3,966 matches
-
cerului ca avioanele sovietice să se reîntoarcă oricând azi, afară de momentul îmbarcării răniților am fi prea fără apărare. Și ruga ne-a fost ascultată, cerul s-a întunecat și o ploaie torențială s-a deslănțuit în momentul îmbarcării răniților. Eram ude până la piele, dar asta era cât se poate de nimerit deoarece nu ne mai aminteam precis de când nu făcuserăm baie. Nu aveam agent sanitar cu noi pentru ca să avem un loc în plus. Iar distanțele nu depășeau 1/4 oră de
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
ca și cel cu strânsul uiumului. Patul meu era un așternut lângă patul stăpânului. În care dormea așa zisul meu unchi. Cum toată noaptea îl necăjea o tuse, cu tot felul de flegme, de mult e ori noaptea mă trezeam ud de scuipatul care îmi ajungea mai ales pe cap, pe față și care îmi provoca vomă. În loc să visez la retribuirea muncii mele și la bucuria lui mama, când își va primi banii, eu mă g ândeam cum poate deveni omul
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
atâtea gânduri, aud și un fel de mormăit, ceea ce însemna că era...ursul. Într-adevăr, ursul era și se mișca de acolo până colea, în apropierea copacului încât nu numai că îmi oprisem respirația, dar mă simțeam, de-acum, și ud în pantaloni. Dar nu știu cum, parcă Dumnezeu a vrut, ursul a mai făcut câteva mișcări pe lângă partea cealaltă a copacului, după care a plecat mai departe, în lege a lui. Am respirat atunci, mi-am făcut cruce, iar până la ziuă n-
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de culoarea asta, pe vremea copilăriei mele. Peste Napoli se lăsase seara, umedă și răcoroasă. Trecînd prin fața unui birou de schimb, mi-am amintit că nu mai am bani nici cît să iau tramvaiul pînă la gară. Și am intrat, udă și nepăsătoare, purtînd după mine insuportabilul miros de capră plouată. În fața mea, la ghișeu, două făpturi rotofeie, roșcovane și... uscate mașinile fiind parcate în fața ușii schimbau un teanc de bancnote. Păreau flamanzi sau elvețieni, sedentarismul îi înfășurase în straturi călduțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
îngrijit, ploaia îți strică întotdeauna bucuria cunoașterii lui, așa că hotărîm să ne petrecem seara la circ, spectacolele kazahilor avînd faima lor, mai ales în ceea ce privește desfășurarea măestriei djighiților și a cailor. Pînă atunci ne desfacem umbrelele și ne plimbăm pe străzile ude pentru a ne familiariza puțin cu figurile orientale mereu senin-zîmbitoare, ce urmau să populeze de aici înainte meleagurile pe care le aveam în față. Peste drum de hotel, chiar sub copertina magazinului universal, un tînăr cazah îmi atrage atenția. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Am mers cât vom fi mers cu ploaia în față și tot suind la deal se oprește motorul. Stăm în ploaie cam multișor, tuciuriul pune mașina în ordine, plecăm și pe la vremea amiezii intrăm într-un restaurant în Târgul Neamț, uzi până la piele și cu început de răceală. Plecasem de acasă cu stângul și se anunța că ne va merge rău! Ajungând la Agapia, ne așezăm fiecare pe unde putem. În mănăstirea Agapia, trăiau călugării, o soră și un frate ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Alexandru Tăcu nu-i tânguitul cântec de lebădă. Poezia lui Alexandru Tăcu e-o muzică aparent liniștitoare; e-o poezie strigata din blândețea frigului (al dragostei și durerii): Matasea vanitoasa cu farmece trucate Perfida cum În râvna se mișcă viermii uzi Miriapodic sapă urzind pe-ntunecate O tragică osânda pădurilor de duzi” Îndoielnicul hamletian ,,a fi sau a nu fi” este predominant În scrisul sau. Duios că o căprioară și totdeauna aspru că un postulat, poetul vine dintotdeauna și pentru totdeauna
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
s-a purtat omenos cu noi; a doua zi urma că brigăzile să fie repartizate la noile puncte de lucru; pe la ora două, după miezul nopții, ne-am culcat pe priciurile etajate dintr-o baraca oarecare, după ce ne scoseserăm hainele ude de pe noi, pe care le puseserăm să se mai usuce cât de cât până la semnalul de deșteptare de a doua zi la ora 5. (La Peninsula nu dădusem În primire nimic din ce-aveam pe noi, spunându-se la plecare
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
will do it. "Am s-o fac. (= Vreau s-o fac)", iar cu oricare dintre persoane exprimă dorința insistentă: He will have his own way. "El vrea să fie lăsat în pace". La rîndul lui, shall [(äl] (cu pretritul should [(ud]), folosit cu persoanele a II-a și a III-a, exprimă obligația, necesitatea: He shall not do it. "Nu trebuie s-o facă." sau, cu o altă valoare modală, sfatul, opinia: You should not speak so loud. "Nu vorbi așa
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
își lăsă la grajd calul, nu înainte de a-l înveli cu un pled, căci ploaia răcise neobișnuit de tare aerul. Întorcându-se, o întâlni pe culoar pe Nastia care se întorcea și ea, dar de la plajă, sub braț cu pătura udă. Murmură fără să se oprească, subliniind cuvintele esențiale: "Ar trebui găsită altă soluție" și dispăru în adâncimile casei cu un zâmbet complice, care nu trezi în el decât un ecou slab. În clipa aceea își dădu seama, cred eu, că
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îndărăt, ca azvârlit dintr-o praștie. Și toată lumea râse. A doua zi, când se întorcea acasă cu târguielile, pe Margareta o prinse o ploaie năpraznică. Dârdâia sub un portal în haina ei ușoară, cu fusta lipită de picioare, cu părul ud de parcă abia ieșise de sub duș, când un bărbat, care alerga cu capul adăpostit sub un ziar, făcu brusc doi pași îndărăt: "Tu ești!" Ahile intră sub portal alături de ea și o acoperi râzând cu o poală a impermeabilului, dar, sub
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
grabă lucrurile și iese trântind ușa de la intrare și mai tare ca maică-sa. Caracteristică de familie. Bunica vine să strângă ceștile de cafea. Ea întrupează totdeauna, iar în dimineața asta mai mult ca niciodată, demnitatea vexată. Când vede mănușile ude, murdărite, mânjite, pălește de furie: " Cine a făcut asta?" El își ia o mutră nevinovată și concomitent absorbită, privind-o pe deasupra ziarului: "Ce?" Și observând, oripilat, dezastrul: "Oh! Poate că eu... Dar fără să vreau!" "Trebuie să ai curajul faptelor
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
râs mic. Se apropie: "Era gata să mă trimiți pe lumea cealaltă, asta te amuză?" "Ba nu, vă asigur." Versatil, albastrul de toporaș virează spre un violet adânc la sugestia buchețelului din mâna lui. Stângaci, îi întinde florile mototolite și ude: "Permite-mi să-ți ofer acești vestitori..." Buff! Valul de studenți, zgomotos și însuflețit, îl proiectează spre ea fără a-i mai lăsa timp să-și termine fraza. Evident, e ziua ciocnirilor!... De data asta, se ține bine, dar temperatura
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o ia cu mare greutate în spinare și începe călătoria de întoarcere cu osteneală îndoită. O ploaie teribilă întunecă însă tot văzduhul, brazdele înalte ale câmpului se transformă în noroi moale, piciorușele furnicii se afundă tot mai adânc în pământul ud și în cele din urmă își pierde calea. Noaptea se lasă, ploaia e tot mai deasă, frunza din spinare apasă tot mai greu, i se pare că recunoaște drumul spre cuib, ezită, se întoarce, pleacă prin altă parte, caută, caută
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
1986), Hollywood from Vietnam to Reagan, New York, Columbia University Press. Woodward, Bob (1991), The Commanders, New York, Simon & Schuster. Wuthnow, Robert (1989), Communities of Discourse, Cambridge, Mass., Harvard University Press. X, Malcolm (1992), The Final Speeches, New York, Pathfinder Press. Zavarzadeh, Mas'ud (1991), Seeing Films Politically, State University of New York Press. TABLA DE MATERII Prefață la ediția în limba română 5 INTRODUCERE 13 Cultura media și societatea 14 Studii culturale și teorie socială 21 Mulțumiri 23 PARTEA ÎNTÎI: TEORIE / CONTEXT / METODE Capitolul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
am adus și mamei câte ceva din bunătățile noastre... să le guste măcar. Pe seară, nori grei, plumburii au început să acopere cerul și ploaia s-a dezlănțuit pe dată. Mama era tot mai îngrijorată din cauza fânului, care iarăși va fi ud. Nu-i nimic. Mergem la întors! mi-am dat eu cu părerea... Vecinii noștri În toată viața lor, părinții mei se conduceau după principiul, că trebuie să te comporți bine cu toată lumea și-n special, cu vecinii. Ei ne sunt
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
râul prin vadul de la moara lui Dughea. Ne-am luat de mână și voinicește înaintam spre malul, care, nu se mai zărea. Doamne, ce frică ne-a mai încercat! Pe la mijlocul Sucevei, apa ne-a ajuns până la subsuori. Și așa era ude, toate! Ne era teamă să mai facem vreo câțiva pași, ca să nu nimerim în vreo bulboană adâncă, săpată de valurile înfuriate... Doamne, ce noroc pe noi! De pe malul celălalt, doi călăreți, care-și plimbau harmăsarii de la Mitoc, ne-au zărit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la București și Rădăuți. Au urmat expoziții personale la București, Brăila, Rădăuți, Suceava, Făurei, Galați, Botoșani, Iași ș.a. A participat cu numeroase expoziții peste hotare (Bulgaria, Anglia, Spania, Germania, Cehoslovacia). Lucrează portrete, compoziții, peisaje, folosind ca tehnică acuarela pe hârtie udă. După un exercițiu lung a ajuns un adevărat maestru în tehnica acuarelei, lucrările sale emanând "un lirism intens de sorginte romantică". Își alege subiectele din domeniul istoriei, din peisajul brăilean sau din cel bucovinean. Uneori abordează și compozițiile metaforice inspirate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
aproape, se destinse ca o săgeată eliberată din arc și brațele lui musculoase prinseră ca Într-un clește gâtul Încordat și plin de spumă al calului, atârnând de el cu toată greutatea corpului. Își simți picioarele târându-se prin iarba udă și brațele prinse Într-o durere ascuțită, ca și cum cineva i le-ar fi smuls din umăr. Calul Își Încetini goana. Sforăi zgomotos, Împrăștiind În jurul lui picături reci și mărunte de salivă care umezeau fața lui Simeon, răcorindu-l, și se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îi căzu Într-o parte. O clipă, văzu Îngrozit buzele subțiri ale lui Hugo rânjind pline de cruzime: — Ți-am spus că deștepții nu trăiesc mult. Voiai să-mi iei locul, nu-i așa? Apoi Își șterse cuțitul În iarba udă și-l vârî la cingătoare. În jur se făcuse liniște. Bodo și Simeon zăceau plini de sânge la pământ. Hugo se aplecă asupra cioplitorului. Câteva clipe Simeon Își ținu răsuflarea, așteptând lovitura mortală. Dar se luminase de-a binelea și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și eu, care aiurez aici În loc să-l ajut. Poate că mai scapă...“ Simeon Încercă să-și uite durerea care-l copleșea și Încercă să se ridice. Făcu eforturi supraomenești, dar puterile Îl părăsiseră. Atunci Începu să se târască prin iarba udă, cu ochii țintă către zidurile mânăstirii care se profilau semeț În zarea aurită de primele raze ale dimineții. Nu știu cât dură drumul. I se păru o veșnicie. Din veșmântul lui sfâșiat mai rămăseseră numai câteva zdrențe fără culoare. În palmele julite
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
episcopal noaptea, pe o ploaie cumplită, amestecată cu zăpadă. O Însoțeau doar o cameristă și bătrânul slujitor pe care i-l dăduse Fulko Încă din timpul conviețuirii lor, ca s-o apere și s-o ocrotească În toate Împrejurările. Era udă și Înghețată, stropită de noroi, cu pelerina sfâșiată și ochii Înlăcrimați. Dar rămăsese tot frumoasă și mândră ca o regină. — Salvați-mi pruncul, monseniore, l-a implorat ea pe arhiepiscop. Eu sunt blestemată și-mi voi răbda soarta fără să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
așa cum știu și eu... Bodo o săruta iarăși și iarăși, strângând-o atât de puternic la piept, Încât erau o singură ființă. Timpul dispăruse, lumea dispăruse, nu mai erau decât ei doi și parfumul crinilor... Apoi se trezi cu fața udă de lacrimi și cu o durere ascuțită În inimă. Bodo, grădina, fericirea lor, totul dis păruse. Deasupra atârnau pânze de păianjen și zidurile vechi miroseau a mucegai. Adelheid plânse Îndelung. Se ridică Într-un târziu cu pași șovăitori și se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
face foarte bine! Podarul se Înclină cu umilință: — Stăpâne, Johannes va veni și el Încoace. Mi-a spus că trece În noaptea asta să vadă cum stau lucrurile. Tocmai ajunseră la mal. Conrad Încălecă și-și mână calul pe pietrișul ud. Se Întoarse În șa și Întrebă: — Cum te cheamă, omule? — Stephan, mărite domn. — Bine, Stephan, n-am să uit că ești un podar de nă dejde și un supus credincios. Rămâi aici și păstrează-ți slujba, atâta cât vrei. Cum
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
le puteam urca în poziție verticală, pe roți. Le-am târât culcate și, cum s-a nimerit, alunecând și murdărindune, ca după ploaie. A urmat un urcuș infernal prin pădure pe o potecă relativă, plină de crengi rupte și vreascuri ude, uneori prin noroi și băltoace, vânând marcajele bine ascuse de cei care le plasaseră, ca pentru relaxarea prin orientarea turistică. Eram obosiți, nu apărea nici un indiciu care să ne arate că ne-am fi apropiat de vreo așezare omenească și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]