52,672 matches
-
aceeași culoare, gri sau bleumarin (de ce își cumpără toți oamenii valize gri sau bleumarin, oare?). Strident și stingher, sacul meu verde. Și eu. Înghesuit pe locul 38. În curând trenul va scrâșni (nu, ăsta e un loc comun!). În curând trenul va icni (sec). În curând trenul va porni (așa rău am ajuns...). În curând trenul se va încorda, ca animalele care se arcuiesc de spate, înainte să muște din necunoscutul clipei următoare (lasă, că merge...). Și eu cu el. (Ca și cum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
își cumpără toți oamenii valize gri sau bleumarin, oare?). Strident și stingher, sacul meu verde. Și eu. Înghesuit pe locul 38. În curând trenul va scrâșni (nu, ăsta e un loc comun!). În curând trenul va icni (sec). În curând trenul va porni (așa rău am ajuns...). În curând trenul se va încorda, ca animalele care se arcuiesc de spate, înainte să muște din necunoscutul clipei următoare (lasă, că merge...). Și eu cu el. (Ca și cum m-ar duce în Antarctica trenul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Strident și stingher, sacul meu verde. Și eu. Înghesuit pe locul 38. În curând trenul va scrâșni (nu, ăsta e un loc comun!). În curând trenul va icni (sec). În curând trenul va porni (așa rău am ajuns...). În curând trenul se va încorda, ca animalele care se arcuiesc de spate, înainte să muște din necunoscutul clipei următoare (lasă, că merge...). Și eu cu el. (Ca și cum m-ar duce în Antarctica trenul ăsta...) Alex. Portret online. Save as... ema: te cheamă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
trenul va porni (așa rău am ajuns...). În curând trenul se va încorda, ca animalele care se arcuiesc de spate, înainte să muște din necunoscutul clipei următoare (lasă, că merge...). Și eu cu el. (Ca și cum m-ar duce în Antarctica trenul ăsta...) Alex. Portret online. Save as... ema: te cheamă alex, pe bune? alx: yap ema: mi-a plăcut faza cu trenul alx: merci ema: nu sună nașpa alx: ți-a plăcut sau nu sună nașpa? ema: de ce nu mai scrii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să muște din necunoscutul clipei următoare (lasă, că merge...). Și eu cu el. (Ca și cum m-ar duce în Antarctica trenul ăsta...) Alex. Portret online. Save as... ema: te cheamă alex, pe bune? alx: yap ema: mi-a plăcut faza cu trenul alx: merci ema: nu sună nașpa alx: ți-a plăcut sau nu sună nașpa? ema: de ce nu mai scrii? alx: înțeleg că totuși nu ți-a plăcut așa de mult ema: nu fi paranoic alx: ți se pare că sunt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
avea pe lume. O senzație de amar, culcușită în capul pieptului și-n cerul gurii. Țigara numărul x. — 11, Coates Garden. Aici e. Am ajuns! Alexandre se grăbise să-i deschidă, curtenitor, ușa. O sim țea obosită după călătoria cu trenul și puțin absentă, ca de obicei. Camera lor de la Lairg emana un romantism cere monios și puțin apăsător, ca și cum Scoția întreagă și-ar fi revărsat butaforia de avataruri amoroase într-o cameră cu șemineu. Convențional micburgheză. Comodă. Cu un birou
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
intru în scenă. În distribuție, autorul. Pe locuri, fiți gata, start. Bat din gene și mă îndumnezeiesc suficient cât să vă spun cum se vede lumea de sus. Action. Cu 194 kilometri pe oră, doamnelor și domnilor, intră în scenă trenul care o duce pe Léa în gara unde va (re)deveni Lea. În câteva ore, demisia lui don Álvaro De La Mota va primi iscălitura lui Miguel Luís Alejandro Jiménez Acuña, nepotul unei bunici portugheze care a fost, la un moment
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
matematice, schițe de catacombe, versuri scrise în greacă, desene cu păsări și plante cât să umple o lume, ingrediente de poțiuni vindecătoare, de gastronomie orientală și de pomezi parfumate, care transfor mă nopțile în grădini. În acest timp, fata din tren răsfoiește alene paginile neterminate prin care trece un vas de poveste, condus de un mare vrăjitor în ale bucătăriei, descendent al țarilor Rusiei, care farmecă lumea cu roșii zemoase amestecate cu opt feluri de ardei iute, reinventează feijoada, doro wett
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mi-a explicat niciodată foarte clar în ce fel ne înrudeam și de ce venise după mine. La moartea ei, am scotocit în acte, am sunat la toate numerele din agendele ei de telefon și am luat, de câteva ori, singură, trenul spre orașe în care se ramifica șirul, ce-i drept, restrâns al rubedeniilor ei. Pentru că doar ale ei erau. Delia Hriavu nu a fost mătușa mea de sânge. E un fapt fără importanță, acum. Pe vremea aia lucrurile erau altfel
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
martor. Declar că nu l-am văzut niciodată pe insul care era să fie în discuție. Declar că de azi înainte voi scrie numai despre oameni pentru a căror existență poate garanta chiar și paznicul de la Alimentara. Dixi! CA ÎN TREN... Profesor-navetist, savurez zilnic frumusețea sălbatică a dealurilor din Podișul central al Moldovei în tovărășia bunului meu prieten, profesor de matematică, Titus R. Cum nu știm să împletim pulovere, fulare și alte accesorii atât de necesare în iernile noastre siberiene, mai
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
directorul Bibliotecii Universitare din Iași i-a suspendat permisul de intrare, iar la Facultate s-a ales cu un perdaf plin de „asperități verbale” din partea decanului. Dar las amintirile la secret, pentru a reproduce un „specimen” din „peripateticile” consumate în tren (și nu în pas de plimbare, ca în grădinile lui Akademos din vechea Eladă. Ce vremuri!). Deschid la întâmplare caietul în care transcriu totdeauna, imediat ce ajung acasă, toate convorbirile noastre (am acordul lui Titus: „ - Cu condiția să nu mă bagi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Ori brazdele trase de roțile „lunahodului”? ... Povestea asta, cu tot dramatismul ei, mi se pare de-a dreptul caraghioasă. Mi-amintesc, eram prin ultima clasă de liceu, într-o bună zi (bună, vorba vine!) un coleg s-a aruncat înaintea trenului. În buzunarul de la piept i s-a găsit un petec de hârtie pe care scria: „ Am fost și nu mai sunt” . Era începutul unei poezii? Un mesaj banal pentru noi, proștii, care am fost nevoiți să-l culegem dintre șine
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
încaleci balustrada de la terasa unui bloc turn... înainte de a absorbi întreaga savoare a clipei. Mă mai urmărești, ori te-ai concentrat cu totul în compunerea unei replici... zdrobitoare? P. S. Iubitul meu coleg nu a mai apucat să-mi răspundă deoarece trenul tocmai a intrat în gara de debarcare. Ne îndreptăm spre cășile noastre, știind fiecare, în sinea noastră, că mâine, vrem-nu vrem, vom avea posibilitatea să supunem atenției întregului colectiv de navetiști din compartiment continuarea acestei dezbateri literar-filosofice (dacă nu cumva
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
întregului colectiv de navetiști din compartiment continuarea acestei dezbateri literar-filosofice (dacă nu cumva îi acord un calificativ exagerat). Este și acesta un mod de a scăpa de plictiseala navetei zilnice, de a nu mai auzi, vorba șlagărului, „glasul roților de tren”. Noi doi ne luăm aproape zilnic dreptul de a ne asculta propriile voci, ceea ce nu-i puțin lucru! Dar nici prea mult! JUCĂTORUL - Ediție specială! Ediție specială! Ultima idee genială a Măriei Sale, Regele! Ultima creație, ultima bombă, ultima superbombă! Ediție
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
însă era în cu totul altă dispoziție sufletească. Amintindu-și de școala medie, a refăcut filmul începutului de gazetar. La Gazeta de perete a scris primul reportaj. Era ceva cu un țapinar din munții Bucovinei. Navetist fiind, este surprins în tren cu un sac plin. Milițianul vigilent, paznic la integritatea „avuției poporului”, ridică amenințător din sprâncene: Nu cumva erau niscai capete de scânduri furate? Aș! La percheziție s-a constatat că erau cărți, cărți pentru muncitorii care trăiau sus, în munte
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
se uită înmărmurit. Era bătrân. Din calea-afară de bătrân. Cum nu crezuse vreodată că ar putea să ajungă. Era ciudat chiar și numai faptul că se recunoștea. Cât timp trecuse? Asta era, acum nu mai avea nici o îndoială. Veriga lipsă! TRENUL SPRE ALTUNDEVA Trenul scrâșni. Lăsă în urmă peronul ud și zeci de mâini. Ultime priviri, zâmbete, finaluri și promisiuni. Cons tantin Leahu, profesor universitar de latină, își privi colegii de compartiment. O mămăiță, la vreo șaptezeci de ani, cu un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Era bătrân. Din calea-afară de bătrân. Cum nu crezuse vreodată că ar putea să ajungă. Era ciudat chiar și numai faptul că se recunoștea. Cât timp trecuse? Asta era, acum nu mai avea nici o îndoială. Veriga lipsă! TRENUL SPRE ALTUNDEVA Trenul scrâșni. Lăsă în urmă peronul ud și zeci de mâini. Ultime priviri, zâmbete, finaluri și promisiuni. Cons tantin Leahu, profesor universitar de latină, își privi colegii de compartiment. O mămăiță, la vreo șaptezeci de ani, cu un nas acvilin și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cum mai dorm... Mămăița își potrivi ochelarii pe nas și-și scană victimele din cap până-n picioare. — Dorm... Ce griji au? zise ea vădit enervată de întrerupere. — Dar nu dorm cam de mult? Unde or coborî? Să nu rămână prin tren... — Păi da, că și tinerii din ziua de azi... Profesorul de latină se sperie. Iar începea tirada. Mămă ița se pornise iar... Poate ar trebui să-i întrebăm? zise el timid și în grabă. Mămăița nu așteptă a doua invitație
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
absolut nici un cuvânt din compartiment. Schimbarea aceasta grosolană de situație îl zăpăci pe profesorul Leahu atât de tare, încât își scăpă ochelarii pe jos. Se repezi după ei, ca un liliac pălit în urechi, dar se dovedi un gest nepotrivit. Trenul scârțâi și frână brusc. Se trezi aruncat în brațele lui Che Guevara. Îl bufni cu putere în piept cu un umăr, după care i se scurse în brațe ca un copil coborând dintr-un corcoduș. Che Guevara îl privea fix
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
care am venit. Contele se mai relaxă și începu chiar, ca dovadă, să se legene iar în șezlong, gata să asculte pentru ce venise Anna, care acum îi era mai dragă ca niciodată. — Așadar, de când m-ați aruncat sub roțile trenului, nu vă fie cu supărare, ați mai dat spre lumina tiparului încă alte multe rânduri. Nici unul, nici unul - Anna începu să ofteze cu mâna pe piept și cu privirea către cer - despre mine. Un cuvânt măcar, dragă conte, acolo, o vorbuliță
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pantofi de vinilin și cu față de broască râioasă? — Hm..., rânji Gigi Pătrunjel gândindu-se că, de fapt, la vremea aia, el făcuse o pasiune pentru ea și ar fi fost în stare să se așeze de-a curmezișul șinelor de tren numai ca să-i vadă genunchii. — Am văzut-o acum un an. Știi că era adventistă. Între timp s-a lăsat de prostii, s-a tuns, s-a căsătorit și are doi copii. Reușiți. Mai luăm un rând? Gigi încercă un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Se trezi năuc și, ridicând receptorul, se trosni cu el în cap. În loc de doritul „alo“ ce se voia dacă nu vioi, măcar decent, Gigi Pătrunjel scoase, din adâncul gâtului, un soi de hârșâit metalic, ca cel pe care îl fac trenurile când se frânează din viteză mare. „Alo“, mai făcu el o încercare ceva mai apropiată de ceea ce se presupune a fi un glas omenesc. Liniște. O liniște care îl făcu pe Gigi Pătrunjel să creadă că a înnebunit și că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
scurtă vreme, mulți francezi, spanioli și englezi, zăceau însângerați pe caldarâm. Grație cerului, de atunci încoace nu s-au mai văzut astfel de încăierări, și aceasta datorită "îmblânzirii" moravurilor și a faptului că ambasadorii pot pleca astăzi la post cu trenul, la fel ca toată lumea. De altfel, Congresul de la Viena a fixat o ordine în această privință și, poate, dintre toate deciziile sale, aceasta este cea care va avea cea mai lungă viață. Astfel, ambasadorii se numesc în funcție la data
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
așa?! Pentru a reuși în viață trebuie să te bizui mai mult pe forțele tale decât pe bunele „intenții” ale altora! Nu călca de prea multe ori într același loc, asta ca să dai timp ierbii să crească!. Nu alerga după trenul care tocmai a plecat din stație, vine altul... Și dacă nu vine, ia-o la pas, vei ajunge până la urmă undeva... Dacă o idee îți dă bătăi de cap și te roade curiozitatea să afli ce-i dincolo de „aparențe”, te
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
socoti un scriitor adevărat. Ideal ar fi ca în lumea diversă a unui roman, cititorul să se confunde cu unul sau mai multe din personaje... Pe unii adevărul îi rănește, pe alții îi vindecă... În gara vieții sosim cu un tren, ne petrecem un timp în câte-o sală de așteptare, după care vine alt tren și mergem mai departe spre stația terminus. Ne dușmănim între noi, uitând că fiecare suntem parte din celălalt... Fericit că ești iubit, trist că ești
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]