4,226 matches
-
spargem ușa așa, pur și simplu. Eu nu făceam decât să joc puțin tare... — Sparge-o. Acum. Agenta Watson făcu un pas Înapoi și izbi cu piciorul În ușă, chiar sub broască. Cu o bufnitură explozivă, ușa zbură În lături, trântită În holul apartamentului și, sărind din loc, fotografiile se clătinară În ramele lor. Se grăbiră să intre, Watson În camera de zi, Logan În dormitor. Nimeni. La fel ca și apartamentul de deasupra al lui Chalmers, bucătăria nu avea ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
astea au ceva În comun... Speranța licări În ochii lui Insch. — Ce? Logan strânse din umeri. — N-am idee. Știu că e ceva, dar nu-mi dau seama. Și-atunci inspectorul Insch Își pierdu În cele din urmă răbdarea. Își trânti pumnul pe masă, făcând să danseze teancurile de hârtie, și vru să știe ce mama naibii credea Logan că face? Un copil lipsea și el nu putea decât să se joace jocuri tâmpite? Fața Îi sclipea roșie ca sfecla, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mă pupi, să-mi poarte noroc? o linguși el. — Nici măcar dac-ai fi ultimul bărbat de pe pământ. Îl Împinse către ușă. Și ia și niște chipsuri. Cu sare și oțet. Da, doamnă. Execută un salut șleampăt. Privi ușa de la intrare trântindu-se Înainte să revină În sufragerie ca să se așeze În fața vorbăriei lipsite de sens și să-și bea ceaiul. Era greu de Închipuit cât de multe clădiri erau Întreținute sau aflate În posesia Direcției Parcuri din cadrul Consiliului Orășenesc Aberdeen. Lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe Watson ca pe una abia scăpată de la nebuni, vezica asta mă omoară. Trecu În viteză, strângând pe ea cardiganul cu o mână și un exemplar din Evening Express cu cealaltă. Nu se grăbește deloc prietenul tău cu ceaiul ăla. Trânti ușa, lăsând-o pe Watson de una singură, În capătul de sus al scărilor, pe Întuneric. — Ce femeie amabilă, mormăi ea. Nici nu mă mir că fiu-său e-un monstru. Coborî gândindu-se la halba cu care Îi rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de primire, cu un exhibiționism triumfător, a lăsat să-i alunece tunica de pe umăr, și toți au văzut splendoarea sânului ei; iar Împăratul a dus-o așa, pe jumătate dezbrăcată, într-o cameră și i-a dat afară pe toți, trântind ușa“. Unii istorici au scris și o urmare a poveștii: după o săptămână, Împăratul a poruncit ca femeia să părăsească palatul și i-a transmis să fie mulțumită, fiindcă avea să intre în istorie nu ca văduva ultimului dintre Pisoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se folosise întreaga știință arhitectonică; culorile frescelor se îmbinau armonios, ca acordurile unei harpe: verdele bobocilor de piersic, trandafiriul aurorei, azuriul albăstrelelor, cenușiul perlelor, galbenul florilor de ginestră. Nu exista nici o tușă agresivă, care ar fi fost ca o ușă trântită în mijlocul unei piese melodioase. Pe boltă nu se vedeau linii drepte; frizele aveau forma unor panglici lungi, care se împleteau cu o grație elenistică - culori și forme pe care arta barocă avea să le reia, șaptesprezece veacuri mai târziu. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
e el, altfel Îi forțăm personalitatea“, vorbea Aura. M-a enervat acest mod patetic al ei de a-și da aere de tragi-comediană, mai ales pentru că șefa ASC de grupă m-a acuzat, În apărare, de „imaturitate“ și le-am trântit, nu fără a-i face să creadă inițial că vreau să le spun ceva În legătură cu comportarea mea viitoare (se așteptau să-mi fac autocritica și să-mi iau un angajament): „Bă, zic, voi stați și hamletizați aici, iar pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu-mi telefonai azi și nu-ți scriam eu. 2. Privitor la un dușman. Lovitura pe care am primit-o intenționat În picior de la N. (???) este, cred, aproape sigur, rezultatul ordinului primit de acesta. Poate a vrut doar să mă trântească... poate a vrut mai rău... nu știu nimic. Totuși, piciorul nu va mai avea flexibilitatea necesară, asta mă distruge (detaliile le-ai aflat de la mama). Dar știi, Șerbane, că dacă toată Înscenarea a fost o răzbunare a lui Sorin, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fost foarte fericită. Dar ce mult m-a costat această fericire. După antrenament, am fost la Anca și acolo, din vorbă În vorbă, s-a făcut 21.30. Când am telefonat acasă, mama m-a chemat urgent și mi-a trântit telefonul! L-am luat pe Fredy și am venit. Ce a urmat e groaznic. Cele mai grele insulte, haimana etc. De ce? De ce, bestii ordinare? De ce? N-am lăcut nimic, dar asta e răsplata fericirii mele atât de mari. Eu răsplătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
condiționarea speciei. A. nu poate Înțelege Încleștarea mea În altceva, dincolo de arsurile cărnii; mă gâdilă, mă sărută, inventează mici ghidușii prin care speră să mă distragă, dar, cum nu se Întâmplă acest lucru, se ridică furioasă, se Îmbracă și iese trântind un cuvânt nou În relațiile dintre noi: mârșav; mă opresc din lectură, simt că roata ce ne târa Întâmplător Împreună s-a blocat cu un scrâșnet sec de fierărie veche ce se freacă de altă fierărie veche; las cartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
toți Își dau coate așteptând să vadă ce atitudine voi lua; sunt curioși, le curg balele de curiozitate, participă la marele spectacol gratuit. „Duceți-vă dracului de jarve! Degeaba trăiți!“ Le Întorc spatele. Ies. „Idioților!“ le strigă și A. și trântește ușa venind după mine. (joi) Facem limba italiană cu Andreia V., o femeie tânără, foarte Înaltă, cu șolduri alungite, ochi indolenți, voce puțin răgușită; mă Îndrăgostesc fulgerător de ea; la a doua oră, Îi aduc un sonet proaspăt tradus din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de la distanță; Îi preluam comanda printr-o telepatie bizară, deveneam rigid ca un golem comandat de un mecanism secret; porneam spre ea orb, Îngrozit de ce mi se va Întâmpla; până voi ajunge Înaintea ei, mă voi Împiedica de bănci, voi trânti cărțile colegilor, voi izbi vreunul fără să vreau; nu mai exista decât traiectoria dreaptă a mersului meu către ea, decât eu și ea: nimeni, nimic nu mă mai interesa, orice ar fi zis sau ar fi făcut, nu vedeam nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la rându-i arma către ele sau se pregătește să le atace cu vreun cuțit. - Unde ești? Unde ești? strigă ea. Apoi zări vag, datorită fumului ce încă nu se împrăștiase în totalitate, cum criminalul intră în sala de recital trântind ușa în urma sa. Urmă un zgomot puternic, cauzat probabil de o piesă de mobilier așezată în viteză pentru a bloca ușa. Ausonio se trânti în genunchi lângă fată. Cu ajutorul unui briceag, tăie frânghia din jurul gâtului femeii, o întoarse cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
datorită fumului ce încă nu se împrăștiase în totalitate, cum criminalul intră în sala de recital trântind ușa în urma sa. Urmă un zgomot puternic, cauzat probabil de o piesă de mobilier așezată în viteză pentru a bloca ușa. Ausonio se trânti în genunchi lângă fată. Cu ajutorul unui briceag, tăie frânghia din jurul gâtului femeii, o întoarse cu fața în sus și, folosind tubul special din dotare, începu procedura de resuscitare cardio-respiratorie. - Alte ieșiri? strigă Franciscovich către paznic. - Doar una... în spate, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-i gesturile. - Unde naiba a dispărut? șopti aceasta din urmă. Franciscovich clătină din cap. Observă apoi mulțimea de scaune aranjate cu grijă în rânduri paralele. Câteva din ele erau dărâmate. Dar nu semănau deloc cu o baricadă - mai degrabă fuseseră trântite la întâmplare. În stânga ei, văzu micuța scenă cu amplificator și cu două difuzoare de mici dimensiuni. De asemenea, un pian masiv. Asta era tot ce puteai vedea. Nici urmă de suspect. - Ce s-a întamplat, Nancy? Spune-mi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mai potrivit lucru de făcut la el în cartier, însă văzu că era deocamdată singur. Așa că porni pe lângă pietrele de pavaj ale aleii spre locul cu pricina, având grijă să nu facă vreun zgomot pentru a speria pisica. Aceasta zăcea trântită pe o parte și mieuna slab. Oare ar putea să o ia de acolo? Ar încerca să-l zgârie? Își aminti că citise ceva de acest gen în „Manualul de Prevenire”. Dar arăta prea slăbită pentru a face ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un om mort. Nici nu încetini măcar. Se izbi cu putere de ușa masivă de metal și, ca prin minune, nimeri din prima cheia potrivită în yală. Ușa se deschise, trase cheia și intră repede în imobil. În aceeași secundă, trânti cu putere ușa în urma lui. Aceasta se încuie automat. Inima îi bătea într-un ritm amețitor. Gâfâia, simțind cum îi tremură picioarele de frică. Se odihni doar pentru câteva momente. Hoț? Vânător de homosexuali? Drogat? gândi el. Nici nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la Grady, Dumnezeu să aibă milă de... Și apoi simți cum piatra îngerului aterizează chiar pe umerii săi. - La pământ, la pământ, acum, acum, acum! Mai mulți bărbați și femei, toți niște demoni, îl apucară simultan de brațe și îl trântiră pe trotuar. - Nu mișca, nu mișca, nu mișca, nu mișca! Unul din ei îi luă arma, altul servieta și unul îl apăsa pe gât cu un picior având greutatea tuturor păcatelor orașului. Fața îi fu turtită de asfalt și simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de la vreun spirit supranatural sau de la cineva drag plecat de mult, ci doar boarea răcoroasă a unei seri de aprilie, care umpluse încăperea în momentul în care cei șase polițiști în echipamente de luptă sparseră ușa cu un butuc. Îl trântiră pe iluzionistul stupefiat la podea, unde unul dintre ei, polițista cea roșcată pe care și-o amintea din apartamentul lui Lincoln Rhyme, îi puse un pistol în ceafă și îi recită ferm drepturile. Capitolul XLVII Cu brațele tremurând sub povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Anul viitor? Peste cinci ani? În mod normal, îi era foarte greu să-l privească în ochi, dar astăzi îl privi direct și îi spuse: - Ai să mă lași vreodată să plec? Urmă o pauză, în care ceru ziarele, le trânti pe tejgheaua murdară și crăpată. - Kadesky, se maimuțări el. Și ce o să faci pentru el? - La început asistentă. Apoi câteva spectacole în sezonul de iarnă personale, în Florida. Apoi, cine știe? Stinse țigara. - Faci o greșeală. Ai să își irosești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vizibil mai scurtă decât celelalte și - desigur, acesta este un punct vital al aprecierii mele privind cozile - cărucioarele nu păreau a fi deosebit de pline. M-am îndreptat razant spre ea, atingând în drum o doamnă în vârstă care mi-a trântit un „Ei, poftim!“. Îmi cer scuze, am zis eu, încercam doar să... Îmi dau seama ce încercați să faceți, m-a întrerupt ea, însă felul în care o faceți nu e deloc necesar. Foarte precis, m-am gândit eu. Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o cană de ceai, și după aia direct la magazin...“ Apoi mi-am amintit, ceea ce mi-a cam stricat fluxul - păi, în seara asta s-a dus Charlie, nu? Uitasem. Păi, nu face chestia asta de obicei, nu? Ușa se trânti, întrerupându-mi autocompătimirea agreabilă, iar vocea lui Ben, care continua să mă surprindă de fiecare dată prin profunzimea ei, emise un „Salut!“ din hol. Am trântit cartoful curățat într-o cratiță cu apă și am apucat un șervet. Bună, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dus Charlie, nu? Uitasem. Păi, nu face chestia asta de obicei, nu? Ușa se trânti, întrerupându-mi autocompătimirea agreabilă, iar vocea lui Ben, care continua să mă surprindă de fiecare dată prin profunzimea ei, emise un „Salut!“ din hol. Am trântit cartoful curățat într-o cratiță cu apă și am apucat un șervet. Bună, dragă! am strigat și eu, uscându-mi mâinile în vreme ce mă îndreptam spre ușa de la bucătărie, rezemându-mă de ea. Am privit silueta înaltă a lui Ben chinuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
eu am avut o zi lungă, să știi. Ce naiba e cu tine? Nu, nu sunt sarcastic. Carnea tocată e bună - la ce te aștepți? La aplauze? Nu mai fi așa obraznic, Ben. M-am dus înapoi în bucătărie și am trântit ușa după mine. Am stat nemișcată vreme de o clipă, încruntându-mă, apoi m-am dus la chiuvetă și am luat alt cartof. De ce fac mereu așa? De ce mă iau mereu de el? Are abia șaisprezece ani: e doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
din ce zic când au sculele tari și-ar face orice ca să-i lași să-ți facă felu’ sau ca să le-o sugi și așa, și io mi-am dat seama ce zice când piticania aia a-nceput să-mi trântească toate rahaturile alea, cum că-s superbă sau ce-o fi zis. Îmi dădeam seama că moare de poftă și era transpirat tot și scârbos și vedeam că vrea să se frece. Aproape că l-am lăsat să-mi facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]