4,882 matches
-
mică atinge pleoapa potecilor coapsele au o legănare În mers ca apele asinul cunoaște pleoapa potecilor... În același registru al senzației fruste, tratată Însă În alambicurile „alchimiei imaginii”, plantele și animalele poetului alcătuiesc o lume de paradis recuperat, contemplată cu uimire de un spectator ingenuu, Într-o atmosferă limpidă, sărbătorească: „ce frumoase instrumente de muzică sunt peștii / În acest glas străveziu ca un acvarium”, „cîmpurile poartă funde de fum și pădurea e o fereastră de răcoare”, „o pasăre Îți adoarme pe
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
face, În chip semnificativ, prin interjecția iată, extrem de frecventă chiar În spațiul aceleiași secvențe: marcă a surprinderii imediate, spontane, proaspete a imaginilor lumii și a fluxului interior al trăirii, astfel Încît traiectul urmat de privire este un neîntrerupt lanț de uimiri În fața unor spectacole mereu reînnoite. Și iată: „agenții companiilor / de afișaj / primenesc rufăria zidurilor”, „și iată precupeții ridică obloanele somnului”, „iată vînzătorii de fructe Își strigă noutățile”, „și iată-te la casablanca ești fără lucru”, „iată grînele bumbacurile ca amulete
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
apropierii, În „lumina imaginii”, a unor „realități cît mai Îndepărtate Între ele” trebuie să asigure accesul la „iluminare” și „miraculos”. Or, nimic nu sugerează mai bine eliberarea de orice constrîngeri, absoluta libertate, decît jocul alimentat de imaginație, oferind prilejuri de uimire și Încîntare În fața metamorfozelor lumii, revelate și contemplate ca atare, sau provocate sub imperiul unei frenezii senzorial-afective ce devine programatică. Itinerariul străbătut de Ilarie Voronca În spațiul avangardei a fost de natură să-i Întrețină, poate chiar mai mult decît
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În ultimă instanță, realizarea Între ființele și obiectele lumii a unei situații de „vase comunicante”, a unei depline transparențe și permeabilități. În fața multiplelor Înfățișări ale Închiderii, limitării și opacității obiectelor, eul liric are, cum am văzut, reacții ce merg de la uimire pînă la revoltă și disperare. Întrebarea pusă mereu e cum se poate găsi mijlocul cel mai eficient pentru realizarea rîvnitei treziri, dinamizări, puneri În rezonanță, transfigurări. Dacă versurile primei etape avangardiste surprind mai degrabă spectacolul sărbătoresc al evului mașinist, decît
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pur și simplu m-a uluit. Așa că am început să aprofundez subiectele astea, și, odată cu informațiile acumulate, schimbările externe și interne au început să apară și ele. Pe măsură ce povestea înaintează, ea va rămâne detaliată și elaborată, reflectând un sentiment de uimire și de mare bucurie la contactul cu o lume nou-descoperită. În cazul lui Mike se întâmplă la fel; și el acordă o mare atenție momentului precis al schimbării, care este precedat de câteva evenimente considerate prevestitoare: nașterea primului său fiuși
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Tot el susține că „lucrurile, inclusiv gadgeturile, folosite zilnic, nu sunt atât subiect poetic, cât material al poeziei”344. Apariția în poezie a lucrurilor familiare omului de la sfîrșitul secolului XX nu mai este însoțită însă, după cum ne spune poetul, cu uimirea naivă a lui Sașa Pană, care „enunțându-le prezența își închipuia că somează poeticul să apară, ci cu naturalețea celui pentru care un telefon al iubitei în timp ce scrie echivalează cu apariția ei prin surprindere în odaie”345. Pledoaria pentru îmbrățișarea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Cu care numai omul a fost dotat din ceruri”. În Serafita (1872) imaginația este mai slobod pămînteană, erosul mai vinovat. Heliade cîntă „buzișoarele” de coraliu, „limbulița” iute, dar trece repede pe puntea ce duce spre „focariu sacru” și „olacaustul divinilor uimiri”. Asta după ce fixează pe frumoasa Serafita În ambianța grădinilor empiree: „Ești fericirea lunii și centru-n firmament.” Tendința de a sfinți femeia vine din poezia evului mediu. Heliade cutează s-o identifice cu „misticul trianglu”, spiritualizînd complet ideea de feminitate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ruine de veche monăstire, Pe naltele clopotniți, prin negre cimitire Fantasme tupilate, vedenii mari, tăcute, Ce stau ca niște visuri din ochi nedispărute, Și astfel, locuită de umbre, noaptea pare Mută de groază, rece și fără răsuflare. E ora de uimire, cînd Codrul-fără-viață S-arată mai sinistru prin văi de oarbă ceață Și scoate-un aspru vuiet ce-nsuflă oțerire, Ducînd În lume, tainic, o cruntă prevestire. Tot omul fuge, toată făptura se ascunde...” Este un peisaj În peisaj, o reverie lipsită
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Răpit de dor, el cade pe gînduri cîte-un an!”... Întorcîndu-ne la lirica obișnuită, observăm că punctul maxim al eresului alecsandrian este beția drăgăstoasă: „În beția drăgăstoasă Ochișorii-ți strălucesc, Obrajeii-ți ruminesc, Crinișorii-ți Înfloresc De mă-mbăt și mă uimesc...” Uimire Înseamnă, de bună seamă, fascinație. A privi este dorința cea mai mare a Îndrăgostitului („Stai, ah! stai să te privesc”), a netezi părul Îngerului este o voluptate nesperată, a sfîrși pe sînul fecioresc este un gînd aproape mistic. Alecsandri vorbește
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dezastrul global. O senzație, Întîi, de cădere, de „clătire” a sufletului, de zmintire, apoi, a lucrurilor: „Toate-au lipsit de la mine, de toate petrec departe, Toate curg spre osîndirea ticăloasăi melc soarte. Alerg, mă duc și vin iarăși, cufundat Întru uimire, Căci cu nimică nu să-mpacă sufletul de pătimire. Abia zorile răvarsă și doresc de asfințire, Pentru că În toată vremea sufletul mi-i În clătire.” De la clătirea sufletului, Conachi ajunge la trecerea lumii spre neant: „Lumea stă pe o schimbare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
preconizează sinuciderea: „Ore fatale ce mă opriți De-a bea paharul ce-atît doresc?” Anton Pann prezintă În CÎntece de lume un repertoriu mai colorat de chinuri și jertfe: afazia, smintirea („vorba, mintea ce-am avut, / Cu totul o am pierdut”), uimirea (adică rătăcirea cugetului), insomnia, coșmarul, o prăpădire, pe scurt, generală: „trăiesc moarte vie”. Se va vedea cît de schimbătoare este, totuși, umoarea poetului. Cel care anunță, aici, că nu mai are vorbe pentru a obține Îndurarea femeii („Nu mai am
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la mașină. — Fire neastâmpărată așadar... Nu am rubrică... Iacob Zevedei luă hârtia de pe masă. O mai citi o dată, apoi se rezemă de speteaza fotoliului, căutând să prindă vibrațiile Vocii. Făcu foaia ghemotoc. Vocea lăsă să-i scape o exclamație de uimire, așteptând ca ghemotocul să fie aruncat pe jos. Dar Iacob Zevedei zâmbi iarăși, cântărindu-l în palmă, ca pe un lucru de preț. Apoi îl așeză pe birou și începu să-l desfacă, netezind foaia cu dosul mâinii. — Așadar, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de drum către casă, cu șevaletul strâns pe umeri. Se opri să ia, la bodegă, un lichior de anason și atunci scoase desenele la lumina lămpii de pe masă și le privi pe îndelete. Dar cu ochii tot mai căscați de uimire, împingând cu scaunul îndărăt, de parcă ar fi vrut să se îndepărteze de chipurile acelea pe care jucau flăcările curbate de sticla lămpii. Iar această surpriză, amestecată cu spaimă, nu era din pricina faptului că își pierduse puterea de a anticipa vârstele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
extaz: un extaz al începătorilor exprimat uneori și prin fenomene psiho-fizice (experiența răpirii, a ieșirii din lumea prezentă și din grosimea trupului, suspendarea pentru un timp a facultăților umane) și un extaz al sfinților, la aceștia extazul luând forma unei uimiri duhovnicești<footnote Ibidem, p. 164. footnote>, a unei contemplări conștiente, senine și neîncetate a lui Dumnezeu<footnote Arhiepiscopul Basile Krivocheine, În lumina lui Hristos, p. 381. footnote>. Lumina mistuie semnele și petele păcatului, arde în chip nears patimile inimii, prin
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
întîmplării putea să fie Tudorel. Ioanide își luă pălăria, să iasă în oraș spre a-și risipi ciuda. În poartă dădu ochii cu Dan Bogdan. - Ce cauți pe aici, stimate coleg? Îl întrebă. - Pe dumneata! Ioanide, fără a vădi vreo uimire, redeschise poarta de fier și făcu loc musafirului neprevăzut, căutând să ghicească motivul ce-l determina să-l viziteze, după ce în seara precedentă se întîlnise. Descuie ușa de la vestibul, apoi pe cea de la birou. Dan Bogdan, modest în gesturi, șovăitor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o infinită atenție de Erminia, obturați în locurile rupte printr-un grătar subtil de fire de bumbac. Ioanide mai constatase că Erminia nu lega nici un sentiment de jenă față de viața corporală a omului și de ceea ce sugerează, și nu fără uimire descoperise în noptiera din odăița rezervată lui o oală de noapte de porțelan acoperită cu un rotocol de superbă dantelă, întărit cu carton. Erminia se gândise deci că Ioanide ar putea să aibă nevoie de vas peste noapte. Doamna Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu era aci și nu se amestecau câtuși de puțin în treburile țării care-i găzduia. - Ascultă! zise deodată, serios ca niciodată față deSaferian, arhitectul; îi plătești vreo leafă lui Tudorel, băiatul meu, prin sucursala de pe Dorobanți? Manigomian exprimă o uimire maximă, ajutată de ochii săi cam bulbucați. - Te rog să fii sincer! insistă arhitectul. Manigomian reluă râsul său blajin. - Am fost eu vreodată altfel cu dumneata? Și Saferian se jură că nici nu l-ar cunoaște la față pe Doru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Plătește bine! pară Petrișor repede șocul moral. - Ș-apoi, interveni Florica, sărind și mai aproape de tată-său, să n-ai nici o grijă, am aranjat totul. Este cavoul mătușii, care ne-a rămas nouă. O punem acolo. După o fază de uimire, orientalistul se posomorî, însă tot comic, din cauza nefericitei fizionomii, și luă o poză de reproș, din care lipsea energia. - Cum, măi copii, mormântul mamei voastre? Ce-am iubitmai mult pe lume să părăsesc în voia soartei? - Păi n-o părăsim
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de probleme, și dacă găsea o pietricică de o culoare insolită, îndată își nota coordonatele geografice și făcea un consult asupra compoziției rocii. Entuziasmul pueril al lui Ermil Conțescu n-avea nimic de a face cu pedanteria, nu era decât uimirea unui om din prima generație de cercetători ai naturii, pentru care știința e o religie, și universul - un continuu miracol. Geograful nu arbora deloc prezumția, dimpotrivă, nota lui distinctivă era difidența în propriile cunoștințe. De unde prudență infinită, frica de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înjghebarea, justiția nu se va opri în fața unor formalisme, exceptând de la pedeapsa ei severă un criminal periculos societății." Iată și apărarea (prescurtat): "Domnule președinte, onorat juriu, am urmărit cu toată disciplina rechizitoriul onoratului G. Călinescu domn procuror, reprimîndu-mi exclamările de uimire ce țâșneau în cugetul meu la tot pasul. Din fericire, ne aflăm în fața unui juriu, adică în fata unor cetățeni feriți de ticurile juridice, știind să judece cu bunul lor simț, cu sentimentul de părinți și soți, cu umanitatea lor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a murit! țipă el din mijlocul încăperii, trecîndu-și amândouă palmele în furculiță prin pârul înfoiat și albit prematur. . - Nu mai spune! exclamă Gaittany. Bietul Conțescu! De altfel era de așteptat. . - Nu Conțescu, nu Conțescu! continuă a striga convulsiv Suflețel, spre uimirea tuturor. A murit Gonzalv Ionescu. Atac de cord. După o tăcere prelungită de surpriză, Gulimănescu merse la un sertar de jos al biroului lui Gaittany, unde lăsase ca o garanție de seriozitate premiul prinsoarei între el și Hagienuș, și luând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atât mai rar se va manifesta ea în viața noastră. În ziua în care vom descoperi ce este mânia în toată goliciunea, în toată hidoșenia ei, în focul ei arzător, în veninul ei mortal, în acea zi vom descoperi cu uimire că am scăpat de ea (pp. 54-55). Mai mult chiar, se poate întâmpla pentru unii dintre noi ca atunci când devenim conștienți de ea, mânia să se transforme în iertare, în compasiune, în iubire. 50 În procesul iertării, terapeuții consideră că
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a-i prigoni pe credincioși însemna totodată a înăbuși rugăciunile înălțate de aceia în sprijinul lor. Numai Constanțiu - tatăl Sfântului Constantin - a dat ascultare unui gând înțelept și cuvios, purcezând la un lucru de necrezut și a cărui înfăptuire stârnește uimirea: anume, el a poruncit tuturor oamenilor săi (începând chiar cu cei aflați în slujbele palatului și până la demnitarii în funcție) să se hotărască - fie a jertfi demonilor (în care caz puteau rămâne mai departe în preajma sa, păstrându-și rangul neatins
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
sale privind primirea ultimei taine (Bastiat s-a spovedit pe 20 și s-a împărtășit pe 22); i-a spus: "Prietene, sărută crucifixul". Buzele muribundului s-au desfăcut și au ascultat îndemnul. Văzând acest lucru, doctorul făcu un gest de uimire; nu își putea explica faptul că inteligența și voința erau încă acolo, când viața se retrăgea. Am contemplat îndelung acest chip drag, pe care sufletul tocmai îl abandonase, și am văzut că moartea nu a lăsat nicio urmă de suferință
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ceea ce este important. Pentru bărbat cea mai plăcută privire este cea strălucitoare de beatitudine a femeii iubite, care iubește la rându-i, privire care iradiază din interior, transfigurează toată făptura, înfrumuse-țând-o, și concentrează în luminozitatea intensă a ochilor măriți de uimire împlinită toată fericirea posibilă. Ți se pare că nu te privește o femeie, ci însuși eternul feminin. Orice femeie când iubește adânc este frumoasă. În general, femeilor le face plăcere să fie privite, mai ales când au ce arăta. Privirile
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]