3,613 matches
-
vădește neprețuit privilegiu:/ "Nepăsător stam dinaintea Timpului, la fel/ cu nenăscuții (Cu adevărat fără vreun ajutor,/ dibuiai cărările îngerilor?), Cel-pururi-de-față/ mă făcea părtaș la înțelepciunea sa; astfel/ puteam prealesne întrezări Firul cu plumb, cel/ dinaintea zidirii, spre a pricepe întocmirea/ văzduhului, temeiurile abisului. Cu ochii/ nedespărțiți de icoana desăvârșirii, eram un/ izbuc adăstând termenul propriei însuflețiri;/ învăpăieri, entuziasme se stârneau din nimic;/ într-un singur înțeles țineam reunite toate/ noimele"". Ceea ce se vede aici transpare prin ochii altuia posibil, prin vederea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
esențială a Firului cu plumb dă cu adevărat măsura zidirii. Căci creația e prin excelență verticalitate, postulație dinamică, plăsmuire dreaptă. Aici imaginile se aliniază în funcție de unicul reper care le "magnetizează": icoana desăvârșirii, Imaginea fără imagine în care înaltul și adâncul, văzduhul și abisul își corespund 58. Este calea spiritului drept, a ochiului neabătut care nu are altă perspectivă decât cea deschisă în el de imaginea însuflețirii. În sufletul gol, nimic de văzut care să fie al sufletului; sufletul nu e prezent
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Polirom, Iași, 1995, p. 195. 13 Vol. Locul sâmburelui (1973), în Sorin Mărculescu, Carte singură, Editura Cartea Românească, București, 1982, p. 171. 14 Într-o "rețea în mișcare de suprasemnificanți relaționali", astfel încât, plăsmuirea odată încheiată, "Semnificatul s-ar întrupa în văzduhul vital turnat între zidurile isprăvite. Semnului i s-ar da astfel șansa de a respira" (Sorin Mărculescu, " În loc de prefață" la Fluviul întâmplător, Editura Cartea Românească, București, 1985, p. 6). 15 "Pe de o parte, hermeneutica se construiește pe baza fenomenologiei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un labirint dedalic, în care libertăți intolerabil de mari să se lovească neapărat de un zid, ci mai mult un fel de covor fermecat din pardoseli interioare de rând, care să înalțe însă simțirea dincolo de ziduri și să-i redea văzduhul ei de căpătâi, în ciuda mobilității fizice reduse a simțitorului. Ideal ar fi fost ca libertatea locatarilor să ocupe nu mai mult decât spațiul oferit ei de societate, iar excedentul să nimerească în dimensiunea așa-zis aferentă a visării, la fel
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe sub haine, de-a lui, adaptându-se treptat la atrocea ei hipersensibilitate și crescând, practic, în și prin ea. Atingerea țiglăriei îi devenise, cu anii, o străvezie aripă dedalică pliată, ce închidea în ea un întreg labirint pneumatic, prielnic înălțărilor; văzduhul pur și simplu năvălea în interstițiile lui ca la el acasă, răpindu-l inerției gravitaționale. Cu toată forța evidențelor trăite, Ian simțea că o suprafață nu doar desparte, ci în primul rând aduce în contact cele doua regiuni adiacente ei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
duios regina tocmai acolo, în toiul rătăcirii și abandonului de sine, cu o centură de siguranță inebranlabilă. Chiar și lucrările de maximă importanță se cer, totuși, relativizate în spirit ludic; când mai glumeau între ei, cei doi spuneau că răscolesc văzduhul în căutarea trufelor antigravitației (inspirați, poate, întrucâtva și de oralitatea insinuată viguros în erotismul lor). Dar imaginea - exotică pentru ambii - a țăranului cu porcul în lesă după trufe prin pădure năștea un echivoc susceptibil, în vremurile noastre, să degenereze în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-i trebuie să-i fi auzit venind și să le fi ieșit cumva în întâmpinare. Cât din noapte poate fi întâlnită? O aripă catifelată de buhă ștergea spornic stridențele stârnite de întrebare; trupul lui înregistra epitelial cum pipăia ea expert văzduhul fluid în clipita încăpătoare și cum se lăsa să lunece de-a lungul fileurilor lui subțiri, ce se înfășurau în urmă-i într-un turbion păstrător de secret. Acum îl învăluise, iar sunetele filtrate de ea, scoase din contextul lor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
alcoolizat, extras din zer. După toate aceste pregătiri, mișcarea se liniștește, noi ridicăm vasele cu airak, muiem inelarul în lichidul lăptos și, prin bobîrnace succesive, facem să zboare stropi în cele patru puncte cardinale și spre pămînt, pentru cinstirea duhurilor văzduhului, ale pămîntului, ale focului și-ale apei, așa cum învățasem de la prietenii noștri mongoli. Gazdele surîd bucuroase că le respectăm obiceiurile și ne îmbie la mîncare. În foarte scurt timp, ne mînjim cu lapte, unt și brînză, pe toate degetele, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mulțime de pești se zbenguiau în sunetul orăcăiturilor pe cele mai diverse tonuri ale broscoilor sau brotăceilor; păsări de tot felul dădeau cele mai stranii concerte, în timp ce nori de gîze colorate și elegante zumzăiau făcînd tumbe sau rotindu-se în văzduhul din jurul nostru. Cînd ni s-au înmînat cheile, m-am trezit cu un obiect medieval, adevărată operă de artă, de vreun kilogram, după zile întregi de cărți magnetice. Dar pentru a găsi ușa pe care o deschidea, am rătăcit prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
roboteală grozavă trebuie să fie! Dar cîmpurile... Ei, da, cîmpurile sunt acoperite cu cimbru! În locul trifoiului irlandez, circulam printre mii de hectare de cimbru cretan. Cimbrul care, alături de portocali și de măslini, formează bogăția insulei. Odată florile de portocal dispărute, văzduhul nu mai miroase decît a cimbru. Așa cum Provența franceză are văzduhul încărcat de parfumul lanurilor de lavandă, Creta miroase a cimbru, doar că acesta, spre deosebire de lavanda provensală, este în devălmășie cu florile de cîmp și foarte rar cultivat. Așa am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
acoperite cu cimbru! În locul trifoiului irlandez, circulam printre mii de hectare de cimbru cretan. Cimbrul care, alături de portocali și de măslini, formează bogăția insulei. Odată florile de portocal dispărute, văzduhul nu mai miroase decît a cimbru. Așa cum Provența franceză are văzduhul încărcat de parfumul lanurilor de lavandă, Creta miroase a cimbru, doar că acesta, spre deosebire de lavanda provensală, este în devălmășie cu florile de cîmp și foarte rar cultivat. Așa am făcut cunoștință cu mierea de cimbru, specifică Cretei. Miere doar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ieși de sub timp”, scrie În foaia de la ... Primăria municipiului nu numai cronică de carte, la poeziile găsite acolo, ci realizează și portretul căutătorului În muzică de vers: ,,Noi, Alexandru Tăcu, vită de străhaiduc, rege peste toate proprietățile Noastre, arhimandrit al văzduhului și iubirii, Calif de Odobești și Podu-Turcului, bibliotecar al sufletului și ,,muncitor” al prieteniei, verde și Îngândurat al cerdacului Lunii, bărbat În toată firea și poet de aleasă lucrare, magistrat și elegiac, Învins și Învingător, dorit și dornic, aghiazma ucenicilor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
străine cele mai noi tehnici de scris și nu numai atât. Tot ce a scris și tot ce va scrie Îi conferă o reală complexitate artistică, un loc bine definit În poezia noastră: ,, Spre crama duce via un vin sinucigaș Văzduhul e o roată de chiot și polei Din pustele mongole s-aruncă peste Iași Vifornița-nebună a Sfanțului Andrei” ÎI ,,Ce mai faci eu altul peste euristica ating-o Încifrata Intru simplu Teorema lui Fermat Alergarea pe abscisa după stele câine
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
adevărată sabie a lui Damocles (II, p. 631), care atârnă deasupra tuturor întreaga piesă. În sfârșit, cele două eroine ies din scenă în chip similar. Iason îi menește cumplitei colchidiene : Ascundă-se-n pământ, cu aripi zboare sus/ În adâncimile văzduhului, de vrea/ Să scape de pedeapsa caselor regești. Medeea își face ultima apariție pe acoperișul palatului într-un car tras de doi șerpi înaripați ducând leșurile copiilor, mașinărie divină uzuală la Euripide. În universul lui Dumitru Radu Popescu în care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sunt lemne sau cărți?” Saadi 658. „Stinse flăcări. Arsă struna S-a lăsat în arcul lirei. Cartea singură mi-e urna Cu cenușile iubirii...” Ion Barbu 659. „Cărțile nu sunt făcute pentru anume om, ci pentru toți delaolaltă, că precum văzduhul nu-l închide omul numai pentru sieși, ci din el trăiesc cu toții, așa și de carte cade-se a se împărtăși tot neamul românesc.” V.A. Urechia 660. „De carte trebuie să te apropii ca de o iubită. Nu trebuie
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
drum. În capătul câmpului găsește frunza cea mai potrivită, o frunză cu mult mai mare decât propriul său corp, o ia cu mare greutate în spinare și începe călătoria de întoarcere cu osteneală îndoită. O ploaie teribilă întunecă însă tot văzduhul, brazdele înalte ale câmpului se transformă în noroi moale, piciorușele furnicii se afundă tot mai adânc în pământul ud și în cele din urmă își pierde calea. Noaptea se lasă, ploaia e tot mai deasă, frunza din spinare apasă tot
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
nou sentiment, care după opinia specialiștilor nu a fost bine identificat... Care să fie acest sentiment, mă întreb cu o clipă înainte de a afla răspunsul direct de la cunoscutul botanist. Tocmai acum trece pe deasupra noastră o pasăre ca o săgeată prin văzduh. Ce-o fi simțind ea când își deschide aripile și alunecă spre alte zări? Îmi vin idei confuze care intră direct în impresia pe care ne-o procură mișcările de zbor, tocmai acum când cu toții urmăream atenți pasărea măiastră de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și ele ascultând cântece de greieri, așa ca în primordiile facerii lumii. Și nu-i exclus ca într-un timp dincolo de timp sau poate într-o seară calmă, care nu mai prinde fantomele nopții, marele condor să se întoarcă din văzduhul infinit pentru a căuta, cu agerimea ascuțită a privirilor lui, ispititoarele, grațioasele mirese ale orașului de pe coline, cu grădinile lui nesuspendate și fără personaje sosite din închipuirile și esențele mitologiei lumii. DESPRINS DIN SPIRITUL CETĂȚII De cele mai multe ori, nu putem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
savoare, pe când omul se pierde prea des în inconsecvență și vulnerabilitate. Se cer atunci plimbări lungi pe străzile romantice ale Iașilor. Orașul nostru poate fi văzut și prin culorile sale, prin vitala lor valorizare în cuprinderea mare dintre pământ și văzduh. Verdele este culoarea cea mai frumoasă a spectrului naturii vii, albastrul este împrumutat prin reflexiile seninului de cer. Oricum, strălucirea culorilor materiale se relevează prin intensitate și adâncime, prin substanțialități pure. Culorile inefabile ale florilor se întind de la Bucium la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mare psiholog a fost Beethoven! Dar bucata patetică a pianistei pare neverosimilă, degetele se amestecă cu subtilele nuanțe și clapele iau forme celeste, sunt ca niște păsări exotice ce învață să zboare printre valurile mării și ies apoi în libertatea văzduhului. Capricioasele stări sufletești nu izbutesc să estompeze lumina muzicii. Talentul transfigurează graiul sonor într-o nouă viziune, colorată cu fraze melodioase până la sfâșiere. Emoțiile sunt irepetabile. Nici un accent în plus, nicio respirație. Și oare cum ne mai putem imagina suplețea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
frumos și încredere în viitor. Repere fundamentale pentru generațiile de azi. 10 Întâlnim adesea semnul întrebării chiar în titlul textului sau repetat la sfârșitul frazei, sintagmei, versului... Uneori acest semn (cu puțină imaginație se aseamănă cu o pasăre în zborul văzduhului) te neliniștește, te face să-ți pui chiar tu alte întrebări, inaparente, invizibile, virtuale, dovedindu-se în anumite cazuri chiar decisive. De ce? Eliminăm de la bun început răspunsul care ar arunca întrebarea în ceva de prost gust, trivial. Un semn de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
rouă de pe frunze, se așează la umila masă dintre ele și aproape adoarme sub licărul stelelor din infinit. Încet se zbate clipa, se aud parcă viori cu sunet fermecat din depărtare, moliciunea se ascunde între enigmele florilor de mac. În văzduhul inundat de fluturi imaginari (s-au cam rărit cei adevărați?) cuvintele tac înșirate pe un fir de păianjen, siderat aidoma corolelor condamnate risipirii. Peisaj natural uitat și el în aceeași planturoasă tăcere. Fluid de smarald și rubin în umbra copacilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
toate putând fi supuse interogațiilor și analizelor multiple. Dar cine mai poate ține pasul cu ele, știind că se înmulțesc și se exprimă prin curgerea iremediabilă a fluxului temporal? 76 În zilele prielnice climateric, culorile naturii se nuanțează subtil, albastrul văzduhului e mai albastru, limpezimea înălțimilor e mai limpede, petele tulburi ale apelor dispar, verdele incipient al copacilor capătă, în ritmul anotimpului blând, scânteieri de smarald în bătaia razelor solare iar mirosurile vegetale devin brusc amețitoare. Acum, se simte reînvierea așteptată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
între agenții acesteia și forțele polițienești. în sfârșit, pentru a împrăștia mulțimea care nu voia să golească Piața Teatrului în ciuda șarjelor jandarmilor călări comandați de maiorul Fănuță, fură aduși măturătorii primăriei cari, cu măturile lor, înălțară nouri de praf în văzduh. Mulțimea asfixiată se împrăștie repede și manifestația încetă. Dar Clubul conservator întreținea și mișcarea printre studenți. mișcarea studenților La Facultatea de Medicină din București o mișcare de nemulțumire se manifestă în contra unora dintre profesori, mai ales împotriva profesorului doctor Grigore
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
să o vadă, prin ferăstruica sicriului în care era pusă; zile și nopți întregi, fără întrerupere, a durat spectacolul șirurilor de oameni, care au venit s-o vadă, mulți de cîteva ori și scenele de strigăte și plînsete zgomotoase umpleau văzduhul. Nici pînă astăzi, Eva Peron nu a căpătat dreptul la odihnă veșnică. Cadavrul ei este obiect de discordie, trece de la o tabără la alta, din America în Europa, din Italia în Spania și încă acest dans lugubru nu s-a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]