3,498 matches
-
nou născutul. IgM sunt cele mai mari imunoglobuline, au o eficiență mai mare în distrugerea microorganismelor, dar nu trec prin placentă sau prin pereții vasculari. IgA se găsesc în sânge sau secrețiile mucoaselor (salivă, secreția bronșică, intestinală, lapte, lacrimi) neutralizează toxine și aglutinează bacterii și ciuperci asigurând protecția mucoaselor. IgD se găsesc mai ales la nivelul membranelor celulare. IgE se găsesc în sânge în cantități mici, cantitatea lor crescând în bolile alergice, parazitare. Se leagă de mastocite și bazofile prin receptori
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
și este utilizată și în celelalte teritorii franceze din Pacific. În Noua Caledonie, cunoașterea proprietăților plantelor medicinale care combat intoxicațiile a dus la inițierea unei campanii publice. Au fost difuzate informații legate de utilizarea unor plante în cazul intoxicației cu o toxină conținută de o specie locală de pește.
Noua Caledonie () [Corola-website/Science/298489_a_299818]
-
rând, pentru a paraliza sau omorî. Aceasta este o acțiune rapidă și foarte eficientă, fără să depună mult efort. De asemenea, veninul este folosit ca apărare contra inamicilor. Veninul reprezintă un un amestec de compuși proteici (neurotoxine, inhibitori, enzimei etc). Toxinele, care sunt eliminate de scorpion reprezintă o masă vâscoasă, puțin tulbure, care se poate dizolva în apă, dar nu în alcool, eter și acetonă. Nu-și schimbă compoziția la o încălzire de 100 °C într-un timp scurt, dar la
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
masă vâscoasă, puțin tulbure, care se poate dizolva în apă, dar nu în alcool, eter și acetonă. Nu-și schimbă compoziția la o încălzire de 100 °C într-un timp scurt, dar la o încălzire de durată, 60 de minute, toxina se inactivează. Un scorpion poate elimina aproximativ 0,2-0,4 ml de toxină. Acțiunea toxinei de scorpion asupra animalelor, inclusiv a mamiferelor este imediată și acționează mortal. Astfel, șobolanii mor după 30 de minute de la mușcătura scorpionului, copii în câteva
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
alcool, eter și acetonă. Nu-și schimbă compoziția la o încălzire de 100 °C într-un timp scurt, dar la o încălzire de durată, 60 de minute, toxina se inactivează. Un scorpion poate elimina aproximativ 0,2-0,4 ml de toxină. Acțiunea toxinei de scorpion asupra animalelor, inclusiv a mamiferelor este imediată și acționează mortal. Astfel, șobolanii mor după 30 de minute de la mușcătura scorpionului, copii în câteva ore, iar adulții se pot chinui 2 - 3 zile. Toxinele acționează diferit asupra
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
și acetonă. Nu-și schimbă compoziția la o încălzire de 100 °C într-un timp scurt, dar la o încălzire de durată, 60 de minute, toxina se inactivează. Un scorpion poate elimina aproximativ 0,2-0,4 ml de toxină. Acțiunea toxinei de scorpion asupra animalelor, inclusiv a mamiferelor este imediată și acționează mortal. Astfel, șobolanii mor după 30 de minute de la mușcătura scorpionului, copii în câteva ore, iar adulții se pot chinui 2 - 3 zile. Toxinele acționează diferit asupra diferitor grupe
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
4 ml de toxină. Acțiunea toxinei de scorpion asupra animalelor, inclusiv a mamiferelor este imediată și acționează mortal. Astfel, șobolanii mor după 30 de minute de la mușcătura scorpionului, copii în câteva ore, iar adulții se pot chinui 2 - 3 zile. Toxinele acționează diferit asupra diferitor grupe de animale, de aceea ele pote fi clasificate în 3 categorii: Veninul se sintetizează și se depozitează în glandele veninoase perechi localizate în telson. Telsonul se termină cu un ac prin care este eliberat veninul
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
glandele veninoase perechi localizate în telson. Telsonul se termină cu un ac prin care este eliberat veninul. Cantitatea de venin eliminată este reglată de scorpion. Hemolimfa scorpionilor este la fel de toxică, ca și veninul eliminate de aceștia. Mecanismul de acțiune al toxinelor, este legat de disfuncția membranelor celulare și al continuității curentului biologic în organism. Sub influența toxinelor extrase din scorpioni se dereglează canalele de transport al sodiului, ceea ce duce la disfuncția multor procese vitale. Din cele circa 1400 de specii cunoscute
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
veninul. Cantitatea de venin eliminată este reglată de scorpion. Hemolimfa scorpionilor este la fel de toxică, ca și veninul eliminate de aceștia. Mecanismul de acțiune al toxinelor, este legat de disfuncția membranelor celulare și al continuității curentului biologic în organism. Sub influența toxinelor extrase din scorpioni se dereglează canalele de transport al sodiului, ceea ce duce la disfuncția multor procese vitale. Din cele circa 1400 de specii cunoscute, numai 25 au venin extrem de periculos pentru om, toate aparțin familiei Buthidae. Speciile cele mai periculoase
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
ioni de calciu care controlează limfocitele T. Astfel, neurotoxinele ar putea inhiba parțial sistemul imunitar pentru tratamentul tulburărilor autoimune (cum ar fi poliartrita reumatoidă, bolile inflamatorii ale intestinelor și scleroza multiplă). Veninul speciei "Uroplectes lineatus" este utilizat în dermatologie. Printre toxinele cele mai aplicate se enumără: În prezent acest ordin grupează 13 familii și aproximativ 1.400 de specii descrise. Scorpionii se întâlnesc pe toate continentele, cu excepția Antarctidei. În unele insule, cum ar fi Britania, Noua Zeelandă și unele insule din Oceania
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
percepte igienico-medicale de valoare epidemiologică disputabilă și făcând o demarcație netă între circumcizie - blamabilă - și o serie de alte "acte de mutilare", precum tatuajul, piercing-ul și o serie de intervenții de medicină estetică (injectări sau implantări de silicon, injectări de toxină botulinică, extirpări de lambouri de piele sau de țesuturi adipoase, etc.). De menționat și frica față de o eventuală reducere a plăcerii din actul sexual - conform exclamației panicate exprimată de dr. Marc Zaffran, specialist în medicină generală: „Nu vă atingeți de
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
-i oprească pe Elena și pe Sloane. Echipa ajunge în Sovogda și are doar patru ore la dispoziție -până la atacul aerian ordonat de autoritățile rusești- pentru a opri dispozitivul, fără a-l face să elimine o mare cantitate de toxine. Notă: Lena Olin joacă rolul Irinei Derevko. Data originală de difuzare: 25 mai, 2005 Echipa ajunge în Sovogda, unde descoperă că majoritatea cetățenilor sunt morți. Dispozitivul Mueller se află deasupra celei mai înalte clădiri din oraș, unde Elena și Sloane
Episoade Alias (Sezonul 4) () [Corola-website/Science/307987_a_309316]
-
afectează conținutul de humus din sol. Folosirea termenului de "organic" diferă de cea din chimie unde are ca înțeles o clasă de molecule ce conțin carbon. Această clasă de molecule cuprinde orice poate fi considerat comestibil, incluzând majoritatea pesticidelor și toxinelor. Termenul de "organic" folosit în contextul agricol, se refera la metodele de creștere și procesare și nu la compoziția chimică a alimentelor. Ideea că mâncarea organică poate fi mai sănătoasă și mai bună atât pentru oameni cât și mediul înconjurător
Alimente organice () [Corola-website/Science/308113_a_309442]
-
în nivelul de proteine sau cantitatea de grăsime a laptelui bio. Cantitatea totală de nitrogen din anumite legume, în special a fost mai mică în culturile organice. Același lucru a fost observat și în studiile care au cercetat cantitatea de toxine și metale grele din găinile crescute bio . Un studiu din 2012 a determinat o cantitate de 7% reziduri de pesticide în alimentele organice și una de 38% în cele produse convențional. O analiză a studiilor din 2014 arată că o
Alimente organice () [Corola-website/Science/308113_a_309442]
-
lichefiată, zeama fiind folosită în inflamațiile aparatului urinar, pentru artitele reumatice, pentru condițiile fizice slabe sau pentru epuizarea nervoasă. Semințele, recoltate după ce planta înflorește, sunt baza pentru un extract homeopatic folosit ca diuretic. Se crede că pot ajuta la eliminarea toxinelor din corp, deci sunt bune în special pentru gută și artite. Sunt folosite și ca stimulent digestiv ușor. Rădăcina și fructele sunt folosite "etnomedical" pentru a trata anxietatea ușoară și agitația, pentru lipsa de apetit, oboseală, tuse, și ca un
Țelină () [Corola-website/Science/308214_a_309543]
-
antieczematoasă și antireumatismală. Farmacodinamic principiile active împiedică înmulțirea bacteriilor, produc o sîngerare a țesuturilor, capilarelor sanguine, imprimă o acțiune homeostatică locală, au o acțiune ușor hipotensivă, scad concentrația de glucoză din sânge, relaxează țesuturile și determină scăderea stărilor inflamatorii, înlătură toxinele din organism, stimulează digestia prin excitarea sucurilor gastrointestinale, acționează împotriva transpirației, suprimă diareea și înlătură inflamațiile acute ale intestinului. Acțiunea cea mai importantă este cea astringentă și amarotonică cu aplicații în tratamentul dispepsiilor și inflamațiilor catarale gastrointestinale. Datorită acestor efecte
Nuc () [Corola-website/Science/302564_a_303893]
-
foarte mare de molecule organice, ioni anorganici, enzime și acizi nucleici. În cadrul citoplasmei se găsesc mai multe formațiuni, cum ar fi: Rolul deosebit de important al citoplasmei este reprezentat de procesele de biosinteza proteica, de oxidoreducere și de elaborare a unor toxine bacteriene, iar la unele bacterii fiind sediul formării șporului. Nucleoidul este alcătuit dintr-o moleculă de ADN unic bacterian, materia nucleară fiind concentrată în centrul celulei fără a fi delimitat de o membrana distinctă față de citoplasma. În cromozomul bacterian este
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]
-
organizarea structurală și funcțională a celulei bacteriene. Plasmidele pot păstra informația genetică adiționala, situate în proximitatea nucleoidului. Informația păstrată de acestea nu este vitală și de obicei reprezintă aspecte evolutiv-adaptabile ale celulei bacteriene, precum ar fi codificarea genetică a unor toxine selectiv produse cât și recunoașterea acțiunii unor iatrogeni (antibiotice). În afara structurilor absolut necesare unei celule bacteriene, întâlnim și formațiuni particulare specifice unor specii bacteriene. Este un înveliș, ce poate îngloba unul sau mai mulți germeni, fiind întâlnită la unele specii
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]
-
cu siliciul și aluminiul, compușii germanici tind să fie insolubili în apă, având astfel un potențial scăzut de toxicitate orală. Cu toate acestea, sărurile sintetice de germaniu sunt compuși nefrotoxici, iar compușii sintetici ai germaniului cu halogenii și hidrogenul devin toxine și au proprietăți iritante. În raportul său "Legea Periodică a Elementelor Chimice" din 1869, chimistul rus Dmitri Ivanovich Mendeleev a prezis existența unor elemente chimice necunoscute, inclusiv cea a unui element care ar fi completat un loc vacant în grupa
Germaniu () [Corola-website/Science/304539_a_305868]
-
parte din microbiota indigenă, colonizînd pielea și mucoasele oamenilor și altor organisme. O parte pot fi întâlnite și în flora microbiană prezentă în sol. Stafilococii patogeni pot cauza o mare varietate de boli la animale și oameni, prin secreția de toxine sau prin înmulțirea rapidă și invadarea țesuturilor. Stafilococii patogeni dispun de o serie de factori de virulență: leucocidina, hemolizina, diferite toxine, coagulaza - o adezină specifică importantă în procesul infecțios și altele. În laboratorul de microbiologie se testează în mod curent
Staphylococcus () [Corola-website/Science/304604_a_305933]
-
prezentă în sol. Stafilococii patogeni pot cauza o mare varietate de boli la animale și oameni, prin secreția de toxine sau prin înmulțirea rapidă și invadarea țesuturilor. Stafilococii patogeni dispun de o serie de factori de virulență: leucocidina, hemolizina, diferite toxine, coagulaza - o adezină specifică importantă în procesul infecțios și altele. În laboratorul de microbiologie se testează în mod curent calitatea stafilococilor de a produce coagulază, pentru diferențierea între speciile patogene și cele nepatogene (care cel mai adesea nu product coagulază
Staphylococcus () [Corola-website/Science/304604_a_305933]
-
În laboratorul de microbiologie se testează în mod curent calitatea stafilococilor de a produce coagulază, pentru diferențierea între speciile patogene și cele nepatogene (care cel mai adesea nu product coagulază). În urma acestui test, stafilococii sunt grupați în coagulazo-pozitivi și coagulazo-negativi. Toxinele stafilococice sunt o cauză comună a toxiinfecțiilor alimentare. Bacteriile se pot dezvolta pe hrana stocată în condiții necorespunzătoare, fiind capabili să se multiplice chiar și în alimentele cu un conținut relativ redus de apă. Deși procesul de gătire omoară bacteriile
Staphylococcus () [Corola-website/Science/304604_a_305933]
-
sunt o cauză comună a toxiinfecțiilor alimentare. Bacteriile se pot dezvolta pe hrana stocată în condiții necorespunzătoare, fiind capabili să se multiplice chiar și în alimentele cu un conținut relativ redus de apă. Deși procesul de gătire omoară bacteriile, unele toxinele sunt rezistente la temperatură, nefiind distruse nici după fierberea câteva minute. Una dintre speciile cu un potențial patogen ridicat este "Staphylococcus aureus". Această bacterie poate supraviețui pe suprafețele uscate, ceea ce-i oferă șanse sporite de transmitere și are o rezistență
Staphylococcus () [Corola-website/Science/304604_a_305933]
-
Methicillin-resistant Staphylococcus aureus), un derivat de penicilină cu structură modificată și care era în mod obișnuit eficient împotriva stafilococilor rezistenți la penicilină. Aceste tulpini sunt frecvent implicate în infecțiile nosocomiale sau intracomunitare. O varietate recentă este NT-MRSA (non-typable MRSA). Prin toxinele sale S. aureus poate cauza diferite afecțiuni, de la reacții cutanate la sindromul șocului toxic. S. aureus cauzează în general infecții piogene localizate, de tipul abceselor sau furunculelor, dar sunt cazuri în care poate cauza infecții sistemice, determinând uneori un tip
Staphylococcus () [Corola-website/Science/304604_a_305933]
-
este important de cunoscut structura acestuia și modul de acțiune. Stafilococul auriu (S. aureus) își exercită patogenitatea atât prin structura sa cât și printr-o multitudine de enzime pe care le produce. Astfel: Stafilococul auriu secretă un număr mare de toxine: De asemenea, stafilococul secretă un număr de enzime care au diverse roluri în patogenitate, dar care sunt utilizate și ca markeri în diagnosticul infecțiilor stafilococice: Manifestările clinice ale infecțiilor produse de stafilococul auriu se datorează fie toxinelor secretate de acesta
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]