5,154 matches
-
aflat în plină demonstrație pe scena unei săli arhipline cu tricoteze amuțite de emoție, aproape că i-o răsuci pe după ceafă. Dădu să zâmbească amabil după ce-i reuși figura, dar nu îi ieși decât un rânjet amenințător. Popa îi văzu uimit dinții deși, subțiri, arcuiți, negri. - Nu vă grăbiți, horcăi acela. Sunt unele gesturi care dăunează aici, în casa dreptății. Destul că suportăm prostia aia cu juratul pe o carte neagră, acum mai vii și matale cu semne de-astea cabalistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se ghiceau, șerpuiau sârmele atârnate de niște șpalieri parcă. Se duceau apoi razele, obosite, până lângă zidurile bătrânei biserici, ziduri negre, arse, înconjurate de un brâu de schele. Încercaseră probabil să refacă biserica, schimbaseră doar tabla turlei, apoi părăsiseră lucrarea. Uimite de luciul turlei, razele se adunau toate în rotunjimea ei de ceaun răsturnat, oprindu-și chiar acolo înaintarea, dispărând ca și cum o gură hulpavă le-ar fi înghițit. Dincolo de biserică începea noaptea. Pânza fumurie a înserării se topea în smoala întunericului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
animale. „Aici e Petka! Uite Java! Cipru! Un bizon! Fluturi! Și Arhipelagul Bonarp, cu vulcanii și atolii! Vezi, Samuel, nu?” Îi plăcea să-l tachineze, știind că lui îi lipsește imaginația și că asemenea manifestări creative îl fascinează și îl uimesc. Așezat pe un scăunel, Samuel amesteca placid în găleata cu vopsea. Albastrul și albul se combinau în spirale grațioase, creând un reconfortant bleu ciel. Când Margareta se va plictisi de varul căzut, va începe să vadă lucruri și în găleată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că va trebui să urmăresc rubrica Pierderi din ziare și să mă aștept la o recompensă substanțială. În fața casei, am examinat iar poza. Era o fată drăguță, dar avea buzele mult prea mari pentru gustul meu. Într-adevăr au fost uimiți - și doamna director, și Magda, și ceilalți. Parcă noaptea trecută nu arăta așa frumos. Era mai ceva ca în desenele animate, unde curățenia e sugerată prin sclipirile obiectelor. Scaunele ridicate pe mese aveau vârfurile picioarelor lustruite, ficușii se legănau unduitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
trecut cu unghia de-a lungul brațului, de la palmă până la subsuoară. — Te gâdili? — Deloc. Mai fă odată așa. E chiar frumos. Mm. Da. Ce-ar fi să-ți muți teatrul de operații puțin mai la sud? — Uneori, zisei eu, mă uimești cum știi să-mi citești gândurile. *** „Well, it was Gatlinberg in mid-July I’d just hit town and my throat was dry I thought I’d stop and have myself a brew - At an old saloon on a street of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca și cum ar avea vreo șaptișpe critici de teatru care-i suflă în ceafă. O să-i ia câteva săptămâni bune să-și revină și avem atâta treabă. — Am auzit că ai ales distribuția pentru Casa păpușilor, sării eu. Ben se uită uimit la mine — Nu trebuia să se știe, izbucni el, iar buna dispoziție i se risipi pe loc. Dumnezeule, cum mai umblă vorba în locul ăsta! Uite așa se-apucă omul de băutură! Făcu stânga-mprejur și ieși din cameră. În liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
chef să descriu întâlnirea mea recentă cu Hugo. Avusese un efect extraordinar asupra mea. Era la fel de sigur pe el ca și mine; până aici nimic nou. Dar stăpânirea de sine, cel puțin la fel de bună ca a mea, m-a cam uimit. Simțeam o plăcere extraordinară să-i fac pe bărbați să-și piardă cumpătul, în timp ce eu mi-l păstram pe al meu, dar Hugo era primul bărbat care mă atrăgea atât de mult și cu care manevra asta pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sateliți. Un moment am uitat de toate, contemplând rezultatul muncii mele; Sam se uita la lucrările ei și vedea că sunt bune. Sunt al dracu’ de mișto, zise Bez încet. Până atunci vorbisem pe un ton aproape normal; întotdeauna mă uimea cât de mult zgomot se putea face în spatele scenei. Îmi vorbise în șoaptă mai degrabă în chip de compliment față de mine, decât din necesitate. Nu mă puteam abține să nu zâmbesc. Era ultima scenă. Hugo, în postură de Oberon, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
MM: —În afara scenei, ca un zombie. Iar pe scenă, chiar mai bună decât era înainte. — O să fie extrem de jenant să lucrezi cu ea pe scenă de acum încolo. Adică, știu că practic ea n-a făcut nimic, dar aș fi uimit să aflu că n-a avut nici măcar o bănuială despre ce făcea Ben pentru ea, observă Fisher, la care ceilalți își exprimară cu mâhnire acordul, în cor. —Săraca de Violet intră direct în repetițiile pentru Casa păpușilor cu ea! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
localizarea s-a precizat: În lumea noastră, unde încă este iarbă, în ciuda betoanelor și a flăcărilor, a gazelor și otrăvurilor de tot felul, inclusiv mediatice ori alimentare. Ce? O buburuză, adică altceva decât privitorul, decât iarba. Când? Atunci când poți fi uimit de apariția gâzelor. Astfel, în opt cuvinte se împletesc umanul cu vegetalul și lumea insectelor. Totul este că este. Și-i liniște și pace, înțelepciune. Pentru că, de fapt, ce este Universul decât o ființă vie, o buburuză? Dați-mi, vă
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
cu ochelarii alunecându-i de pe nas și cu aspectul lui de intelectual distrat, supraviețuind, fericit, miilor de capcane ale junglei, de parcă s-ar fi bucurat de un liniștit sfârșit de săptămână în Parcul Național. Părintele Carlos recunoștea că bărbatul îl uimea, deși nu era foarte dispus să se mai mire de ceva după ce încercase paisprezece ani să răspândească credința lui Hristos în Amazonia de Sus. Cunoscuse mulți aventurieri, mulți nebuni și mulți mizantropi, dar acesta care n-a vrut niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
goală nu semăna deloc cu fata pe care o avea dinaintea lui. Și asta era adultă, dar diferența o dădea rasa. O rasă cu piele prea lucioasă, prea netedă. O piele aproape vâscoasă, cu o nuanță nedefinită, ciudată, indescriptibilă. Fu uimit să descopere că se simțea rasist. Albe, negre, cu părul roșcat, chinezoaice, vietnameze, japoneze... Se culcase cu toate și n-a simțit niciodată nici cea mai mică repulsie; nu i-a trecut niciodată prin cap gândul că ar fi diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în teritoriul yubani. Ei m-au trimis. Vor să știe ce faceți aici. — Veniți cu mine! ordonă sergentul și începu un marș grăbit spre tabără. Îl urmă sub privirile curioase ale muncitorilor și soldaților, care s-au întrerupt din lucru, uimiți de prezența ciudatului bărbat pe jumătate gol, zdrențăros și ars de soare, cu ochelari cu sticle groase, păr lung și barbă de o săptămână. Privirea lui rămase agățată de cutiile goale de bere împrăștiate prin tabără, de hârtiile aruncate peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îl privea, nemișcat și tăcut. Avu inspirația să lase să-i scape o bășină sonoră. Umbra dispăru în aceeași clipă și cineva râse în coliba vecină. Apoi adormi și îl trezi fâlfâitul unui cocoș, făcând zadarnice eforturi să cânte. Fu uimit să observe cum se căznea iarăși și iarăși să-și îndeplinească obligația fără să reușească și, asta, pentru că yubani-i le tăiau cocoșilor coardele vocale, ca nu cumva, din cauza cântecului lor, să le descopere dușmanii poziția exactă a așezării tribului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
franțuzesc de contrabandă. — Treizeci de pesos! O pomană... Își continuă plimbarea digerându-și cina, savurând o havană care l-ar fi umplut de invidie pe Fidel însuși și, după ce a trecut de mănăstirea Franciscanilor, ajunse în Piața Armelor, unde îl uimi din nou traficul ce nu părea să se fi redus în două ore. Îi atrase atenția sclipirea unei reclame luminoase peste măsură de mari: „FELLINI, ROMA“... „FELLINI, ROMA“... Intră. Sala era mare, curată, comodă, cu fotolii adânci și aer condiționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că televiziunea se va vedea în trei dimensiuni, mă lasă complet rece. Am ajuns la capacitatea mea de uimire în ceea ce privește tehnica și, odată ajuns acolo, la limită, am început să dau îndărăt, să caut adevărul în sens opus. Acum mă uimesc lucrurile mici, miracolul zilnic al florilor ce se deschid, norii care trec, furnicile care lucrează împinse de un instinct de acum un milion de ani... Și, puteți să mă credeți, cu cât mă dau mai îndărăt, cu atât sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
până când se fixează în pământ sau pe un copac pe seama căruia trăiește ca un parazit... Nu mi-aș fi închipuit niciodată! — Acolo există atâtea lucruri pe care nu ni le-am închipuit niciodată. Înțelegeți motivul capacității mele de a fi uimit? Pe deasupra, am avantajul de a le descoperi singur, de a vedea și pipăi; nu e nevoie să le descopere altcineva pentru mine, ca apoi să mi le povestească... Femeia se opri în fața unei porți mari singuratice și scoase o cheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
porniră la drum, deschizându-și calea prin desișuri și întuneric, zgâriindu-și mâinile în spini și în ramuri, împiedicându-se de rădăcini și de trunchiuri, mormăind înjurături în șoaptă. O jumătate de oră mai târziu ajunseră în luminiș și fură uimiți să constate că nu era lumină în tabără. Nici un zgomot, nici o umbră care să se miște, nici o țigară prost ascunsă. Încercă să și-i imagineze și aproape că îi putu vedea ghemuiți în spatele mitralierelor și al puștilor, apărați de lăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
domnule? Brunetti aruncă privirea În sus la el și apoi din nou jos la piciorul lui Ruffolo. — Nu, Vianello, rămân aici cu el. E-un telefon la stația Celestia. Du-te și sună după o barcă. Vianello plecă În pripă, uimindu-l pe Brunetti cu zarva pe care o făcură pașii lui, reverberând În tot spațiul de sub pasarelă. Cât de Încet trebuie să fi venit, dacă Brunetti nu-l auzise până când nu se aflase direct deasupra sa. Rămas singur, Brunetti scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
preotul care-i unge fruntea cu mir, că mai există mame care încetează să mai fie mame. măcar două minute, după cîteva retușuri în photoshop să le putem privi iar tinere, atît de tinere și de frumoase încît să fim uimiți de pielea lor subțire și albă din cer de ianuarie, să ne mirăm că ochi negri și adînci ca paralizia viselor prind iarăși păsări cîntătoare. atunci să ne fie teamă că femeia din poza crăpată și îngălbenită lipită de piept
atunci o să-l învăț adobe pe preotul din sat. In: Confluențe lirice () [Corola-publishinghouse/Imaginative/272_a_591]
-
că, chiar dacă vor exista zeci de oameni care mă cred ciudat, atâta timp cât vor exista doi sau trei oameni care să mă aprecieze mă voi simți special. Timpul a trecut, iar profesorul a devenit mai vesel, chiar mai energic. Cunoștințele sale uimeau pe fiecare om cu care vorbea. După trei ani, el a devenit director, iar după cinci ani a ajuns să conducă o adevărată afacere, o editură care se ocupa cu traduceri, multe din limba latină, dar la care și domnul
Un suflet special. In: ANTOLOGIE:poezie by Cecilia Mariciuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_681]
-
de curată. Era îmbrăcată într-o pereche de blugi de gravidă și un tricou alb. Fața prelungă și calmă era complet lipsită de orice urmă de fard. Hugo și-a spus că arăta extrem de serioasă. Cu toate că el nu era deloc uimit, apariția femeii cu pricina avusese un efect de-a dreptul impresionant asupra unei alte persoane din cameră. Lângă el, Amanda respira repede și gâfâit. Nu se poate, a auzit-o Hugo șuierându-și singură. —Soția mea, Alice, tocmai anunța Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
are fața Magicianului, însă nu este foarte sigur, așa că strânge din ochi, încercând să vadă cât mai bine) îmbrăcat în frac aruncă undița în apă și pescuiește, la intervale fixe de timp, oglinzi cu care alcătuiește un perete. Privindu-se uimit de la distanță - nu știam că am plecat de-acasă în impermeabil, plecasem pentru o repriză de jogging, cu Magicianul după mine, toată această nebunie nu va aduce nimic bun, până la urmă -, descoperă uimit cum umbrela din mâna sa crește din ce în ce mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la violență, ci vrea ca ucenicii săi și noua comunitate să urmeze calea iertării și a iubirii în situația unei slujiri responsabile față de Dumnezeu. 2. Apocalipsul între violență și nonviolență 2.1 Efectele unei interpretări reductive a Apocalipsului Cartea Apocalipsului uimește cititorul prin imaginile sale îndrăznețe și complicate până la neverosimil, tulburările cosmice cele mai ciudate, ființele angelice și demonice în formele cele mai variate și impresionante, într-o bătălie fără oprire. La acestea se adaugă intuiții teologice splendide, liturghii cerești, îndemnuri
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
din stele, Iorgu o văzu cât era de frumoasă și bine clădită, cu ochii mari și frumoși, buzele pline frumos arcuite, părul de un negru strălucitor, lung și lucios. Era de o frumusețe sălbatică și stranie, un chip care te uimea de la început, și pe care odată ce l-ai văzut, nu-l mai puteai uita. Ochii ei, mai cu seamă, aveau o căutătură dornică de cunoaștere dar și aprigă...așa, cum el n-a mai întâlnit în nici o privire omenească. Era
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]