9,257 matches
-
-ți aduci aminte, cu toată puterea și virtutea duhului, și a inimii, și a cugetului ce porți, ce au fost părinții noștri: tată-tău și moșu-tău și să plîngi cu inima Înfrîntă și cu duh slobod... Ah, ramură a trunchiului celui obișnuit În slavă și laudă.” Nicolae are, nu mai Încape vorbă, firea unui moralist, rîndurile de mai sus sînt admirabile, fraza acoperă bine gîndul iute și profund. Este gospodarul unei familii risipitoare, cel care-i apără reputația și-i
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este de ajuns să mi se vorbească despre asta pentru a-mi trezi proasta dispoziție. Vorbiți-mi dimpotrivă despre sobele noastre bune, care prețuiesc cît o sută de mii de sori ai Neapolului și tot atîția Vezuvii; pui acolo un trunchi de copac, și poți să te culci liniștit, fără să te temi că vei fi trezit de frig, În timp ce aici ziua este vară și noaptea iarnă; la soare, cînd există, ești În Africa, iar la umbră te apropii de Siberia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
indivizii și-au selectat partenerii în mare parte din interiorul propriei populații, iar imigrarea nu a fost acceptată. Ca urmare a consagvinizării prelungite, populația amish manifestă o frecvență ridicată a sindromului Ellis-van Creveld, caracterizat prin nanism, polidactilie, malformații ale brațelor, trunchiului și cordului. Majoritatea indivizilor de pe glob care manifestă această maladie fac parte din populația amish, iar 7% dintre indivizii acestei populații sunt purtători ai alelei mutante recesive pentru sindromul Ellis-van Creveld (NAS Report, 1998). BIBLIOGRAFIE Alcock J 2001. Animal Behavior
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
crescut al colesterolului circulant (Mange și Mange, 1999). Altă maladie autozomală dominantă destul de frecvent întălnită este acondroplazia. Persoanele cu acondroplazie sunt foarte scunde, iar creșterea corpului lor se face disproporționat, fiind mult mai restricționată la nivelul membrelor decât la nivelul trunchiului, care are o mărime relativ normală. Capul este ușor mărit, cu o frunte proeminentă, nasul plat, iar degetele sunt, de obicei, scurte și groase. Dezvoltarea intelectuală este normală. Deși transmiterea genei mutante este de tip autozomal dominant, persoanele cu acondroplazie
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
hipogonadism la persoanele de sex masculin. Diagnosticul clinic al sindromului poate fi pus doar pospubertar. În copilărie, suspiciunea poate fi trezită de aspectul longilin, gracil, și de prezența unor dificultăți de adaptare școlară. La pubertate, se constată o disproporție între trunchi și membre, datorită dezvoltării preponderente a membrelor inferioare; de asemenea, este caracteristică și disproproția dintre umeri și bazin, cu dezvoltarea preponderentă a bazinului. Testiculele rămân mici, cu un volum mai mic de 3ml, datorită disgeneziei gonadice. Lipsește spermatogeneza și secreția
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
prea înaltă. Cum nu mai avea unde să se urce pe scară, după o scurtă ezitare, ridică piciorul și-l petrecu de partea cealaltă a calului. Apoi își făcu loc mai bine călare, în spatele lui, încercând să-i înfă șoare trunchiul cu brațele. În ce-l privește însă pe cavaler, era prea mare pentru ca bra țele lui să-l poată cuprinde. Petrache se prinse de faldurile mantiei și- și lăsă capul pe spinarea de metal, închizând ochii. Simți o tăcere curgătoare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cavaler, era prea mare pentru ca bra țele lui să-l poată cuprinde. Petrache se prinse de faldurile mantiei și- și lăsă capul pe spinarea de metal, închizând ochii. Simți o tăcere curgătoare, ca și cum și-ar fi lipit urechea de un trunchi gros. Ședea cocoțat în spatele cavalerului de bronz și îi era bine. Răsăritul, ca o aureolă în jurul creștetului statuii, începu să coboare și să curgă, umed, în broboane, pe fruntea lui Petrache. Atunci își aminti, se aplecă și luă de pe vârful
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umplea pieptul, ci, pur și simplu, trecea prin el ca prin sită. Nu avea nici cea mai mică intenție de a se întoarce spre sine, era concav, centrul său de greutate era ca o lăcustă scânteietoare care zbura înaintea lui. Trunchiurile uriașe aveau scoarțe solzoase, iar crăpăturile lor neîntâmplătoare semănau cu literele alfabetelor runice. De fapt, fiecare formă, fiecare încrețitură a suprafețelor, sugera, privită în amănunțime, un înțeles, pădurea părea încărcată de simboluri și entități, frământată de o adiere ce nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
importanță, nu aveam ce să las în urmă, ce ciudat să cauți cuvântul care să-ți explice viața și să nu-l găsești. Bătrânul m-a învățat cum să ascult sufletul casei, sufletul străzilor, cum să-mi lipesc urechea de trunchiuri și să simt duhul copacilor, cum să-mi lipesc urechea de propriul piept, ca și când aș avea un gât de lebădă, și să-mi ascult bătăile inimii. M-a învățat cum să călătoresc, cu ajutorul respirației, în mine însumi, în regresie și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu mâinile. Visul rămase încremenit, coborî, în șirul celorlalte imagini, pe dagherotip. Și atunci Cosmina, înfundându-și mâna în punga cu firimituri, scoase câteva pentru a le arunca până la rădăcina copacului, ca să ademenească porumbelul rotat. Dar în locul acela, rezemat de trunchi, aștepta Iacob al lui Zevedei. — Nu, clătină din cap Cosmina. Nu poți fi tu. Tataia n-ar fi permis una ca asta ! — Am fost la înmormântare, spuse el. Am stat deoparte, n-am vrut să te tulbur. Te-aș fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ghearele unei păsări. Nu erau de alt folos decât să strângă marginile umerilor, ca niște capete de sârmă lăsate să atârne după ce gura sacului fusese strâns legată. Neputând să mai crească în lung și-n lat, corpul se îndesase în trunchi. Încât, judecând după mărimea pieptului, Coltuc ar fi trebuit să fie un flăcău înalt și vânjos. Așa însă abia dacă măsura, cu glugă cu tot, vreo doi coți, dacă socotim și căruțul, cu rulmenții de dedesubt. Scund, dar cu chip
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în lumea cea nouă, casele, strângându-se unele în altele, erau istovite, unele cădeau dintr-odată într-o rână, prăvălindu-se. La fel teii ori salcâmii bătrâni de pe marginea trotuarelor. Dar ploile, ce binecuvântare ! Furtunile care despicau cerul și îndoiau trunchiurile, dând crengile peste cap, ca pe niște degete sucite. După ce Melaniei îi trecea frica de fulgere, ieșeau amândoi, când ploaia încă nu se oprise cu totul. Atunci îi plăcea lui cel mai mult, se simțea de folos când deslușea, în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
peste obraz, mai degrabă ca o îmbrânceală din vârful degetelor. — Dacă ești om, de ce nu te aperi ? Dosul de palmă fu acum mai puternic și capul lui Coltuc se aplecă într-o parte : Mă, tu nu ești om, ești un trunchi, auzi ? Ești un butuc și într-o zi o să te fac surcele și o să te pun pe foc, să-ți pârâie oasele-n sobă ! Uitând de furia mâinii care se ridicase din nou, Coltuc privi îngrozit spre topor. Melania se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tălpi ; odată, demult, înotase într-o apă primitoare, acum știa că nu mai poate fugi, nu poate să se cuibărească undeva, trupul adevărat era închis într-un alt trup, neîntregit. Golea avea, probabil, dreptate, atunci când spunea că e doar un trunchi. Lipsit de rădăcini, de-a dreptul prăvălit. Tatăl lui adevărat, pe care nu-l cunoscuse, împrumutase un nou chip. Golea striga în camera de alături, fără să știe că vocea lui nu e a lui, ci cea de demult, care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nou, ciudat, parcă ar fi fost petale pisate de flori de primăvară. Povestea începea cu propoziții lungi, leneșe, care, după două-trei pagini, începură să se legene. Literele se alungeau, începuturile încolțeau, crescând neînchipuit, ca niște tulpini firave, apoi cât niște trunchiuri, cu scoarța încrustată. Florile strivite erau ale unui cais ori ale unui migdal și chiar și paginile, întoarse cu limba, căpătau gust de sâmbure de caisă ori de migdală. Apoi povestea nu se mai citea, ci se povestea singură. Melania
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în cărțile de medicină. Rada acceptă, indiferentă, această întâlnire de la care nu aștepta nimic altceva decât evitarea, pe viitor, a stăruințelor lui Berti. Se duseseră la marginea orașului, în pădurea Băneasa, într-o dimineață pâcloasă. Omul îi aștepta, rezemat de trunchiul unui copac. O surprinse felul în care sărise în picioare, fără să se sprijine în brațe, de parcă ar fi fost împins de un resort ascuns printre frunzișuri. Privindu-l în ochii negri și mistuitori, vedeai în spate o aură argintie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întunecase de-a binelea, după ploaia de la prânz cerul se curățase. Era lună plină, copacii din fața blocului erau luminoși ca niște mesteceni. Rada puse sticla jos, la fel și piatra. Luă un copac în brațe și își lipi urechea de trunchiul lui. Stătu așa până când auzi înăuntru sevele, ca un firicel de apă curgând printre firișoarele de nisip. Copacul o călăuzi, astfel, către straturile freatice, legând-o de celelalte rădăcini. Rada se desprinse cu părere de rău, se aplecă și luă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de rău, se aplecă și luă piatra, privind-o în bătaia lunii. La început galbenă, translucidă, încetul cu încetul piatra se împânzi de vinișoare roșii. Privi fascinată cum, după mult timp, lumea se întrețesea cu sânge. Așeză piatra jos, lângă trunchi. Vinișoarele de sânge dispărură, razele lunii își recăpătară paloarea argintie, obișnuită, a privirilor fugare. Luă sticla, lichidul era întunecat, razele lunii nu aveau destulă putere să treacă prin el și țuica nu se brăzdă cu vinișoare de sânge. Alcoolurile ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cum spuneți, madam Gavrilescu... șopti Rada, pentru sine. Luna urcase spre mijlocul cerului. În jurul ei stelele se făcuseră puzderie. Lumea se acoperise cu o lumină nouă care o găsea tot nepregătită. Rada se aplecă și atinse cu palmele țărâna din jurul trunchiului de mesteacăn. Era uscată și se sfărâma între degete. Stropii de pomenire pământul îi sorbise de parcă nici n-ar fi fost. Dincolo de lumea de dincolo — ăl mai puternic ajunge în vârf, zise Pârnaie, privind cu mâna streașină la ochi. El
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se lăsă Pârnaie. — Cruci sunt peste tot, ajută Isaia. Ia, Mierlă, dă o tură ! Păsărilă trase câteva triluri sfâșietoare către lună și făcu două-trei tumbe. — Ai văzut ? se întoarse Isaia, triumfător. Când zboară păsările cu aripile întinse, fac semnul crucii. Trunchiurile pomilor la fel, când ies crengile, și tot așa drumurile care se întretaie. Numa’ omu’ n-are pe trup semnul crucii și de-aia s-a răstignit pentru noi Domnul nostru Iisus Hristos. În mormanul ăsta cred că sunt o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cam jumătatea drumului. Nu conta cine ajunge primul, important era să ajungi cât mai departe. Cel care participa la joc trebuia să culeagă mai întâi o sută de frunze. Apoi, cu ghiozdanul doldora, se așeza cu spatele lipit de castan. Trunchiul era destul de mare să-i încapă pe tuspatru. Nu aveai voie să pășești decât pe frunze. Cel care făcea un pas fără ca talpa să prindă măcar marginea unei frunze era scos din joc. Dacă în jur, la o lungime de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lipiră cu spatele de castanul care rămăsese atâta vreme să-i aștepte. Acolo unde cele patru spinări de copil aveau loc, umerii celor trei bărbați abia încăpură. Rămaseră, astfel, câteva clipe, în tăcere, cu ochii închiși și capetele rezemate de trunchi. Când simțiră un vânt ușor agitând crengile și îndesind frunzele de pe caldarâm, știură că Magul frunzelor venise să le dea semnalul și jocul putea începe. Copiii săreau de pe un picior pe celălalt, chiuind și ghemuindu-se. Fiecare pas înainte era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la un moment dat, cât pe ce să-i ajungă pe băiețandri, spunea, la fiecare salt, câte un nume, de parcă Maestrul păpușilor răscolea prin cutie. Astfel încât, fie din cauza coroanelor rărite ale copacilor și a crengilor sleite de ani, fie din cauza trunchiurilor retezate, fie din cauza salturilor lipsite de prospețime, cei trei bărbați își irosiră, pe nebăgate de seamă, zestrea celor o sută de frunze. Nici nu ieșiseră bine din Bulevardul Gării, pentru a coti spre Biserica Armenească și cinematograful „Unirea“, către centru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spre care s-o apuce, dar apoi o zbughi după ceilalți, zorit de voltele Magului frunzelor. În fața lor, ca un râu cenușiu al uitării, cu apele nemișcate, se întindea asfaltul. Iar către Strada Mare, până hăt, departe, se vedeau blocurile. Trunchiurile lățite sub asfalt, sub temelii, țineau pe umeri acest nou oraș, al betoanelor și asfalturilor care nu aveau anotimpuri, căci nu lăstăreau și, de aceea, nici nu se desfrunzeau. De această dată, Magul frunzelor rămase în urmă, târându-se ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
parc, jocul s-ar fi putut termina fără să te atingi de niciuna dintre frunzele strânse. Două potăi țâșniră dintr-un tufiș, Jenică se piti în spatele celorlalți. — Aici e bine, hotărî Maca, intrând, pe la spatele băncii, printre copaci. Are fiecare trunchiul lui, e destul pentru fiecare. — Ce-ți veni ? întrebă Tili. Maca trebălui la șliț, dar se încurcă și-și ridică în chip socratic arătătorul. — Știți de ce masculii celorlalte specii se împerechează doar din când în când, cum le vine vremea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]