5,174 matches
-
Mini se deschise și pătrunse dungi de lumină și dâră de răcoare. Toți respirară. Pe Mini acum o ipnotiza colțul acela de cer. Prohodul surprinse neplăcut toată asistența înturnată de la beatitudinea zilei de primăvară. Isonul pomenirii făcuse pe Rim să tresară; găsea că Sia fusese rău inspirată, procurîndu-i astfel de sărbătoare. Se strâmbă. - Fecioară nefericită, suspină către Drăgănescu, ce se ostenea să găsească un cuvânt potrivit de consolare. Se auzi un mic sughiț, dar nu de durere. Frumoasa Lenora, mama Elenei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu un adult, deși avea doar 6 anișori. - Știi, draga mea, eu mă rog în fiecare seară la Dumnezeu să îmi mai trimită un copilaș, dar știu că trebuie să aștept. Așteptarea e grea, dar altă cale nu avem. Angelica tresări și îi spuse mamei, plină de o fericire de nedescris: - Mami, mami, dar dacă te ajut și eu în rugăciune, Dumnezeu nu va răspunde mai repede?! Vreau să mă rog și eu pentru un frățior sau o surioară... Vrei, mami
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Irina se mutase în altă sală de clasă. Se vedea mai rar cu Lavinia, doar când avea timp să meargă pe acolo, în celălalt capăt de școală. În ziua de 8 Martie, se pomeni în clasă cu învățătoarea Laviniei. A tresărit gândindu-se că va primi o veste rea, dar nu a fost așa. Venise ca să o invite în clasa ei, că are o supriză acolo. Au coborât împreună vorbind despre Lavinia. Simțea un tremur puternic în inimă. Îi plăceau surprizele
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de răniți. Locuințele pierdute și altele nelocuibile aveau nevoie de sprijin complex concretizat în hrană, asistență medicală, medicamente, bani, adăpostirea sinistraților, etc și aceasta a realizat-o faptic și prompt generalul Antonescu. Începe războiul Între gândurile în cascadă, Gheorghiță Savel tresare, parcă se vede tânărul de cândva cerând să meargă la datorie cu arma în mână, auzind, din nou, ordinul generalului dinspre Duminica din 22 Iunie 1941: “A sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoșești și a bisericii, lupta
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în loc, iar pe cealaltă, o strecură în sacoșă. Tocmai se pregătea să plece, când au sosit salubrizatorii. Nu s-au prea luatîn seamă, unii cu alții. Zorile se revărsau,în culori puternice,dure, pregnant definite: albastru-închis, roșu aprins, negru intens. Tresări. Iuți pașii. Coti la dreapta, și se întoarse, prin partea din spate a străzii, la al cărei capăt plantase plăcuța cu noua denumire. Intră în propria-i curte, prin spatele casei. Câinii îl simțiră, dar nu-l lătrară, doar, îl
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nu erau de observat, pe dinafară. Doar pe dinlăuntru. Și doar pentru cine putea să le simtă, să le vadă, să le trăiască. Veghea, putea. Mai întâi nu și-a dat seama de acest fapt. La un moment dat a tresărit. I-a strălucit, brusc,în trup și-n viață, ca un fulger. Se mai poate, oare, s-a întrebat, ea, atunci, așa ceva, la o etate ca a mea? Și și-a răspuns. O să fiu atentă. Să văd.Să mă conving
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cei din parlament, și analizați-i; și priviți și analizați lumea oamenilor de afaceri, lumea politicienilor de toată mâna, priviți-i pe guvernanți, și-o să-mi dați dreptate și n-o să mai mă priviți cu scârbă și greață și dispreț. Tresări, când simți că unul, lung cât prăjina din mijlocul curții școlii mahalalei,îi tot presară, în pălărie, bani mărunți, zornăitori, și nu se mai oprește. Ridică privirea. Ei?, sughiță, darnicul din fața pălăriei așezată cu fundul în jos, aproape plină cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
poziția aia,cu cracii, cu mâinile și cu buzele gurii, dar, el, nesimțitor, s-a retras, brutal, izbucnind în sus, și s a dus în camera cealaltă. Ea s-a uitat cu necaz, după el, apoi s-a întins, a tresărit de câteva ori, parcă speriată de ceva, ori, poate, cuprinsă de oleacă de răcoare, după care s-a ridicat, s-a îmbrăcat și a pornit, prin casă, la treabă. El îi vorbi, de afară: mă duc să continui recondiționatul crucilor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sipetul împovărat cu frumuseți, și cu drăgăstoase aduceri aminte, a inimii. O acopăr cu o păturică subțire. Și o las, așa, să i se sedimenteze, aceste clipe, cât mai adânc, și cât mai vindecătoare de sindrom,în întreaga ființă. ’’Drumețul tresare. Trezit, parcă, dintr-un minunat vis; fața i se deschide într-un zâmbet larg, luminos. Își întinde mâinile. Își dezmorțește mușchii și-și trosnește oasele. Rămâne câteva clipe, cu privirea, undeva,în zare, parcă, spre nicăieri. Apoi rostește. Da. Rescriu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Da. Ce da? E tot blondă. Tot. Doar, că, oleacă mai pronunțat. Asta-i bine. Trece alături cu noua venită. I se așează lângă umeri. O examinează, atent și îndelung. Apoi, conchide: bine!îi cuprinde, elegant,între palme, fața. Ea tresare. El: nu te teme, că eu n-am bătut și nici n-oi bate, vreodată, femeile. Ele-s ca îngerii. Așa și trebuie să fie. Da. îngerii noștri. Ai bărbaților. A... Nu mai zi nimic. Lasă, să mă pronunț eu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Și o guriță. I-o dă. Și o dulce strânsoare în brațe. I-o dă. Tu?, către Grasu: eu, nimic, zice acela, cu voce blândă,în același timp,însă, foarte hotărâtă. Și tu?, i se adresează miresei de schimb. Eu, tresare aceasta, emoționată, și repetă, eu, spun cum spui tu. Atunci, mergeți cu bine. Mulțumim frumos. Și, voi, rămâneți cu bine. Și mulțumim frumos, și noi, zice Grasu, făcând primii pași, conducând, noua pereche, spre ușă, cu noua lui mireasă, ținând
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mirelui, amicii săi, mari mafioți, și pândașii acestora. Confruntarea, din momentul arestărilor, se presupunea a fi deosebit de crâncenă. Arme numeroase - și de o parte, și de alta, a nuntașilor. Specialiști experți în a le utiliza - de asemenea. Va fi prăpăd, tresărea, Marga,în câte o clipă, la gândul că momentul acela se apropia vertiginos. Dar nu se îngrijora. Nu se înspăimânta. Nu simțea frică,în fața pericolului. Și ăsta este suportul suprem care îi dădea tărie, și putere,în a continua să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-i putea găsi răspuns. Și nici nu i l-a mai putut găsi, nici atunci și nici de atunci. Iată din care motiv. Cum se tot chinuia, el, cu întrebarea-încuietoare, numai ce a auzit, de-odată, la ușă: miauuu! A tresărit, și din somn și din vis și din moarte, oprindu-se direct la ușa, dincolo de care, se rugau, de mama focului, să le dea drumul înlăuntru, cei doi motani, pe care-i uitase, de cu seară,în bucătăria de vară
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
VENIȚI!... UN SPÂNZURAT! Profesorul Iuliu Porumbar se întorcea, pe jos, de la înmormântarea bunicii după mamă. Cernit, trist,însingurat, pășea rar, cu privirile plecate, pălăria ținându-și-o, de boruri,în una din mâini, ambele, fiindu-i la spate. Către intersecție tresări. Ceva sclipi dinaintea ochilor săi. Ridică, brusc, fruntea. Se trezi în fața unei femei tinere, deosebit de frumoasă. Strălucitor de apetisantă, din toate punctele de vedere. Tresări și ea, oprindu-se din mers. El se duse pușcă la ea. Ți întinse palma
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-și-o, de boruri,în una din mâini, ambele, fiindu-i la spate. Către intersecție tresări. Ceva sclipi dinaintea ochilor săi. Ridică, brusc, fruntea. Se trezi în fața unei femei tinere, deosebit de frumoasă. Strălucitor de apetisantă, din toate punctele de vedere. Tresări și ea, oprindu-se din mers. El se duse pușcă la ea. Ți întinse palma. I-o întinse și dansa. Eu sunt... vă cunosc. De unde? Din municipiul nostru. Cum, așa... Dar, cine, oare, nu vă cunoaște?! Nu-mi dau seama
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
țeapăn, ca o mostră a nebunelii, ca un bibelou al lumii lui smintite, de care, nu aș mai voi să-mi amintesc vreodată. Privind cu mai multă atenție, primul secretar particular, observă,în scrijelitură, o culoare care-l făcu să tresară. Brusc, se aplecă,în genunchi.îi descleștă gura, dinții, de aurul volanului, dete acolo cu unghia, mai scoase un briceag ordinar, și scrijeli, cu el, un pic mai sus, un pic mai jos, un pic mai către dreapta, un pic
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
s-a întors către dânșii. Le auzeam doar glasurile care scădeau și creșteau, ca și cum ar fi cântat. Atunci m-a pălit așa o jele că parcă îmi curgea inima în țărână. Se vede că mi-a scăpătat capul, căci am tresărit deodată la lumea de dincoace. Pușca lucea sub mine ; am tras-o din lumină. Zbucnise pe apă un reflector care pipăia malul ; căta pământul pas cu pas. Umbrele s-au despicat șiam văzut în șes creangă de creangă, fir cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
stat cu ochii deschiși, m-am visat plimbîndu-mă printr-un cimitir. Era soare, cald. Copaci înverziți, multe flori. Pe fiecare monument funerar, în loc de nume, era o inscripție. "Nimeni nu se poate ascunde de el însuși". Iar dedesubt, data morții. Am tresărit văzând că toți muriseră la patruzeci și patru de ani, vârsta la care, conform unei ghicitoare, care a speriat-o pe mama, trebuia să mor și eu. De când n-am mai fost în Lisa? Uneori, am impresia că mi-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
întrerupt soneria telefonului. În tăcerea moale, așternută ca praful peste lucrurile din camera unde m-am retras, fiindcă vine mai puțină lumină (afară e ca, vara, în Asybaris, dar eu n-am obloane la ferestre), orice sunet mă face să tresar, readucîndu-mă în realitate. E, totuși, curios să te întrebi la aproape șaptezeci și patru de ani ce identitate ai. E chiar mai curios decât entuziasmul cu care m-am aruncat în adolescență, în direcții străine de mine. Prin clasa a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și restul lumii o ușă. Apoi, l-a asigurat pe Julius că zeii, când vor să pedepsească pe cineva, îi dăruiesc o memorie bună. Intrigat, tânărul custode l-a iscodit, precaut, dacă vorbea astfel din pricina unei decepții. Doctorul Luca a tresărit. ― Te gândești la o femeie, nu-i așa? ― Da, a admis Julius, oarecum stânjenit de îndrăzneala lui. Bătrânul n-a reacționat imediat. Se juca, nervos, cu bastonul, în timp ce liniștea din încăpere nu mai era tulburată decât de ticăitul pendulei. ― N-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
polei - lângă Carul Mare alunecă o stea ceaiul de mentă - în cameră se-aude doar lingurița noaptea dintre ani - privind foile albe rămase-n jurnal primul vis din an - strălucind ca niciodată piatra unui inel iarnă uscată - crengi de brad tresărind sub mănușa albă lebede pe lac - nori albi împrăștiați pe cerul tăcut acoperite toate datoriile - ascult cum ninge ninge liniștit - freamutul pădurii doar în soba-ncinsă curs de chitară - în insectarul clasei greierii tăcuți note de pian - țurțurii copacilor numără
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
de un negru hîtru pe care-l auzise stînd de vorbă cu un preot și care Înjura ca la ușa cortului fără măcar să clipească și pe urmă spunea: iertare, domnule doctor și bietul preot rămânea Înmărmurit. Dar preoțelului nu-i tresări nici un mușchi de pe față; poate că-i plăcea să se știe că e doctor În teologie, de altfel domnul era elegant și avea un aer bărbătesc și-i stătea bine să-i spună „domnule doctor“ și nu „părinte“ ca toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și (spre deosebire de mine) o să te Însori cu ea, mironosița dracului, Îți jur c-o să vin la nunta ta și-o să-mi bat joc de tine și-o să mor de rîs numai cînd o să văd rochia de mireasă a Marujăi. Bobby tresări văzînd din nou În fața ochilor foaia de hîrtie albă. „Dragă Santiago“ era tot ce scrisese. Luă creionul și vru să scrie, dar În clipa aceea Îi veni răspunsul fratelui său prin telepatie: „Povestea cu Peggy se cheamă coarne, niște coarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un bărbat de cincizeci și ceva de ani, chipeș încă, cu un păr blond și bogat de care cărunțeala pare să fi uitat și, mai ales, mereu cu zâmbetul în obraz și cântecul pe buze. Când îl aud, sătenii întâi tresar, oare să fie vorba de vreo caravană artistică ce trece prin sat și anunță, în felul ăsta, un viitor spectacol? Nu, nu, e nea Fănică Alexandrescu, cu căruța lui, “noroc, noroc, hai să trăiești, nene, încotro?, ia, mă duc pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
El se aplecă de mijloc, iar ea țipă. Ochii lui se rotiră și o găsiră. Țipătul ei se transformă în râs, apoi în suspin, în timp ce ochii lui pâlpâiau peste ea. Îl strigă pe nume, iar fața de sub tuburi și cicatrice tresări. Imediat, o mulțime de îngrijitori năvăliră în cameră. Multe se întâmplaseră dedesubt, cât timp zăcuse înghețat. Acum ieșise la suprafață, ca grâul de iarnă prin zăpadă. Își întoarse capul, lungindu-și gâtul. Mâinile lui țâșniră în afară, neîndemânatice. Degetele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]