaj principal.) IOANA (Timidă.): Domnule... (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE n-o aude în primele secunde.) IOANA: Domnule... V-am adus... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Se întoarce.): Cine ești dumneata? IOANA: Eu sunt Ioana. V-am adus paharul cu apă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Paharul cu apă?! IOANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a împins spre ușă. — Sprechen Sie Deutsch? strigă mama lui în urma mea pe când eu tocmai ieșeam. — Poftim? am zis. — V-am întrebat dacă vorbiți nemțește, repetă ea. — O! am exclamat. Nu... mă tem că nu, am afirmat încercând câteva experimente timide. Nein? am rostit eu. Înseamnă nu, nu-i așa? Foarte bine, zise ea. — Auf wiedersehen, am spus. Înseamnă la revedere, nu-i așa? — Până ne vom vedea din nou, traduse ea. — O! am exclamat. Atunci... auf wiedersehen. — Auf wiedersehen, rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
terminat războiul, mi-a zis O’Hare, speram ca după cincisprezece ani să ajung mult mai mult decât un simplu dispecer de mașini cu înghețată. — Cred că toți am fost dezamăgiți, am zis eu. Nu mi-a răspuns la această timidă încercare de apropiere frățească. Pe el nu-l interesa decât propria-i persoană. — Puteam să mă fac doctor, puteam să mă fac avocat, scriitor, arhitect, inginer, ziarist, mi-a spus el. Nu exista ceva ce nu m-aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
prieteni, cărora parcă le și aud vocile subțiri și malițioase: - Ce, mă, ți-a dat voie bătrânul tău și te bucuri? - Bătrânul meu e terminat, va spune fiul meu luând-o de gât pe Andreea, probabil o fată mititică și timidă, dar de gașcă. Fiul meu va face sex pentru prima oară cu o fată cu șolduri late, cu păr blond și cu apucături când retrograd hipioate, când retrograd rockere, mică de înălțime, automat certată cu părinții. Mie îmi va rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
față, a continuat. Am mormăit ceva, plictisit. - Bine, am hotărât că nu e cazul să vorbim despre asta. Poate altădată. Ia zi, cum mai merge școala? Cum putea să meargă, era bine; așa cum spuneau spiritele luminate, se făceau primii pași timizi spre un nou tip de educație ce urma să acopere marele gol din PR-ul românesc, care nu s-a ocupat niciodată la modul serios, parte din lipsa fondurilor, parte datorită unei mentalități defectuoase, de problema sociologică a turismului spațial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și dezumfla salteaua, eu îmi aranjam tricourile și slipurile de baie. În casă, activitatea era în toi, toată lumea se agita în mod productiv încă de la ora șapte. Numai bunică-mea se învârtea de colo-colo, își frângea mâinile și dădea indicații timide. Cum maică-mea îi spusese că nu se poate concentra dacă n-are liniște, iar taică-meu îi tăiase scurt elanul, numind-o „babă”, bunică-mea găsea că singurul din familie în preajma căruia are dreptul să stea eram eu. Taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să recunosc că și eu. Nu pot avea încredere în cineva care nu spune nimic. — Înțeleg perfect ce vrei să spui. Întotdeauna îi bănuiesc că au o minte încâlcită și că sunt secretoși, când ei probabil că nu sunt decât timizi. Dar să știi că ea nu e timidă. Urmărește-o când e cu Violet. La început a fost copleșită, dar asta n-a durat decât până când au făcut împreună o scenă. Știe exact cât de bună este. — E bună, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
încredere în cineva care nu spune nimic. — Înțeleg perfect ce vrei să spui. Întotdeauna îi bănuiesc că au o minte încâlcită și că sunt secretoși, când ei probabil că nu sunt decât timizi. Dar să știi că ea nu e timidă. Urmărește-o când e cu Violet. La început a fost copleșită, dar asta n-a durat decât până când au făcut împreună o scenă. Știe exact cât de bună este. — E bună, nu-i așa? — Foarte, zise Hugo, cu o urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
profesor de istorie, care știe foarte bine că fata e îndrăgostită de el. Recompensează o elevă deșteaptă, dar e îndeajuns de detașat încât să nu-i dea speranțe. — Suntem cu toții un pic tensionați. E de înțeles. A, da, șopti Louise timid. — Uite care e treaba. Dacă vezi că se împute, știi tu, dacă vezi că se înfierbântă oamenii, poți să vii să mă cauți dacă simți că nu poți face față. Nu-l deranja pe Philip. Are și așa destule pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
colo, în locurile cele mai nebănuite, acoperișurile roșii ale unor cătune izolate, câmpuri desțelenite, țarcuri în care alpaca și lamele au luat locul oilor și al caprelor. Anzii apăreau între selvă și mare ca un zid de netrecut prin care timide cărărui ale indigenilor se cățărau legând o vale de altă vale și un sat de alt sat, sărind peste râuri prin vechiul sistem al indienilor incas al podurilor atârnate, mărginind ore întregi abisuri, într-o călătorie în care fiecare pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
piei putea însemna a se lipsi de zahăr, de cafea și de câteva cutii de conserve. A se lipsi, poate, și de... — Bună seara... Ridică din cap. I se păru diferită fără ochelarii cu sticle groase și cu acel aer timid, parcă rușinată că îi adresase cuvântul. — Bună seara... — Mă tem să nu vă las cu o impresie greșită... Nu e obiceiul meu... — Vă rog... Vreți să luați loc...? Nu vă deranjează? — Câtuși de puțin... Se așeză în fața lui. Avea niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
el. N-o să-ți facă rău, nu te teme. Își sprijini capul de bord și privi stelele; vocea i se stinse ușor: Nu vreau să mă părăsești... Ești tot ce am... Atât de goală și atât de tăcută, atât de timidă și atât de simplă... Câteodată, singurătatea devenea mai apăsătoare și tu mă ajutai să o îndur, așa cum mă ajuta, pe când eram copil, Tom-Tom... Oamenii își bat joc de acei bătrâni care le duc flori câinilor lor și își amintesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
el diferit, mai dur, mai de nepătruns. — Și puteți să o spuneți în ziarul dumneavoastră, adăugă el. Yubani-i nu sunt singuri. — Un singur om nu poate face nimic pentru oamenii ăștia. — Doi. Se întoarseră să îl privească. Inti Ávila zâmbi timid, de parcă s-ar fi scuzat. Apoi, adăugă cu prudență: — Vom fi doi, dacă îmi permiteți. Cunosc aceste selve și știu cum să mă descurc în ele. Nu voi fi o povară. — E o prostie! Eu n-am nimic de pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
răspunsul. Privi cum, în depărtare, Cáceres vorbea cu părintele Carlos și cu Tomás Sierralta. Își plimbă privirea asupra grupului de jurnaliști care se serveau cu răcoritoare la cantina taberei și, pe urmă, asupra grupului de războinici care apăreau lângă hățișuri, timizi și descumpăniți. Îi arătă cu mâna: — Uitați-vă la ei! le ceru el. Goi și lipsiți de apărare, sunt periculoși exact din acest motiv. Pot pricinui mai multe daune decât o armată, pentru că în mintea multora, ei par mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trebui să ne adaptăm atunci la o societate stabilă, în care nașterile să nu depășească niciodată decesele, în care consumul nostru și deșeurile noastre să nu depășească resursele ce ni se oferă sau capacitatea pământului de a absorbi rămășițele. Zâmbi timid. Poate - la modul puțin infantil - cred că acest moment de apogeu a fost pe vremea când încă se mai putea vopsi un tren în culori țipătoare, deschizându-și drum printre florile unei pajiști unde pășteau vaci. Sau poate în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Trec pe-aici! spune ea fără să își ridice ochii din carte. Hei! Ai grijă să nu mai intri așa în oameni! Fata se întoarce, se uită în stânga, în dreapta: Nu e nimeni! Micuța se înfurie, dar o nouă fată, mai timidă se apleacă să o ajute: Ai pățit ceva, Dana? Nu-i nimic, hai să mergem Florica! Odată ce e ridicată de pe jos cu ajutorul Floricăi, este împinsă din nou de către o fată care face loc pentru o altă fată: Fiți atenți, trece
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
majoritatea colegilor plecaseră. Nimeni n-ar fi știut. Hugo a făcut o pauză, după care a clătinat din cap fără prea multă tragere de inimă. —De ce nu? Charlie l-a presat. —Soția ta e plecată. I-a aruncat un zâmbet timid. Hugo a dat din cap. Deși știa că Charlie nu era soluția problemelor lui și ale Amandei. Poate că insulele Maldive erau. Mai fuseseră și altă dată. Ușa de la Sosirile de pe Heathrow s-a deschis. Amanda, încărcată cu bagaje, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
făină albită într-un container de plastic care distruge stratul de ozon. —Vine imediat, a rânjit Hugo făcându-i semn chelnerului. Mai vrei ceva de băut? —Ești sigur că ai timp? Alice a răspuns zâmbetului lui Hugo cu un surâs timid. Îți mulțumesc că m-ai ascultat, a adăugat ea. Faptul că ți-am povestit totul m-a făcut să mă simt - ăăă - mai bine. Vezi, eu sunt cam cum ești tu cu Theo. Nu am cu cine altcineva să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Cu niște haine și un machiaj adecvat, era frumoasă în cel mai dramatic și evident mod imaginabil. Și camera cum e? a întrebat-o el. Obrajii lui Alice s-au colorat într-un roz pastelat. S-a uitat la el timidă, printre șuvițele răvășite peste față. Hugo era intrigat. Ce nu e în regulă? Alice și-a dat după ureche o șuviță strălucitoare și și-a trecut repede și agitată limba peste buze. —Nimic. Totul e în regulă. E o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de flori. O tufă de liliac înflorit își revărsa crengile încărcate cu flori roz peste gard. - Un adevărat rai !” murmură el, privind spre grădină. Ea încuviință din cap. Vă plac florile ?!... desigur, e o întrebare fără sens ! se scuză el timid, și îi oferi un ciorchine de liliac. ”-Foarte mult...dar, să nu le rup de pe lujerul lor !” zise ea. ”- Și mie...dar, astă seară am făcut excepție... ! ” zise el jenat. Căci, cu fiecare floare ofilită, moare și câte o dragoste
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și-ar fi dobândit frumuseșea de la Afrodita , și parfumul de la Dionysos . Este simbolul dragostei, expresie pură a iubirii pasionale...!” se înflăcără Iorgu în explicații. ”- Și, liliacul roz, pe care mi l-ai oferit, ce simbolizează ?!” ” - Dragoste... dragoste curată !” murmură el timid. Ea roși toată, până în albul ochilor. Apoi, vorbiră despre influența culorii, care guvernează zodia fiecăruia... despre zodii... Ea râse cu poftă când Iorgu i-a explicat, cum o influențează culoarea, în cazul ei și cum îi guvernează zodia. Și, așa
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vreme, alunecă ușor într-un somn cu vise... ... Se făcuse că, i s-a părut că aude bătăi ușoare în ușă... “-Ia!.. Tresări el. Bate cineva..!” își zise în somn și alergă să vadă cine e la ușă. Un tânăr, timid, cu ochelari cu ramă neagră, groasă, îi întinse prin deschizătura ușii, sfios, fără să spună nici un cuvânt, o pereche de pantofi și dispăru învăluit într-o ceață groasă. Nu se dezmetici bine, cu pantofii în mână, că din ceață apăru
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
privind tot înainte... Iorgu nu se încumeta să i se arate în față. Ea, cu un zâmbet bun pe buze, pășea liniștit tot înainte. Când i-a aruncat o privire peste umăr, el prinse curaj... și, se apropie de ea, timid, cu răsuflarea tăiată. ”-Iartă-mă, Fata... iartă-mă, murmură el. Te rog, iartă-mă că am întârziat! ”. Ea l-a privit zâmbind, fără să-i vorbească. Iorgu a prins mai mult curaj; simțea iertarea cum vine din sufletul ei bun și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ca noră și el nu se poate însura cu ea, depinzând încă de părinți. Îi spuse că nici acum nu este prea târziu să facă avort și dacă dorește, o ajută chiar ea. Frusina, care de obicei era o fire timidă, blândă, simți că i se ridică sângele până la creier și îi răspunse pe un ton destul de ridicat, față de cum vorbea ea, în mod normal: - Nu vă supărați, ce vă interesează pe dumneavoastră de mine, de soarta, de viața mea? Noi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]