13,247 matches
-
lumea asta. A fugit în lume de mic copil, a trândăvit, a hoinărit până a ajuns să capete înfățișarea de care nu s-a mai putut despărți niciodată. Iar mutra sa de acum părea că i se potrivește foarte bine. Umbla prin lume cu chip oropsit, cerșea, se certa cu câinii, șterpelea de ici, de colo ba o pară, ba o smochină, ba o bucățică de turtă. Când îi era mai foame sau mai greu se văita lălăind cântece triste, în
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
să cerșească, căci cerșitul era adevărata sa muncă. Când și când, ca să nu se prăpădească de tot, îl împingea nevoia să-și ticluiască o figură nouă, de ți se rupea inima văzând-o, îngâna prostește o mulțime de versuri deșuchiate umblând după daiboj și târându-și pașii a lene, a evidentă lehamite. Din acest motiv, cel mai probabil, nu reușea niciodată să se căpătuiască din munca lui de cerșit, să agonisească ceva parale din care să trăiască în zilele următoare, ori
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
deloc că va fi prins și aruncat în temniță, acolo unde ar fi avut adăpost și hrană asigurată. Însă, odată închis în hrubele temniței, s-ar fi dus pe copcă cea mai mare plăcere a vieții lui, aceea de a umbla haihui dintr-un loc în altul. Trebuia, deci, ca ajungând în cetate, să fie cu mare băgare de seamă! Tragodas aflase câte ceva despre asediul cetății Atalya de către armata persană. Totuși, zărind de departe zidurile înalte și cenușii ale cetății și
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
tău că sunt bună de cinste? Atunci fac eu cinste cu o cafea. Am luat din București cafea bună. - Bine, atunci te aștept în birou sau o faci la tine? - Nu are importanță. O fac la tine să nu mai umblu cu ceștile pe hol să ne vadă muncitorii. Săndica s-a dus la ea în birou și a luat punga cu cafea și borcanul cu zahăr cubic. Îi plăcea mai mult cel cubic, deoarece știa cât trebuia să pună la
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
nu îl înșelaseră, chiar primea o veste, doamne, doar de-ar fii una bună, dar ce veste, că el nu are de unde să primească vești nici bune, nici rele prin poștă - îi întinse „Scânteia”, rezemă bicicleta de șold ca să poată umbla în tolba mare, îndesată cu tot felul de hârtii, și scoase un plic alb, lunguieț. - Iată vestea, nea Șerbane... Vrei să îți aduci un copil în ogradă, bag samă și ești foarte nerăbdător, că doară, de-aia mă aștepți în
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
Totul se plătește în viață, mai devreme sau mai târziu. • Blestemele părinților le plătesc copiii. • Tot timpul se găsesc soluții și la probleme contradictorii. Important este tu să fii împăcat cu tine. • Oamenii au devenit eurosceptici în epoca eurosclavistă. • Când umblu desculț mă simt cu sufletul conectat la pământ. „Savantul desculț”, exclamă profesorul Marian Barbu văzându-mă... „O să scriu o nuvelă cu acest titlu”. În natură mă încarc de energie ca o baterie spirituală. • E o luptă nebună pentru bani și
AFORISME DE VIAŢĂ (II) de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364197_a_365526]
-
însori. - Nu m-am gândit, mami, la căsătorie. Am tot timpul să-mi pierd libertatea. Am constatat că ne simțim bine împreună și, cum la țară există o moralitate și o opinie publică exagerată asupra acestei moralități, nu poți să umbli cu cineva fără să nu știe tot satul. - Spune-mi ce dorești să-ți iau de la acest raion? Am glumit că vreau să te însoțesc la munte. Poate înainte de a începe cursurile la Universitate, fug cu tatăl tău câteva zile
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
scria vecinilor și celor care îl cunoșteau acatiste pentru mănăstirile din zonă în mod special pentru cea de la Ciclova Montană. De unde avea acest har de a iubi cărțile și a scrie acatiste? Avusese un coleg muncitor în echipa lui care umbla mereu cu o biblie în geanta de lucru. La orice pauză de masă citea în biblie. Nu se declara fiind adeptul vreunui cult, dar asta făcea. Astfel că l-a făcut curios și pe Acatistu care a reușit să-și
ACATISTU! IN VINO VERITAS! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364214_a_365543]
-
întâmpină actori îmbrăcați în costume de epocă, făcând reverențe și invitându-te cu bună dispoziție la spectacole. Dar nu de puține ori, mergând pe străzile orașului mi se părea că văd pășind moții noștri îmbrăcați după bunacuviință în straiul strămoșesc umblând pe străzile "Vianei" cu jalbe la împăratul, purtând pe chip suferința și în suflet o scânteie de nădejde. Dunărea, atât de prețuită de vienezi, poate și pentru că era iarnă, nu m-a impresionat acolo tot atât cât o face în
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
greu: „Mi-e imposibil să-mi amintesc și să înțeleg cum am putut trăi, din ce surse, toată toamna și toată iarna lui '41-'42. Doar lucruri fără legătură, nefirești... N-aveam unde dormi, era lapoviță prin tot Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea.” Uneori mai trăgea la fratele său Nilă, într-o mansardă minusculă unde „rămânea pierdut ceasuri întregi, cu coatele sub ceafă”. În volumul colectiv de versuri
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
nici măcar dragostea n-a putut să o țină prizonieră. S-a rupt de el, pentru că îi era teamă că, după atâta vreme de stat lângă Marin Preda, aripile n-or să mai știe să o poarte pe cerul ei. A umblat toată viața prin lume, așa cum a visat, dar nu și-a mai găsit niciodată locul. Singurul ei acasă a rămas inima lui Marin Preda. El s-a mai recăsătorit de două ori, a avut-o pe Eta, care l-a
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
de Alcala; Goya, Velasquez...etc. femei din România care-și câștigau banii cu prostituția. Erau fete tinere care se vindeau pentru câțiva euro... Le priveam și îmi era milă de ele... Pentru această îndeletnicire josnică și-au părăsit țara și umblă prin țările vestului precum niște ”dive ieftine”... Oare ce-ar spune săracii părinți, de-ar afla cu ce-și finanțează fiicele lor viața în vest? Ce ar spune ei, de ar ști de unde vin banii pentru hainele scumpe cu care
O ”BUCĂŢICĂ” DE...OMENIE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363108_a_364437]
-
rând în armonie, în echilibru și, în al doilea rând, să lase totul în urmă, cel puțin, așa cum le-a găsit, pentru că, nu-i așa atunci când mergi musafir la cineva nu te apuci să le distrugi casa și gospodăria, ci umbli cu grijă să nu faci un mare deranj. Nu putem vorbi despre echilibru, fără a face referire la virtute. Acestea două sunt legate una de cealaltă dacă vorbim de echilibrul în plan spiritual, duhovnicesc. În concepția creștină ortodoxă, virtutea creștină
ECHILIBRUL – ARTA DE A TRĂI FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363119_a_364448]
-
viața viitoare.“ Trăind în virtute, suntem ai lui Dumnezeu”, spuneSfântul Antonie cel Mare. Cumpătarea creștină este virtutea prin care credinciosul pune cuvenita măsura în toate faptele vieții sale: în mâncare, băutură, îmbrăcăminte, în vorbe și în toată purtarea sa. “Să umblăm cuviincios, ca ziua; nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă. Ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija de trup să nu o faceți spre pofte
ECHILIBRUL – ARTA DE A TRĂI FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363119_a_364448]
-
se aprobă măsurile de consolidare a ruinelor Turnului lui Sever, a se face de profesorul Grigore Pleșoianu. Primit, iunie 11 Nr. 179 Departamentul Pricinilor din Lăuntru Maghistratului orașului Cerneți Văzându-să coprinderea raportului acestui maghistrat cu nr. 187 în privința meremetului ce umblă să facă D. Grigore Pleșoianu, profesorul școalei naționale dintr-acel oraș, trupului de zid ce este rămas din turnul Severinului, spre răspuns i se face cunoscut că pomenitul profesor cu această lucrare nu numai că nu aduce vre-o vătămare
UN DOCUMENT PRIVIND PROTEJAREA VESTIGIILOR TRECUTULUI NOSTRU ÎN MEHEDINŢI. CETATEA MEDIEVALĂ. TURNUL LUI SEVER de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363174_a_364503]
-
valori. Apare aici un apocalips grotesc, un univers văzut prin lentile ce aplatizează totul într-un fals, un fel de dicteu suprarelalist. El rămâne un Icar care încearcă zboruri noi, spre ținte îndrăznețe, prăbușindu-se într-un final tragic.: „Am umblat cu cerșitul pe la păsări Și mi-a dat fiecare Câte o pană. Una înaltă de vultur Una roșie de la pasărea paradis, Una verde de la colibri, Una vorbăreață de la papagal, Una fricoasă de la struș- O, ce aripi mi-am făcut!”(De-
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
m-a enervat. Voiau să plece în Palestina. Nu știu de ce nu-i lăsa. Așa era ordinul. Mie îmi place ordinul, adică să fie unul care dă ordin. Ceilalți execută. Acum nimeni nu are putere, polițiștii fac ce vor, asasinii umblă în voie, țara este mulsă ca o vacă. Înainte toți mulgeam vaca. Adică, fiecare cu salariul lui.Acum, cărți, reviste cu femei goale. Unde este iubirea? Citesc, e drept sunt și cărți deștepte. Una, o nemțoaică plânge că a lăsat
DOM” COLONEL. de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363227_a_364556]
-
vodă cu oastea sa hărțui dușmanul până la Dunăre. Dincolo de Marele Fluviu avu loc o nouă luptă. Deodată, în iureșul bătăliei, apăru iarăși Paloș pe roibul său sur. Nicio lance, nicio sabie sau săgeată nu se atingea de el. - Unde-mi umbli, Paloș? - Și acesta-i unul din ținuturile unde un strămoș de-al meu a biruit pe turci și i-a condus până la Constantinopol! - Atunci îi vom repeta isprava! - Așa să faci, Măria Ta! Ai grijă de Domnia Ta, căci după această
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
trecem pe la piață? Păi eu am în sânge microbul pieței. Cum adică, să nu văd ce face concurența? Ce fel de negustor mai sunt? --Domnu’ Zamfirescu, indiferent care-i motivul ascuns, eu cred că are dreptate. Ca să nu mai zăbovim umblând brambura prin oraș, când bieții părinți abia așteaptă să vă vadă și să fie, acolo, câteva ore cu dumneavoastră. Și mie mi-e dor de copii, care... --Mda, lasă! îl întrerupse Zamfirescu, tu ai dreptate, chiar așa o să facem. Dar
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
cărților i s-a deschis în fața ochilor să-i un orizont atât de frumos opus acelui mediu sufocant din care venea a luat acea hotărâre de a fi diferit de cei din mediul său, de a trăi altfel de a umblă prin viață călăuzit fiind de principii morale. La început cei care îl cunosteu au crezut că joaca teatru că urmărește ceva anume însă când au înțeles că devenise un om nou, nu îl puteau înțelege. O ce bogăție spirituală imensă
NOPTI CHINUITOARE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368274_a_369603]
-
nu găsim prețiozitate sau pedanterie. Neastâmpărul și urgența frământului lăuntric și ale interogației lirice nu lasă loc nici reveriei romantice, nici contemplării visătoare a naturii. Tonalitatea lirică trece de la familiar, anecdotic, cvazi-comic, la tensionat, asertiv, categoric, declarativ, proclamativ. Poetul nu umblă, calofil, la finețuri estetice dar accede fără a o căuta, la frumusețea unor metafore ale gândirii și ale simțirii. Cultivă versul autoscopic, dialogal-confesiv. Se adresează când sie-și, când unui interlocutor fictiv sau livresc: „Apollinaire, pe tine te-a iubit
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
străine Mă cunoaște doar un înger Ce Tu l-ai trimis la mine. El îmi luminează calea Ca să văd pe unde-oi merge De-oi trecea prin valea morții Și din Cartea Ta mi-oi șterge. Rușinați să fie-aceea Care umblă a mă pierde Și cu vorbe de ocară Răbufnesc din minți deșerte. Și-nălțați de bucurie Cei ce Te iubesc mereu Și strigă fără-ncetare Mare este Dumnezeu. Eu sânt străin, Doamne sfinte Greu împotmolit în rele Vino către mine
PSALMUL 70 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368410_a_369739]
-
fi putut schimba viața de la țară cu una care i s-ar fi potrivit mai bine. S-ar fi mutat la Paulică, ar fi avut grijă de el, acum, că biata ei soră, mama băiatului nu mai era, iar tatăl umbla prin lume brambura. Era o idee care trebuia luată în considerare. O doamnă adevărată nu prea are ce căuta cu orătănii și la căpălit. Cu gândurile ei despre oraș, i se păru că drumul nu durase chiar așa de mult
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
zăpadă, în acest cot al pârâului, se află destule ierburi uscate. Probabil că pe acolo își făcuseră șoarecii cuiburi din aceste ierburi uscate și tocate mărunt. Crescând apa, i-a împins către deal, iar Nix al nostru i-a simțit umblând pe sub zăpadă. Schimbându-ne impresia despre torcălăul nostru de Nix, ne întoarcem câte unul către casă pe poteca din zăpadă: întâi el, eroul zilei, mai mic, dar fălos de isprava lui, apoi Negrici, gelos pe succesul celui de dinaintea lui, eu
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
mea pentru bucătărie, fără nici o discriminare. Deși mi se părea ciudată răbdarea cu care stătea ea în casă în dimineața aceasta, nedezlipindu-se de subsemnata niciun minut, mă bucuram chiar că i-a mai venit mintea la cap și nu mai umblă pe străzi de nebună ca un câine vagabond, așa cum face zi de zi, singură sau cu mine. Fără nicio urmă de bănuială, am ieșit din bucătărie senină și cu chef de viață, să-mi îndeplinesc atribuțiile de serviciu prin casă
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]