3,593 matches
-
să adoarmă, dar când mi-am ridicat privirea am văzut că se uita țintă la piciorul patului, cu un aer foarte ciudat. — De ce nu Încerci să te culci? Te trezesc eu când trebuie să-ți dau pastila. Prefer să stau treaz. După o vreme zise: — Papa, dacă te deranjează, nu-i nevoie să stai aici, cu mine. Nu mă deranjează. — Vreau să zic că, dacă e să te deranjeze, nu-i nevoie să stai. Mi-am zis că poate e cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
îndeplinească. Se plimba prin fața grupei ca un leu în cușcă. Când l-a văzut pe Limbosu ieșind din cort, s-a îndreptat spre el cu mers țeapăn, milităros: Sergent Limbosu! De ce ai întârziat? N-am știut că trebuie să fiu treaz la ora asta. Cu cine crezi că stai de vorbă, sergent?! Păi... Păi ce? Aici crezi că te afli la mă-ta pe prispă? Aici ești pe front, unde fiecare minut înseamnă acțiune! Și cum răspunzi comandantului de grupă? ... Aud
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lumină de foc, Toadere! Lasă că am să ies acușica afară - că tot am o treabă - și ți-oi spune dacă-i laie sau bălaie. Până atunci, am să ies eu să mă dumiresc, că cu tine mă apucă ziua trează... Odată cu ultimul cuvânt, Maranda a sărit de pe cuptor, și-a pus un zăbun pe ea și a ieșit în prag. Ochii i-au fost izbiți de o lumină puternică ce se ridica deasupra Șărpăriei. „O fi luat foc ceva pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
susținu privirea. — Ce-ai spus? Trebuie să trăiască, trebuie să se salveze. Nu-l lăsa să moară. Din nou cuvintele acelea. Valerius încercă să nu le dea importanță, să alunge neliniștea pe care i-o provocaseră și acum, când era treaz, vorbele acelea ce-i tulburau somnul de luni de zile. Acum nu trebuia să fie cuprins de neliniște. Trebuia să-și folosească toată știința, toată ființa ca să învingă moartea. Nu se pricepea la vrăji, nu era Velunda și nici Proculus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
via principalis se aflau așa-numitele tabernacula ale tribunilor, printre corturile soldaților și cel al comandamentului Pretoriului, care semăna cu un mic templu. — Fratele meu - Valerius întinse mâna. În unul dintre tabernacula... E tribun. Și-l imagină pe Antonius Primus treaz, aplecat deasupra unei hărți, studiind liniile ce reprezentau granițele Imperiului, care în acea zonă erau amenințate mereu de incursiuni. Dinspre răsărit, alungate de cine știe ce populații sălbatice, înaintau triburile sarmaților, care jefuiau din fuga calului și nu știau ce înseamnă pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
singură speranță: aici, la Augusta, oamenii sunt nebuni după Salix - e faimos, mulțimea îl iubește. Dacă va fi învins, toți vor cere să nu fie ucis. Atunci poate că Vitellius îl va cruța. În noaptea aceea, Valerius rămase multă vreme treaz în cortul său. Asculta vântul și chemarea cucuvelelor. Surâse fericit când Velunda veni alături de el. O îmbrățișă și îi respiră parfumul. Simți pe piept mâinile ei ușoare și mângâie trupul acela care continua să-i aparțină. 21 Primăvara, când începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lăsată de mama lui? Se îndreptă spre ieșire. — Voi porunci să se pregătească cina. Nu vedeți că soarele e aproape de asfințit? 24 Antonius nu putu să doarmă. Când Titus se aplecă deasupra lui, chemându-l în șoaptă, întredeschise ochii. — Sunt treaz. Se ridică. — Pleci acum? Se așezară în grădină, la masa de sub copaci. Pe cer sclipeau ultimele stele. O briză ușoară adia dinspre mare, aducând miros de apă sărată și de flori. Lumea părea ieșită din mâinile unui zeu binevoitor. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Să-ți ajute Dumnezeu Că ești bucățică ruptă Din viața tatălui tău. Mama are-un boț de aur; Cea mai bogată din lume. Tu să-nveți și să crești mare Să-ți faci din virtuți renume. Ștefania noastră are Minte trează, suflet mare Ca fecioara între sfinți Ferice de-ai ei părinți. La această sărbătoare Noi îi oferim o floare. Toată viața să-nflorească Să nu se mai ofilească. Știți ? Unirea împlinită, Hotărâtă sub castan, De-atunci e sărbătorită Cu emoții
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
1990, ca semn al libertății, a fost tot rezultatul îndemnului lăuntric al unor entuziaști, care au păstrat, fie și de la înaintași, amintirea și spiritul Academiei. Nimic nu se pierde! Cum a reușit George Tutoveanu, în ciuda vremu rilo r, să țină treaz și cu mândrie spiritul și faptele de la Academia Bârlădeană, explică tot C.D.Zeletin, colegul meu, în medalionul închinat maestrului: „Îl înzestrase Dumnezeu cu suplețe enigmatică și cu un respect adânc pentru devenire. Era un învățător de zone alpine. Grație acestor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Alexandru Vlahuță, reamintindu ne opera dar și crâmpeie din mariajul sărbătoritului, fost elev al Liceului „Codreanu” din Bârlad, născut în satul Pleșeș ti, județul Tutova, astăzi comuna Alexandru Vlahuță. Menținându-se în limita și contextul cadrului propus, vorbitoarea a păstrat trează atenția participanților care au luat cunoștință și de activitatea lui Vlahuță la Bârlad în anii 19161918, oaspete de preț al localnicilor, de păzitor și custode al operei lui N. Grigorescu pe care a adus o în chervanul tras de plăvani
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a colaborat și a publicat frecvent versuri și proză în ziarul „Steagul roșu”, cum ar fi și stihurile alătur ate: „...Sună toaca la Doftana / Către zori se-ntinde geana./ Nu l mai c hinuiți pe Dej / Noi în luptă suntem treji. Șade dus, la „H” în sus / Gheorghe în cătușe pus. / Și în loc să-i dea mâncare / Varsă apa din căldare, / Să nu aibă aciuare...” (Comunistul). Față de cele de mai sus, notam într o carte a mea : „Oare există vreo cauză că
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
largul, malul abrupt și catargul chemând întâmplarea lacrima și marea. Legenda cu versul ei mut nu te mai aștepta grăbită ca la început, să-ți mai povestească de vârsta ei firească. Se miruie iubirea, lacrima se subție sub pleoapa vineție. Trează, mai lasă să intre cenușa de oseminte. Scâncește ca o fiară lumina de afară, se apleacă de spinare în ușă la intrare. O! Fragedă făptură oricât ai fi de pură în prag o să rămâi la râsul dintâi... Vechea împărăție topită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
măsuțe, se răzgândi și se lăsă să cadă într-unul din fotolii. Răsuflă adânc, parcă cuprins deodată de o blândă oboseală, apoi închise ochii. Dar lumina aceea artificială, deși nu părea puternică, pătrundea și prin pleoape, silindu-l să rămână treaz, și după câteva clipe deschise ochii. În fotoliu din fața lui, un bătrân îi zâmbea. Nu-l văzuse venind, și Adrian privi mirat în jurul lui. - Ceilalți au plecat la bar, spuse bătrânul, continuând să zâmbească. Eu mai aștept. Și-i arătă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ea nu reușește, nu mai avem nici o speranță. Dispărem sau ne întoarcem acolo unde ne aflam acum multe sute de mii de ani. La un moment dat Dumnezeu se va apropia de unii din noi, cei care vom mai rămâne treji și ne va spune: Messieurs, on ferme! Barmanul adusese o ceașcă mare cu cafea și un pahar pe jumătate plin, cu o sticlă de sifon alături. - Nu știu ce este, spuse Adrian, umplîndu-și paharul cu sifon, dar orice ar fi, e bine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scurte explozii labiale, așa cum nu-și închipuise că mai pot fi reproduse de un european. După o jumătate de ceas, Veronica adormi, suspinând. "Mai departe nu cred că au să meargă", își spuse închizînd magnetofonul. Apoi așteptă. Voia să fie treaz, lângă ea, când se va deștepta. Se culcă târziu, către dimineață. Când s-a deșteptat, puțin timp înainte de 8, Veronica dormea încă și nu s-a îndurat s-o trezească. A dormit până aproape de 11. Aflând că este atât de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Căci suntem în 20 decembrie 1938... Îl privi ironic, dar și cu oarecare milă. - Nici nu îndrăznesc să vă spun în ce an suntem noi, ceilalți, care trăim în afara visului acestuia. Dacă aș face un efort m-aș trezi. - Ești treaz, cucoane Dominic, vorbi doctorul, dar ești obosit... Arăți, de altfel, foarte obosit, adăugă. - Ei bine! izbucni brusc, pierzîndu-și răbdarea. Aflați că între 20 decembrie 1938 și seara de astăzi s-au întîmplat multe. Al doilea război mondial, bunăoară. Ați auzit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Înainte să vină mașinile cu gheață pentru baruri, cînd vagabonzii mai dorm Încă sprijiniți de ziduri? Ei bine, veneam dinspre docuri și ajunseserăm În piață - mergeam la cafeneaua Pearl of San Francisco să ne bem cafeaua - și În piață era treaz doar un cerșetor care sorbea o gură de apă din fîntînĂ. Dar cînd ne-am așezat la masă În cafenea i-am găsit acolo pe toți trei, așteptîndu-ne. Ne-am așezat și unul dintre ei a venit la noi. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Dar sînt beat. Și mi-ar plăcea ca voi toți, domnilor tovarăși, să vă alăturați beției mele, chiar dacă am fost insultat de un tanchist ignorant care m-a făcut copie bețivă a lui Moș Crăciun. — Ce bine era dacă erai treaz. Și cum ai ajuns Înapoi În cazarmă? — Nu mă-ntrebați, spuse Cheliuță foarte demn. M-am Întors cu o mașină a brigăzii a douășpea. După descinderea efectuată cu pa-ra-șu-ta-mi de Încredere, printre cei de la sol exista tedința de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spuse unul dintre bărbați. — Ți-am zis eu că n-o să ne-ajungă. Tu nu, că-i destulă. — Adu niște apă. Vezi că-i un urcior În bucătĂrie. Nu mai beau. MĂ duc să mă culc. Nu vrei să stai treaz, să vedem dac-apare puștiu’? — Nu. MĂ duc să mă culc. Stai tu. Crezi că apare-n seara asta? Nu știu. Eu mă duc să mă culc. Trezește-mă cînd ți se face somn. Eu pot să stau toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sus, pe cer, dincolo de unde-ar fi trebuit să fie un braț al lacului, văzu un șoim. Se apropie foarte Încet de adăpost și soră-sa nu-l auzi. Stătea Întinsă pe-o parte și citea. CÎnd văzu că-i trează Îi spuse cu blîndețe, ca să n-o sperie: Ce-ai făcut, maimuțică? Ea se Întoarse, Îl privi și zîmbi scuturîndu-și capul: — L-am tuns. — Cum? — Cu o foarfecă, cu ce crezi? — Și cum ai văzut ce faci acolo? — Îl țineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
s-ar fi descurcat mult mai bine fărĂ el. De multe ori, În timpul zilei care trecuse, Își dorise să nu-l fi trădat și Își aminti că pe la amiază Își dorise chiar să nu-l fi văzut vreodată. Dar acum, treaz În lumina lunii, știa că nu-și dorea asta cu adevărat. A doua zi dimineață merseră pe urma elefantului pe o cărare, un drum vechi prin pădure. PĂrea că elefanții urmaseră drumul Ăsta Încă de cînd se răcise lava cursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
celor ca Cincizeci de bătrîne sau Campionul. Un drum cu trenul CÎnd m-a atins taică-meu, m-am trezit. Stătea În picioare lîngă pat, În Întuneric. Am simțit cînd a pus mîna pe mine, și-n capul meu eram treaz de-a binelea, vedeam și simțeam lucruri, dar restul corpului era adormit. — Jimmy, spuse, te-ai trezit? — Da. Atunci Îmbracă-te. — Bine. El stătea-n picioare și eu voiam să mă mișc, dar eram Încă adormit. — Jimmy, treci și-mbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
buzunar. Încuie valiza și plecarăm spre vagonul pentru fumători. Cum mergeam pe culoar, i-am văzut. Stăteau pe scaune În tăcere. Ne-am așezat În fața lor. Basca micuțului Îi căzuse peste bandajul de pe frunte și buzele i se umflaseră. Era treaz, se uita pe geam. Sergentului Îi era somn, i se tot Închideau ochii, apoi și-i deschidea, reușea să stea așa o vreme, după care i se Închideau din nou. Avea o față foarte adormită și Împovărată. Ceilalți doi aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Helena dormea Încă și o privi un timp dormind - părul era Întins pe pernă, dat la o parte de pe gît și ochii Închiși, ca și buzele, făceau ca fața ei bronzată să fie și mai frumoasă decît atunci cînd era trează. Observă că pleoapele erau mai pale decît restul chipului, Îi privi genele lungi, buzele dulci, calme, ca ale unui copil care doarme, sînii, așa cum se Întrezăreau pe sub cearșaful cu care se-nvelise peste noapte. Nu voia s-o trezească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fărĂ să știu ce marcă e. — Da, dar am fi ținut minte și ne-am fi luat și altă dată. — Las’ că descoperim noi altă bere nouă. — Roger, chiar nu te superi dacă mă culc? — Nu, frumusețe. — Pot să stau trează, dacă vrei. — Culcă-te, te rog, și vorbim după ce te trezești. — Noapte bună, dragul meu Roger. Mulțumesc mult pentru călĂtoria asta și pentru băuturile alea două și pentru sendvișuri și berea asta, de care o fi ea, și pentru rîul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]