11,843 matches
-
panicarzi, timorați, zvoniști, pleșcari, servili și alții de aceeași teapă”, precum și diferite aspecte din viața socială și culturală atât în perioada comunistă, cât și după 1989, când specificul și, în parte, structura se păstrează. U. oscilează între umorul gros propagandistic, tipic ideologiei din anii ’50-’60 (deprins de la publicația moscovită „Krokodil”, despre care se spune că „a introdus un nou spirit în satiră”, în general de la umorul sovietic), și umorul fin, savuros, al unor reprezentanți de marcă ai genului. Se editează
URZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290393_a_291722]
-
patriarhi: al Antiohiei, al Alexandriei și al Ierusalimului. Predosloviile în care a vorbit despre această rugăciune au fost redactate în slavonă, dar imediat traduse în română și ulterior recopiate (aproximativ cincizeci și opt de manuscrise). Textul include pasaje cu imagini tipice scrierilor ascetice, păstrându-și încă puterea de convingere: „Când [monahul] sângur de sine, fără socoteală să nădăjduiaște, atunce ca lăstunul să sfăramă și cade cu cădere de mirare”; „Precum sabia cea cu doao ascuțituri ori încotro o vei întoarce taie
VASILE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]
-
Tineretului liber»”, „Dreptatea literară”, „Contrapunct”, „Arc”, „Nouăzeci”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Literatorul”, „Poesis”, „artPanorama”, „Vatra”, „Playboy”. În Evenimentul zilei, carte care parazitează și recontextualizează poetic materia „trivială” din ziarul cu același nume, poate fi văzut un gest de marketing și frondă tipic pentru generația ’90, dar și o formă de dezafectare a unui real agresiv, prin preluarea și depășirea lui în poezie. Volumele ulterioare ale lui V., Ingineria poemului de dragoste (1996) și Sanatoriul de boli discrete (1996), păstrează din real doar
VASILESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290453_a_291782]
-
ariviști odioși, demnitari obtuzi, aroganți, cruzi, obstinați în a căuta mijloace de îmbogățire rapidă, iscusiți în a trage sfori și a obține profituri exorbitante, experți în a se implica, oricând se ivește ocazia, în afaceri oneroase, încasatori de sinecure, comisioane. Tipic în acest sens e prefectul Leonte Haleală (Pe Dunăre), care, neagreând, ca moșier, construirea de silozuri și diguri, organizează unei delegații olandeze venite în acest scop o primire fastuoasă, cu muzici, discursuri și ospețe, spre a o împiedica să lucreze
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
-i Patriarcul/ În camilafcă dalb stihar/ Și-n patrahil?” Scrupulozitatea tehnică, ingeniozitatea tălmăcitorului se vădesc și în paginile care continuă traducerea dramei Richard al III-lea a lui Shakespeare, începută de Ion Barbu, cu păstrarea stilului impus de predecesor. Un tipic „manierist”, mai ales în latura exterioară a scrisului său, cel mai ingenios, mai inventiv, poate, în această latură, dintre toți „manieriștii” români nu numai de azi este Romulus Vulpescu. Gustul pentru decor, pentru podoabă, spectaculoasa vocație bibliofilă și anticarială în
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
Piesă de rezistență, Viitorul e maculatură rămâne, deocamdată, cel mai realist și mai dur text al lui Z., reluând problematica abordată anterior, dar fără mănușile alegoriei sau ale livrescului. Scrierea are un ritm alert, personajele, schematice, ilustrează psihologii ori comportamente tipice ale perioadei „de tranziție” a anilor ’90 din secolul trecut și trăiesc mai ales prin limbajul autentic, suculent, pitoresc, cu replici scânteietoare, paradoxale, cultivând aforismul. Lumea românească e imaginată ca fiind compusă din oameni standardizați (omul statistic, secretara, arivistul sau
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
pentru acest „ideal”, având uneori ca adversar propriul copil care, cunoscându-și forțele și aptitudinile, vrea o profesie pe măsura lui, măsură care nu se potrivește cu cea a părinților. Ne-am oprit la cazuri extreme, nu pentru că ar fi tipice, ci fiindcă sunt dăunătoare pentru cei implicați. Sensibilizarea conștiințelor față de aceste posibile greșeli o însoțim de punctarea adevăratelor criterii care ar trebui avute în vedere de către părinți când dau un sfat în orientarea propriilor lor copii. Dacă părinții se vor
PĂRINŢII, PARTENERI ACTIVI ÎN CUNOAŞTEREA ŞI VIITORUL COPIILOR. In: Arta de a fi părinte by Viorica Bâzdâgă, Constantin Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1398]
-
meșteșugar (neo)baroc și manierist, fascinat de spectacolul metamorfozelor verbale, cu gust pentru performanțele de ingeniozitate combinatorie. ION POP Ilarie Voronca reprezintă o personalitate originală și complexă în cadrul primei avangarde; el, cu toate sinuozitățile manifestărilor sale, exemplifică perfect fie aspectul tipic avangardist, fie pe cel experimentalist [...]. Prin fervoarea lansării de programe și reviste, Voronca este promotorul principal al manifestărilor avangardiste de la „75 HP”, unde inventează împreună cu Victor Brauner „pictopoezia”, de la „Punct”, unde inventează termenul „sintetism” și mai ales de la „Integral”, unde
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
la unii elevi mai mult în plan verbal, ei nu simt îndemnul pornit din interior. Și cum ar putea, copilul să simtă acest îndemn moral interior dacă în familie părintele îi oferă în mod frecvent, prin comportamentul său, un model tipic de ceea ce se cheamă încălcare a propriilor sale principii de viață! Una spunând și alta făcând, un astfel de părinte îl abate pe copil de la drumul firesc al formării trăsăturilor de onestitate în conduită și îl înscrie pe o cale
ARTA DE A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Lămîiţa Măcieş, Tatiana Grigoraş () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1395]
-
vrea să meargă. Șansele de a influența un copil în mod pozitiv pot fi semnificativ crescute dacă, prin aceste dezbateri, lectorate, activități de consiliere părinții ar dedica câteva ore în plus pentru a afla lucruri noi despre dezvoltarea și comportamentul tipic al copilului. În zilele noastre s-a trecut la o nouă etapă a colaborării școlii cu familia în care accentul este pus pe angajamentul mutual clar stabilit între părinți și profesori, pe un „contract parental” privind copilul individual; contractul între
FAMILIA ŞI ŞCOALA PARTENERI EGALI ÎN EDUCAŢIE. In: Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
crestături. Capul este bine redat, ochii sunt indicați prin două incizii, iar nasul este reliefat (R. R. Andreescu, 2007, p. 56, pl. 3/3)(Planșa I/3). Se remarcă poziția ridicată a brațelor, atitudine specifică orantei. d. Varia Reprezentările antropomorfe tipice fazei a IV-a, ca și ceramica, reflectă transformările petrecute de-a lungul timpului, acuzând o stilizare evidentă, mai ales a capului, ce reușește, paradoxal, să proporționeze bustul (M. Nica, 1976, fig. 18/9). Această piesă descoperită la Fărcașu de
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
nuvele, dar și în Viața la țară, atmosfera idilică, cu ogrăzi forfotind de orătănii, cu livezi parfumate, cu familii de mici boieri provinciali ce trăiesc printre tabieturi și vechituri sentimentale, evocă locurile și întâmplările copilăriei scriitorului. E deci un caz tipic de ideologie sentimentală, cel puțin la început. Aristocratismul scriitorului, ce stă la baza literaturii lui convenționale și estete, e o sensibilitate întoarsă într-un program. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Fără titlu, București, 1883; În fața vieții, București, 1884; Prea târziu (în colaborare
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
fața, corespund, de fapt, unei lipse de semnificație în raport cu graviditatea. În schimb, J. K. Kozlowski (2004) compară achizițiile culturale, economice și sociale ale Gravettianului cu „revoluția neolitică”. În concluzie, societățile gravettiene ar fi putut dezvolta elemente ale unui sistem religios tipic neoliticului. Aceste elemente ar fi: echivalența între fecunditatea femeilor și fecunditatea naturii, o sacralizare a vieții sexuale, o mitologizare a misterului procreației. Prezența statuetelor de femei în vârstă (Kostenki XIII, Gagarino) și asocierea femeii și bovideului (Laussel, Tursac, PechMerle) oferă
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
Tîrgu Ocna-Podei, Neamț) (fig. 10/1, 2). După opinia noastră, umanizarea elementului uranic - taurul, s-a făcut pentru prima dată în cadrul artistic și religios al comunității de la Ruginoasa-Iași, prin umanizarea taurului celest, așa cum a fost pictat pe vasele cu reprezentări tipice (fig. 10/4) (V. Chirica, M.-C. Văleanu, 2008). Așadar, așa cum apreciază și J. Cauvin (1997, p. 48), „il y a deux figures symboliques dominantes, la Femme et la Taureau, qui conserveront la vedette durant, le Néolithique et l’âge
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
american contemporan din perspectiva lecturii, 1981), Maria Grozav, Ramona Boca-Bordei, G. Mihăiță, Traian Năbădan, Galina Cernikova, Tudor Beșuan, Pia Teodorescu-Brânzeu, Maria Berceanu, Valeria Nistor, Rodica Binder, Doralina Selea, Roxana Nubert, Aurelia Turcu, Elenă Ghiță, Ștefan Binder. Revista are un caracter tipic de publicație universitară, cu ample contribuții tematice și cu un caracter de sinteză. M. V.
STUDII DE LITERATURA ROMANA SI COMPARATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289995_a_291324]
-
sociale. Formularea unei probleme declanșează o motivație colectivă de a explora posibilitățile de acțiune. Societățile se confruntă continuu cu probleme sociale specifice: delincvență, tensiuni și conflicte sociale, catastrofe naturale, criză economică. Soluționarea problemelor duce frecvent la perfecționarea sistemului. Un exemplu tipic este societatea americană. Aceasta este centrată pe „problemele sale sociale” și promovează soluții. Nu este întâmplător că unul dintre cele mai populare cursuri din universitățile americane îl contituie problemele sociale. Nu orice orientare spre soluționarea problemelor sociale reprezintă un caz
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
lor. În această fază, inevitabil, cristalizarea dezvoltării sociale ca obiectiv a pus imediat problema modalității de atingere a acestuia - soluții/strategii de acțiune. Cazul sociologiei românești este sugestiv pentru această fază. Inițial, căutarea soluției la problema socială a fost comportamentul tipic de căutare a soluției pe schema „problemei cu soluție unică”. Reforma, ca mijloc de atingerea a obiectivului dezvoltării, a fost centrată pe formularea soluțiilor care s-au prefigurat a fi utilizabile. Este tipică perioada anilor ’90 a tranziției în România
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
soluției la problema socială a fost comportamentul tipic de căutare a soluției pe schema „problemei cu soluție unică”. Reforma, ca mijloc de atingerea a obiectivului dezvoltării, a fost centrată pe formularea soluțiilor care s-au prefigurat a fi utilizabile. Este tipică perioada anilor ’90 a tranziției în România. Fiecare program de schimbare, fără o examinare a adecvării lui și, cu atât mai puțin, căutarea unui pachet complex de măsuri de schimbare, este declarat a fi Reforma. Introducerea unor manuale școlare alternative
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
declarat a fi Reforma. Introducerea unor manuale școlare alternative, fără examinarea procedurii de selecție a acestora, a fost declarată drept simbol al Reformei, rezultatul fiind o depreciere accentuată a calității programelor și confuzii procedurale. Este interesantă opacitatea la explorarea alternativelor tipică primei faze a tranziției. În ultimele decenii, din multiple surse, s-a deschis o nouă perspectivă a paradigmei problemelor cu soluții multiple. Se poate identifica începutul dezvoltării capacității de a formula alternative. O presiune pentru căutarea unor alternative a fost
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
interesată de câștigarea autonomiei afacerilor sale pe piața liberă, nici de descentralizarea administrativă, ce i-ar diminua accesul la resursele controlate central. După unii analiști, modelul neoliberal etatist se perpetuează și după 1989 (Tănase, 1995, p. 3). Cele două reprezentări tipice de proiecte de dezvoltare socială au în comun finalitatea procesului modernizării și caracterul raționalist al schimbărilor sociale în vederea sporirii inteligibilității și controlului fenomenelor sociale, prima reprezentare fiind susținută de mecanisme de schimbare spontane, naturale, în vreme ce în al doilea caz era
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și Irlanda; în unele țări sistemul se aplică parțial: Portugalia, Suedia și Olanda 3. Descentralizare regională Acest sistem presupune crearea sau substituirea unei noi autorități teritoriale la un nivel situat peste nivelul autorităților teritoriale existente, considerat ca fiind regiunea. Exemplul tipic pentru acest model este Franța; în estul Europei, Polonia și Cehia și, mai nou, Slovacia, Bulgaria și Slovenia 4. Regionalizare politică sau autonomie regională (regionalism instituțional) Deosebirea esențială constă în puterile legislative acordate prin Constituție acestui tip de regiuni. Acest
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
calitativ în afara grupurilor de apartenență, chiar dacă, din punctul de vedere al frecvenței întreținerii acestor legături (întâlniri, ieșiri împreună etc.) și al multitudinii acestora, lucrurile pot sta ușor diferit. În fine, diferența dintre cele două cifre reprezintă un indicator al modului tipic al societății în cauză de a defini principalul grup de referință, dar și de selecție a grupurilor primare de apartenență. Cei din țările nordice tind să se raporteze mai des la alte grupuri decât cel familial, în timp ce sudul și mai
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sunt simple ipoteze, care așteaptă încă testarea. Activiștii și liderii se manifestă în aceste două calități doar în contexte de mobilizare care sunt situații structurate de factori aflați în afara controlului individual. Microcontextul de mobilizare pentru acțiune colectivă este, în mod tipic, produsul unor forțe de la nivel macro. În cazul nostru, contextul de micromobilizare este constituit de rețeaua socială densă din cadrul scării, care este un produs al proceselor de segregare rezidențiale ce au afectat peisajul locativ din România ultimilor 15 ani. Oamenii
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Biografia, pe de altă parte, pare a fi calea prin care se acumulează capitaluri psihosociologice și culturale valoroase din punct de vedere civic. Asemenea resurse sunt competențele de conducere, civice, experiența de conducere și, probabil, identitățile și seturile de rol tipice pentru activiști internalizate, stima de sine și sentimentul eficacității personale. Acestea sunt dobândite, aparent, prin activitatea reușită în cadrul organizațiilor formale, succese care se materializează, printre altele, în obținerea unor poziții de conducere. Complexitatea carierelor organizaționale și numărul de poziții de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
foarte mult, între 50 000 și 80 000 pentru copii abandonați, cifră incorectă, de altfel. În acest fel, România apare cu cifra cea mai mare din Europa privind copiii abandonați, dar și cei aflați în îngrijire publică. Până în 1997, forma tipică de îngrijire a copilului cu risc îl reprezenta instituția. România a moștenit un sistem instituțional pentru copii, aspru criticat după Revoluție atât pe plan național, cât și internațional. Instituțiile pentru copii era organizate pe un model de tip „cazarmă”, izolându
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]