4,164 matches
-
să se dea afară în zilele de post. În Ajunul Crăciunului nu se strigă găinile la mâncare, deoarece nu este bine pentru gospodărie și viețuitoarele ei. Se obișnuia adesea ca sătenii să facă clacă de cărat bușteni, de zidit, de uns, atunci când cineva începea o casă nouă. Acesta era un semn al bunei conviețuiri în întrajutorări între săteni. La construirea unei case noi, la temelie, la colțuri se așezau bani (monede), pentru bogății. Când se ajungea cu ziditul până la căpriori, se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și cu mărgele (în relief) că dânsa are mărgele (de pe niște altițe vechi). Am fost de acord și a scos un fișic cu mărgele foarte mici, de diferite culori. Le lua cu un ac mic și le așeza pe oul uns cu ceară fierbinte, topită. Ce muncă migăloasă! Măcar un ou cu mărgele, a dorit bătrâna să ne facă. Mi-a spus că la mănăstirea Sucevița, ouăle închistrite sunt mai ales cu mărgele. Oul cu mărgele reprezenta pe o parte un
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu aluatul ce mi-l da ea și căutam să mai "fur" o parte din covată. Împleteam, desfăceam și iar împleteam, până ce-mi ieșeau așa cum îmi convenea mie. Mama îmi dădea tava mea, în care așezam vreo 4-6 ștriteli, îi ungeam pe deasupra cu gălbenuș de ou (cu pămătuful) și așteptam să-i dau la cuptor, o dată cu tăvile mari. Cât creștea aluatul în tăvi, treceam la frământatul cozonacilor și pregătitul prăjiturelelor. Oltea, sora mea era meșteră la frământat. Ea se ocupa de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cam vreo două ore). Prăjiturile se acopereau cu hârtie albă (să nu ardă deasupra) și se scoteau mai devreme, decât colacii și cozonacii. Eram nelipsită la scoaterea lor din cuptor. Mama scotea mai întâi tava mea și mă punea să ung fierbinți ștrițelii, cu pămătuful muiat în ulei. Arătau așa de bine! Miroseau așa de frumos, încât nu mă înduram, să nu-mi bag mâinile în tavă, să scot măcar unul. Așa s-a întâmplat o dată, țin bine minte, că, m-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe care nimeni nu-l poate Învinui de necredință, au avut și au și acum dreptate! — Împărații sunt și ei oameni, suspină părintele Bernhard. Poate ceea ce-ți spun acum o să ți se pară erezie, dar mirul cu care sunt unși la Încoronare nu-i ferește de greșeli. Se vorbește de „sânge albastru“ și de „drept divin“. Oare așa să fie? Genealogiile Întortocheate conferă numai În aparență dreptul la dominație. Dar Împăratul are drept de viață și de moarte asupra supușilor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
el piciorul În cădere, și l-am dus la mânăstire. Nu se află mai mare tămăduitor ca părintele Constantius. Domnul Bodo avea dureri mari și i se umflase piciorul, a trebuit să-i tăiem cizma. Apoi părintele meu l-a uns cu niște alifii de-ale lui, i-a dat să bea suc de pătlagină și de mac și i-a pus piciorul În scândurele, cum v-am mai spus. După ce și-a ostoit puțin durerea, s-a arătat foarte neliniștit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vindecătoare. Nu prea mai avem nădejde că tână rul ar scăpa, dar Îmi părea rău să nu fac o Încercare. L-am dus la mânăstire și părintele m-a lăudat pentru asta. I-a legat ră nile, după ce l-a uns cu toate alifiile lui și i-a dat să bea zeama de la niște ierburi pe care numai el le știe. Înainte de a-și pierde iarăși cunoștința, rănitul i-a mai putut spune cine e și Încotro voia să meargă. și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bolnavului, să facă mereu același lucru. Îi dădu o punguță de pânză În care se aflau buruieni uscate și-i porunci să facă o fiertură din care bolnavul să soarbă de mai multe ori pe zi. De asemenea, să-i ungă din când În când rănile cu o alifie puternic mirositoare pe care o păstra Într-o cutiuță de argint. — După ce-l ungi, Îl lași așa, ca la un ceas bun, apoi pre sari iar peste răni foile pe care ți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
facă o fiertură din care bolnavul să soarbă de mai multe ori pe zi. De asemenea, să-i ungă din când În când rănile cu o alifie puternic mirositoare pe care o păstra Într-o cutiuță de argint. — După ce-l ungi, Îl lași așa, ca la un ceas bun, apoi pre sari iar peste răni foile pe care ți le las aici. După aceea Îl ungi iar și așa mai departe. Alifia asta are grăsime de urs. Din ea și din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o alifie puternic mirositoare pe care o păstra Într-o cutiuță de argint. — După ce-l ungi, Îl lași așa, ca la un ceas bun, apoi pre sari iar peste răni foile pe care ți le las aici. După aceea Îl ungi iar și așa mai departe. Alifia asta are grăsime de urs. Din ea și din frunzele pe care le vezi, trece În trupul rănitului toată tăria pământului și a fiarelor, așa cum le-a lăsat Dumnezeu. și să-i răcorești mereu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pot da seama. Ceea ce știu cu siguranță e faptul că dezlănțuirea de urlete înfiorătoare îi deranjau și pe vecini, care se întrebau dacă nu cumva câinele a turbat dar mai ales o supărau pe stăpâna lui. Cu excepția bucății de mămăligă unsă cu ulei, Haiduc nu mai primea nimic. Absolut nimic. Seara îi dădeam porția de mămăligă drastic raționalizată! O mânca în prezența mea cu o repeziciune de prestidigitator, apoi căuta cu limba eventualele firimituri de pe pământ și ridica jenat ochii spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ianuarie 1950 și își amintește că, după trei zile de bătăi, stătea întins pe burtă, fiindcă pe fese nu putea din cauza rănilor, iar lângă el se aflau Cornel Pop și Costache Păvăloaie, ambii desfigurați. Coriolan Gherman îi dezinfectase și îi unsese rănile cu alifii, pentru că începuseră să puroieze. A fost lovit cu curelele, pierzându-și vederea la un ochi, lucru de care și-au dat seama și Țurcanu, și Gherman. Cei doi l-au dus la doctorul Ionescu, dar acesta i-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mi-e bine! - Doar aceasta crezi că ești tu: burtă de ghiftuit, gâtlej de băut și trup de satisfăcut? - Mai trebuie ceva?! - Ia spune: tu te crezi mașină? - Nu! De ce?! - Păi, într-o mașină bagi combustibil (hrană), ulei (băutură pentru... uns gâtlejul), bani de întreținere (distracții)... dar până la urmă se strică, ruginește și... ajunge la REMAT! Cam asta ar fi și cu oamenii în concepția ta! Pe o parte bagă, pe alta scot, iar în timpul acesta îmbătrânesc și... mor! - Hei! Mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
2,30! La un moment dat, am înghețat de tot. Am înghețat de-a binelea! Dârdâiam cu pensula de aracet într-o mână și cu căldărușa în cealaltă, în timp ce fetele, la fel de reci, abia reușeau să desfacă afișele pentru a fi unse. Recunosc, în comoditatea mea, pe la miezul nopții am considerat că am pus suficiente afișe - ne așteptau niște bunătăți acasă!... - dar cu Diana și Teo nu la fel se punea problema: până ce nu a fost lipit și ultimul fluturaș, misiunea propusă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Dar în finalul cărții îmi imaginam întâlnirea dintre erou și ruină undeva în vis, trei pelerini în jurul unui foc în ruină, unde gătesc, și, atunci când unul vede că perso‑ najul se uită la nimb, se apropie și pune o palmă unsu‑ roasă la mijloc ; urma rămâne. Am avut impresia că întâl nesc și retrăiesc această scenă de multe ori, în viața mea românească, acest conflict între aspirația cea mai înaltă și vulgaritatea cea mai joasă. Dar la vremea aia nu știu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
titlului următoarele: ... „și nu uitați de grădinița de flori”,, înnobilate de ilustrata unor trandafiri. Lor li se adăuga cele „12 porunci de răsădire a pomilor roditori”, emise de M. Mitrafanovici de la Horticola Bucovina: „rătează venele rădăcinilor cu un cuțit ascuțit; unge rădăcinile cu un cir făcut din lut galben și baligă de vacă; sapă gropile mari și late; nu pune în gropi unde vin pomii răsădiți gunoi proaspăt din grajd” etc. Apăreau și „Sfaturi de gospodărire” cu ceea ce e de făcut
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
se dădea urină de la tinetă sau se urinau în gura ta, sau erau puși ceilalți să te scuipe în gură; erai obligat să te scuipi reciproc cu altul în fund și apoi să te lingi acolo unul pe altul; te ungeau pe la gură și în gură cu un băț uns la WC în materii fecale; erai silit să-ți bagi degetul în fund și apoi să-l sugi. Apostaziile și blasfemiile erau la ordinea zilei. Erai forțat să-ți renegi concepțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
gura ta, sau erau puși ceilalți să te scuipe în gură; erai obligat să te scuipi reciproc cu altul în fund și apoi să te lingi acolo unul pe altul; te ungeau pe la gură și în gură cu un băț uns la WC în materii fecale; erai silit să-ți bagi degetul în fund și apoi să-l sugi. Apostaziile și blasfemiile erau la ordinea zilei. Erai forțat să-ți renegi concepțiile prin relatări mincinoase despre șefii politici, despre comandanții legionari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și discreția creștinului, cu dovezi: Cine nu recunoaște binele care i s-a făcut săvîrșește un mare păcat. Dar mai mare e păcatul celui care așteaptă să i se arate recunoștința pentru binele făcut. Cine postește se cuvine să-și ungă părul și să-și spele fața. Cine se roagă să se închidă în camera sa și să încuie ușa. Cine face milostenie să nu știe stînga ce face dreapta sa. Cine e poftit la cină să se așeze la capătul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o bancă o femeie-nsărcinată, s-a dus la ea și i-a spus, s-a dus cu tot cu bunicuța : Vezi ce ai pățit, cucoană, dacă te-ai jucat cu puța ? Aplauze și chiar un vin din partea casei, care l-a uns pe suflet pe scriitor : — Dacă primesc un vin cunună, trebuie că e o poezie bună, râde el. — Piticanie, ai ceva cu greutatea mea ? se aude o voce groasă în spatele lui, după care o mână puternică îl și smulge din scaunul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în voie și o bucătărie în care puteau mânca pe scaune, la masă, ca oamenii. Acolo au luat-o de la început. Au frecat pereții până au făcut febră musculară și i-au dat cu o mână nouă de var. Au uns balamalele, au curățat ferestrele și le-au vopsit, de arătau ca noi. Se trezeau de dimineață, din zori, și munceau până apunea soarele și cădeau istoviți. Plini de bătături, de zgârieturi și fără puterea de a mai rosti cuvinte, dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și picturi cu însemne chinezești. Dimineața o luai de la capăt, te plimbai pe străduțele aglomerate, unde măcelăriile-ți lăsau gura apă, dar puteai intra să-ți iei repede un sandvici proaspăt, făcut în nici două minute, din chifle cu lapte unse cu unt, câteva felii de șuncă de Praga sau salam mortadela, o felie de roșie și câteva de castravecior, ca la celebrele magazine cu mezeluri Rochus. Brutăriile te amețeau de-a dreptul cu mirosul de pâine caldă, franzeluțe sau cornuri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
intimitatea lumii lui, convingând-o să se îmbrace sumar (chiloțeii tanga transparenți din dantelă sunt primii pe lista lui) și să spună „Dă-mi un os“ înainte de a face sex și „Cine e tăticul meu?“ după ce a penetrat-o. Îi unge clitorisul cu cocaină. O forțează să citească edițiile broșate ale lui Milan Kundera și să urmărească Jeopardy! la televizor. Zboară la LA pentru o orgie la Chateau Marmont și îi cumpără jucării sexuale la Hustler Boutique de pe Sunset Boulevard, aruncându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
1960, prof. V.G. Popa. În toamna anului 1950 a avut loc la Iași Conferința tinerilor scriitori din Moldova. Instrucțiunile venite spuneau că la această Conferință trebuie să participe și secretarii cenaclurilor literare. Atunci comitetul de conducere al cenaclului, l-a uns pe Labiș secretar și l-a trimis la Iași la Conferință. Afirmația că Labiș a Înființat cenaclul din Fălticeni nu corespunde adevărului. Labiș a deținut calitatea de secretar al cenaclului până În iarna anului 1952, când s-a transferat la Liceul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
îndrăzneala nemaipomenită de a declara război țării sale natale, Germania, aliindu-se cu dușmanii ei și fiind, automat, el și stirpea sa, șterși din clasoarele aristocrației germane... Dar s-a pus în slujba „intereselor” comunității care l-a numit și uns în fruntea ei și a dus-o, astfel, la o împlinire istorică și o „grandoare” teritorială cum o visau doar generații de utopiști de pe ambii versanți ai Carpaților!...Ă Sensul vieții, pentru mulți, este, nu-i așa, „goana după fericire
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]