4,112 matches
-
piardă pe o singură carte. Nicăieri ca în politică, nu se aplică și nu se observă mai bine principiul dominoului: dacă la Cotroceni s-a simțit o adiere, la Parlament a ajuns deja o vijelie; pânzele lui Văcăroiu s-au umflat atât de mult, încât e gata să se sacrifice pentru a prelua interimatul, deși lasă să înțeleagă că el țintește mai sus, odată cu PSD-ul care este, incontestabil, pe val. În cazul în care, asemenea hienelor, opoziționiștii smulg prada din
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
se vor transforma în simple asociații de dat cu gura. Se vede că Președintele a fost marinar: știe să folosească orice pală de vânt favorabilă, însă nu pot să cred că scrisoarea d-lui Liiceanu a luat locul zeului Ariel, umflând pânzele „meșterului cârmaci”. Singura scrisoare care merita să fie semnată a fost „Scrisoarea celor șase”, care ar fi dat drept semnatarilor să spună: noi nu am făcut revoltă în genunchi”. Agenda politică atât de încărcată și inflamată ne-a determinat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
vârtejul fricii de a rămâne pe dinafară, ar fi o eroare cu urmări neprevăzute, ca într-un mariaj din interes. Chiar lăsând lucrurile să meargă de la sine, pe făgașul lor, fără intervenții și bruscări, fără ifose și pretenții, adică fără umflat în pene, numai cu atenția trează, victoria opoziției este foarte aproape, pentru că a ține un guvern în chingi și un Președinte strivit cu zăbala suspendării, numai a suspendării, fără să mai luăm în calcul posibilitatea demiterii, este ceva ce nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pe axa Constanța ă București ă Covasna în speranța că-i apără U.E. și N.A.T.O. Încă o dată vă spun să priviți cu ochii ce se întâmplă în Kosovo și în Transnistria. 20 noiembrie 2007 Puntea aberațiilor Motto: „Nu te umfla broască-n tău, Că nu-i tot tăul al tău” (Zicală din plai mioritic) Bine se zice că răul nu vine niciodată singur. Însă răul e cu atât mai rău cu cât ți-l pregătești singur, ți-l faci cu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
calculator, internet, telefon mobil și alte mijloace pentru ușurarea muncii. Acum sunt de cinci ori mai mulți funcționari decât în 1939, fiecare cu calculator, cu telefon etc. Dacă asta înseamnă descentralizare și autonomie, ca tu și alții ca tine să umfle schema cu protejați, atunci mai bine o hotărâre centrală, prin care, în funcție de numărul de locuitori, să se stabilească numărul de salariați. Prin comunele românești, în Vechiul Regat, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea primarul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
-ului ar trebui să înceapă de la doctrină, de la program, de la strategie și practică. Viitorul Congres ar trebui să pună foarte serios problema dacă, așa cum se înfățișează astăzi partidul de stânga, P.S.D. este, sau nu mai este un partid de stânga. Umflându-ți bojogii cu pensii pentru pensionari și locuri de muncă pentru cine vrea să muncească, nu te deosebești fundamental de alte forțe politice. Ca s-o spun pe cea dreaptă, îmi este din ce în ce mai greu să accept și să cred că
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
duce cu gândul la populism, ceea ce nu se cade la un partid de dreapta, mai degrabă Partidul poporului, ca să se zică că uite, avem continuitate, ne tragem din Partidul mareșalului Averescu, care a fost un fel de APR, s-a umflat de nu-și mai încăpea în piele și apoi a făcut, așa, un fâs prelung. Dar poate să zică Voinescu, Preda, Olteanu și alții ce vor ei să zică „fiindcă o cer interesele partidului”, toți banii din spectacol îi face
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și cu MCI, mai ales În privința traficului peste graniță... Cu toții au crezut că apăruse o lume nouă și că ea nu va mai avea sfârșit. Existau firme competitive care foloseau capital liber și toată lumea a crezut că gogoașa se va umfla la nesfârșit. Așa că fiecare companie a spus: «Îmi voi instala cablu cu fibră optică Înaintea ta și voi primi o porție mai mare decât voi». Trebuia să fie doar o creștere pe verticală, drept În sus, și fiecare dintre noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
tăcute. Suntem Întrucâtva asemenea unei persoane care doarme pe o saltea pneumatică din care aerul iese pe nesimțite - atât de Încet, că abia se simte, până când te trezești că dai cu capul de ciment. Și atunci e foarte greu să umfli iarăși salteaua. Este o „criză tăcută“, a explicat Shirley Ann Jackson, președinte În 2004 al Asociației Americane pentru Progres Științific și președinte al Institutului Politehnic Rensselaer din 1999. (Rensselaer este cel mai vechi colegiu tehnologic din America, fondat În 1824
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
gândurile. Mă trezeam din această stare morbidă când făcea cineva vreo mișcare sau când Petrovan își schimba locul. Într-o noapte, după rugăciunea de culcare, am început să simțim o stare de activitate fiziologică deosebită în tot organismul. Vinele se umflau și pulsau intens în urechi, mușchii se încordau ca pentru o luptă corp la corp și ochii căutau în întuneric o lumină pierdută cândva, așteptată să apară. Nu știam ce se întâmplă, dar simțeam că și ceilalți se foiesc în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
seara. Un vânticel ridica în văzduh puful păpădiilor și frunzele uscate de porumb de prin lanurile vecine. Cerul a început să se înnoureze și vântul, transformat în vijelie, smulgea vârful căpițelor; crescând în intensitate s-a prefăcut în furtună și umfla în văzduh toate căpițele purtându-le ca pe niște păsări jumulite peste culmile colinelor. În mai puțin de un sfert de oră nu mai era nici un fir de fân pe teren și o ploaie măruntă a început să cadă. Zarea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
stai jos sau sprijinit pe beton, decât dacă te prăbușeai înghețat, cu gleznele sângerânde de strânsoarea lanțului, de multe ori cu cătușe la mâini (americane; dacă încercai să ușurezi strânsoarea, cătușa se strângea, paralizându-ți în final membrele, care se umflau, iar dureri ca de cuțit îți străbăteau muș chii și oasele). Noaptea ți se scoteau doar cătușele, patul pliant de pe perete era lăsat la ora 22 și te puteai întinde pe scândura înghețată; fereastra așezată aproape de plafon era permanent deschisă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
afară, bănuți rotunzi de aur în care cumpăr ieftin un strop de raze-n ceruri, doi pași de rai în țară... Și ochii se fac galbeni, cu ceară picurați, sau vineți câte-o dată, ca unghia strivită... Ficatul când se umflă, când se usucă-ncet și inima se joacă „de-a alergata-n cerc” și scârțâit de oase cu zornăit de lanțuri se-amestecă-ntr-un cântec cu armonie gravă și pedalată lung... ... și-adorm lipit de zid! O, ce scump e visu-acesta! Ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că cei ce încearcă să se opună partidului și reprezentanților statului (deci „reeducarea” nu era o acțiune personală a lui Crăciun, așa cum vrea acum să-i absolve pe adevărații responsabili) vor avea de-a face cu o forță (și se umfla în pene și-și privea cizmele și gradele de pe umăr) care îi va strivi. A făcut aluzie la familia mea de reacționari și bandiți, la fratele meu care luptase în munți. După ce s-a săturat de injurii și calomnii, ne-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să alunece într-o râpă. Va trebui să găsesc un drum mai simplu până la turn. M-am cățărat sus și m-am așezat pe un bolovan ud, cu fața spre Golful Raven. Soarele continua să strălucească și cerul să se umfle plumburiu peste mare. Valurile molcome, neînspumate, se înălțau și se spărgeau de stânci într-un ritm lent, îmbietor. Umbrele alungite se proiectau pe stâncile mari, sferice, ale golfului, reliefându-le, în parte întunecate, în parte sclipind aurii. Fațada prelungă, frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a adresat Hartley. — O, nu, mulțumesc. Am venit doar pentru o clipă. Îmi pare teribil de rău, văd că v-am întrerupt... — Absolut deloc. Fitch nu scotea un cuvânt, dar se uita la mine cu ochii lui întunecați și înguști, umflându-și nările ca două găuri negre. Când nu vorbea, gura lui groasă arăta amenințătoare. Surpriza, sau poate că o nerăbdare iritată, le tăiase parcă orice posibilitate de conversație, așa încât am căutat la repezeală ceva care să mențină cursul discuției. Hotărâsem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ponosit, albastru deschis cu dungi subțiri maro. Bretelele erau vizibile pe sub haina descheiată, pe care o trăsese probabil în grabă când îi fusese anunțată vizita mea. Cămașa albastră pe care o purta era curată. Hartley ba își aplatiza, ba își umfla ondulele părului cărunt. Mi se făcuse rău din pricina emoției și a fâstâcelii și a rușinii și a dorinței de a pleca de acolo și de a cumpăni ce însemnau toate astea pentru mine. Locuiți de mult aici? — De doi ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aflau într-un plic al cărui conținut l-am răsturnat pe masă, și am împrăștiat fotografiile, toate îngălbenite, decolorate și îndoite la colțuri. Majoritatea erau instantanee făcute de mine. Hartley, zâmbind sau râzând întruna, cu vântul suflându-i părul sau umflându-i fusta pe podul ce traversa canalul, sau ținându-și bicicleta, sau rezemată de un zăplaz, ori îngenunchind pe o pajiște presărată de piciorul cocoșului, ori uitându-se la mine cu o față radiind de iubire. Continuam să detectez similitudini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
decât rațiunea. Dar nu putem, pur și simplu, să pătrundem în cavernă și să privim în jur. Cele mai multe dintre lucrurile pe care credem că le cunoaștem despre noi înșine sunt o pseudo-cunoaștere. Suntem cu toții niște pozeuri ostentativi, buni doar să umflăm importanța valorii pe care ne-o autoatribuim. Eroii de la Troia au luptat pentru o Elenă-fantomă, din câte afirmă Stesichorus. Războaie zadarnice pentru bunuri-fantomă. Sper că te vei lăsa purtat în voia reflecțiilor asupra vanității umane. Oamenii mint în asemenea măsură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la Magazinul Pescarilor și o cămașă albă. Nici un fel de jachetă, deși dimineața era încă destul de răcoroasă. Se îmbrăcase oare atât de sumar ca să mă asigure că nu e înarmat, sau ca să fie pregătit de luptă? Arăta voinic, cam prea umflat pentru pantalonii strâmți, îndesat și foarte preocupat. Părea proaspăt ras, ceea ce nu era [i cazul meu. Se bărbierise singur, în casa aceea devenită brusc pustie, și Dumnezeu știe ce gânduri i-or fi trecut prin minte în timp ce se privea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
simțeau eliberați. Nu mai era nevoie să se ascundă. Nu mai avea importantă dacă-i vedea cineva ținându-se de mână. Oh, Doamne, dacă măcar i-aș fi atras atenția lui Titus să nu înoate în locul acela periculos! Cum sunt umflate valurile, cum nu mai poți ieși din apă! Dacă i-aș fi spus: „Niciodată să nu înoți pe o mare înfuriată, băiețaș, marea asta-i ucigașă!“. Dar trecutul refuza să se întoarcă, pentru a se lăsa retușat așa cum se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
forță pământeană nu m-ar fi putut smulge din groapa asta! {i totuși am fost smuls, eram viu, în timp ce sărmanul înotător de vacanță, Titus, era mort. M-am cățărat peste stânci până la turn, și am coborât treptele. Marea lunecoasă se umfla și se dezumfla, dar nu cu violență; valurile erau ponderate și balustrada de fier atingea apa. Am simțit că mi se aprinde în trup, dacă nu încă în minte, un licăr de viață, vechiul, familiarul fior semisexual de teamă, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
stat împreună? Împreună am stat 6 luni, la Văcărești. Între timp am primit tratament, antibiotice: PAS și hidrazidă. PAS am primit 6.000 de bucăți și hidrazidă nu mai știu... 400 cred. În orice caz m-am îngrășat, m-am umflat de atâtea medicamente, și acolo m-a apucat o durere de cap, că nu puteam să îl ridic de pe pernă. Am făcut sinuzită. Și un doctor evreu, Schor îl chema - mai târziu am auzit că a plecat în Israel - mi-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că nu puteam să îl ridic de pe pernă. Am făcut sinuzită. Și un doctor evreu, Schor îl chema - mai târziu am auzit că a plecat în Israel - mi-a făcut cauterizarea cornetului mijlociu cu un burghiu electric. Mi s-a umflat tot capul, nu mai mă recunoșteai, abia vedeam cu ochii de umflată, dar trebuie să spun că a fost un doctor priceput, că durerile nu au mai apărut. E, și vreau să spun că am stat cu Lia 6 luni
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Și unu’ a făcut pariu că mâncă o gamelă de-aia de fasole și doi calupi de mămăligă. Toată lumea curioasă... S-o pus ăla, o mâncat gamela de fasole, a mâncat calupii și la un moment dat i s-o umflat burta și i-o venit rău și-o zis că moare... Ș-atuncea, cum aveam o curte mare, în mijloc era’ pomi și pe margine așa, un fel de alee pe care ne plimbam... L-o luat doi de subsuori
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]