4,042 matches
-
plin discurs de solicitare a clemenței, nu m-am putut abține să nu observ că Luke era încă un tip numai bun de călărit. Dar să revenim la scuze. Cât timp m-am jucat cu paharul, plimbându-l pe blatul ud al mesei de parcă ar fi fost o masă de spiritism, am ținut ochii plecați. într-un sfârșit, am încheiat. Nu mai aveam pentru ce să-mi cer scuze și cu toate astea Luke tot nu spusese nimic. înainte de întâlnire, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
când în când, Cristi își arunca privirea în oglindă ca să se asigure că acolo, în spate, totul este în ordine. Niciodată nu-i plăcuse să circule noaptea. Iar dacă mai și ploua, drumul se transforma într-un adevărat coșmar. Asfaltul ud parcă devenea mai negru decât de obicei în timp ce marcajul aproape că nu se mai vedea. Lumina farurilor vehiculelor ce veneau din sens opus se reflecta în carosabil, orbindu-l. Parbrizul devenea opac și era nevoit să reducă viteza până aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
căzut din munte ori o cioată, iar acum simțea cum coastele îi pulsau. Gemu și își duse mâinile la locul dureros. Hainele nu erau sfâșiate și nici nu simțea sânge. Era murdar de noroi și plin de frunze veștede și ude, dar nu-și rupsese nimic. Se ridică în capul oaselor gâfâind. Privi în jur, căutând să zărească raza de lumină a lanternei pierdute. Întunericul era de nepă truns, nu vedea nimic, era înconjurat de o beznă neagră ca smoala. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stăpânire pe el. Pipăi cu palmele terenul de lângă el. Urca într-o pantă destul de abruptă undeva în spatele său. Asta însemna că probabil drumul se afla în direcția aceea. Încercă să se ridice în picioare dar tălpile îi alunecau pe frunzele ude de pe jos. Începu să se târască în genunchi la deal. Nici nu mai ridica mâinile de pe pământ, și le târa printre frunze, pipăind cu grijă terenul din față. I se părea că face un zgomot teribil în timp ce se deplasa, așa încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să nu! E foarte bine aici. Pop se foia pe scaun, căutând să se facă mai comod. Era îmbrăcat încă în uniformă, nu-și scosese decât cascheta pe care o lăsase probabil undeva la parter și avea fruntea și părul ud de transpirație. Lui Toma îi era limpede că acesta nu venise la el în cameră la o oră atât de târzie numai să-l întrebe de sănătate. Tăcu și îl privi pe bărbatul mai în vârstă întrebător, așteptând ca acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
măi Vasilică. De data asta însă, capul nu se află aici. Poți să cobori și tu fără grijă! îl îndemnă Cristi. Cu un băț găsit în apropiere, Toma ridicase șapca de jos și i-o arăta colegului său. Era încă udă și plină de noroi și resturi de ace de brad maronii. Nu era ruptă și nici țesătura nu părea putrezită, fapt ce îl bucura întrucât însemna că nu zăcea de multă vreme în pădure, ba chiar mărea foarte mult șansele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mult în apă. Îi arunca priviri piezișe lui Cristi care se apropiase și el curios să vadă ce se afla în tipsia aceea. Iaca domnule, rosti țiganul cel bătrân, asta scoatem noi! Cu vârful degetului arătător, răscoli grămăjoara de nisip ud și îi arătă două grăuncioare galbene și strălucitoare, nu mai mari decât o jumătate de bob de orez, dar mult mai subțiri. Le împinse cu unghia la marginea vasului și le culese în palmă. Nu-i mai mult de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe același drum. În tot acest timp îl chema fără încetare pe nume, rostind cuvinte de alint. Spera să dea de trupul micuțului și căutarea lui să ajungă la bun sfârșit. Ploaia măruntă continua să cadă fără încetare. Era deja ud până la piele, șiroaie de apă i se scurgeau pe spinare. Ceața se întinsese deja ca un covor subțire peste tot în jur. Îi era tot mai greu să vadă pe unde calcă. Apoi, din direcție opusă celei în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în mașină și pornise în trombă spre locul în care trebuia să se întâlnească cu Moș Calistrat. Își șterse fruntea cu batista. Deocamdată nu-i era frig, dimpo trivă, transpirase chiar. Tricoul subțire cu care se îmbrăcase dimi neață, era ud în spinare. Însă noaptea stătea să vină iar dacă pe deasupra mai și începea să plouă, i-ar fi prins bine o haină mai groasă. Straiele primite de la Calistrat rămăseseră acasă, în graba cu care plecase, uitase să le mai ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se mai petrece acest fenomen, el fiind specific numai spațiului carpatic. Nu verificase niciodată acest lucru, îl luase ca pe o curiozitate, o informație interesantă și atât. Acum își dorea din suflet ca omul să nu-l fi păcălit. Era ud din creștet până în tălpi și aștepta cu nerăbdare să simtă cum ploaia se domolește. Din păcate nici drumul nu se mai vedea ca lumea. Panglica albicioasă dispăruse, apa îi schimbase culoarea, făcând-o aproape invizibilă în noapte. Fulgerele se răriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la el. Acum, pentru că îl atingea pe bătrân, putea și el să vadă ce se întâmplă în jur. Din nou percepea realitatea în lumina aceea verzuie. Atât cât se vedea de sub căciulița cu moțul lăsat, coama bogată a paznicului era udă leoarcă. Picături mari i se scurgeau din mustața pleoștită, peste barba adunată la un loc care mustea și ea de apă. În orice altă situație, figura lui Calistrat ar fi fost comică. Acum însă, moșul părea de-a dreptul fioros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
crezut că la vârsta ta trebuie să te învăț și asta, mă gândeam că știi și singur. Calistrat nu vorbea cu răutate, el pur și simplu spunea ce gândea însă Cristian nu era de loc dispus să fie înțelegător. Era ud și îi era frig, iar situația în care se aflau nu era de loc una plăcută. Rolul de momeală pe care se oferise singur să-l joace, nu era de loc de natură să-l determine a fi amabil din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lighioanele pădurii nu mai scotea nici un zgomot. Totul în jur amuțise, îl dureau urechile de atâta liniște. Apoi, se făcuse dintr-o dată frig, răceala aceea de mormânt se lăsase iarăși peste el. Crezuse că e din cauza faptului că are hainele ude, dar iată că nu era așa. Ce s-ar fi făcut dacă nu l-ar fi avut alături pe Calistrat? Ar fi fost încă o victimă a bestiei, un nou caz de dispariție în dosarele lui Simion Pop. Oare l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că niște arbori pot crește atât de groși. Chiar dacă mai mult alunecau pe deasupra ajutați de toiagul lui Moș Calistrat, când se opreau să scruteze cotloanele pădurii, trebuiau să coboare la pământ. Din cauza stratului gros de frunziș umed, Cristian avea încălțările ude iar pantalonii îi erau leoarcă până aproape sub genunchi. Tocmai înconjuraseră un bolovan uriaș ce părea că rămăsese înțepenit între doi stejari care, probabil că ieșiseră din ghinde pe vremea când Attila își conducea hoardele spre porțile Romei. Dincolo de acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bufnitură puternică, urmată de un icnet și o înjurătură scurtă, rostită cu sete de bătrân. Spinarea acestuia dispă ruse din fața ochilor inspectorului. Speriat, Cristian încercă să înțeleagă ce se întâmplase. Moșul călcase într-o groapă ori poate alunecase pe frunzele ude de pe jos. Căzuse și acum se rostogolea la vale pe malul înalt. Ei, e totul în regulă? întrebă el, neîndrăznind să ridice prea mult glasul. Nu primi nici un răspuns, ori moșul era rănit rău ori nu-l auzise. Așteptă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și se simțea un curent rece. Nu așa se intră aici, îl mustră socrul său, trebuia să faci ca mine, să te apleci puțin și să te ferești de apa care curge de sus. No, uită-te la tine, ești ud ca un mâț plouat. Într-adevăr, cămașa inspectorului era leoarcă. Nu fusese atent cum procedase bătrânul comisar. El trecuse de-a dreptul prin pânza de apă a cascadei. Sunt sigur că n-ai nimic de schimb la tine, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
drumul forestier. Muntele Rău e blestemat, nimeni nu urca acolo, nici măcar în ziua de azi. Pe deasupra, nu am fi îndrăznit niciodată să ne ducem acolo, însă prin tunel ni s-a părut cu totul altceva. Am pornit în explorare așa, uzi, cum eram după scăldat. Am ieșit din subteran exact la Râpa Dracului, pe fundul ei. Ni s-a părut ceva extraordinar și reveneam acolo aproape în fiecare zi. Pop făcu o scurtă pauză. Toma asculta povestirea bătrânului plin de curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în auzul poporului de pe zid." 27. Rabșache le-a răspuns: "Oare stăpînului tău și ție m-a trimis stăpînul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid să-și mănînce balega și să-și bea udul cu voi?" 28. Atunci Rabșache înaintînd, a strigat cu glas tare în limba iudaică, și a zis: "Ascultați cuvîntul marelui împărat, împăratul Asiriei! 29. Așa vorbește împăratul: "Să nu vă înșele Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
au luat și din aerul distribuit cu zgârcenie. Fata de la geam adoarme aproape instantaneu, cu picioarele în pantofi număr mic, treiș’ șase sau treiș’ șapte, cocoțate pe bancheta mea. Semiconștientă, își leapădă și pantofii, cu un singur pleoscăit pe linoleumul ud, și începe să respire regulat. Presimt că până la stația ei o să rămânem singuri - adică nu doi, ci fiecare cu sine, așa cum m-am obișnuit din copilărie. Spun asta fiindcă eu oricum n-aveam o țintă, plecasem de acasă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
poate fi contactat“, mi-a răspuns o voce rece de mașinărie. doi Răzbunarea mea e copilăroasă, știu. Dar în definitiv suntem sortiți să avem până la moarte momentele noastre de infantilism. În dimineața de septembrie, care mai era și o vinere udă, mă trezisem mai devreme ca de obicei în aerul închis al biroului, cu gândul să-mi pun în ordine materialul pentru pagina specială de aniversare a lui V.V.Putin. Totul s-a tăiat la zece și ceva, când botul Portiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de o vârstă incertă, minionă, într-un tricou cool, pantaloni albi strânși pe gleznă, sandale pe piciorul gol, cu baretele albe destul de uzate... După ce m-a studiat probabil mai multe minute, s-a apropiat, păcănind autoritar din toace pe cimentul ud, de banca scorojită unde eu dormitam. Mă cunoști de undeva? a întrebat. A, nu-nu, sar eu trezit din picoteală. Și nu vrei să mă cunoști?... Eu sunt Tania, de la Teatru. Artistă? Un fel de! (Tania râde din niște dinți cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zadar vreo douăzeci de minute... Venise pe scara din spate a blocului, după ora două noaptea, un om ca de vreo patruzeci de ani. Noaptea era atât de liniștită, că până și câinii se sastisiseră să mai latre. Din hainele ude de ploaia cu gheață să intri în cada cu apă opărită, trebuie să fie o senzație nemaipomenită - adevărul e că, oricât aș înflori acum povestea, tot mama trebuie să-l descopere pe Omul din baie, făcând turul apartamentului ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
copiii adormiți de-a valma cu câinii sub o bancă la scara metroului. Plină de demnitate, Galina nu coboară în galeriile metroului, cu siguranță n-a venit la Paris ca să umble pe sub pământ. Își contemplă scurt silueta reflectată în marmura udă a scărilor. Imaginea alungită și subțiată ar fi fost poate măgulitoare pentru o femeie bașoldită, cum ajung mai toate rusoaicele spre a doua jumătate a vieții, dar Galina, la treizeci de ani neîmpliniți, arată mai bine în imaginea naturală decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să popularizez în presă acțiunea. În prima duminică mai rece prevestind iarna, la crâșma de la Hala Traian nea Ambrozie părea să fi uitat de visul lui. De pe un pantof i se desprinde talpa la fiecare pas pe gresia jegoasă, șoseta udă nu mai e, firește, bună de nimic. Bea pe datorie, aruncând prin săliță monede de cinci sute, de o mie, care adunate ar face probabil cât o vodcă mică, cu miros de benzină. Pe masa mea, unde s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
multe în comun, inclusiv faptul că detestam să ne legăm într-o relație stabilă, ghicitoarea ei chiar nimerise al naibii. Sunt niște ani de când Alecs, într-una din povestirile lui abandonate, mă luase ca model pentru personajul lui ciudat care, ud de apa din veceu unde se refugiase din calea dracilor de copii (cum ajunsese să-l stropească pe blugi și maieu apa din veceu e altă poveste, pe care voi încerca s-o rezum îndată), ud de apa din veceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]