3,594 matches
-
Nici un erou, nici o prezență statuară sau extraordinară, doar cele negative ies din rând. Chiar scrierea cronicii, suflul dominant par a fi mai degrabă efectul natural al unui talent de povestitor, al unei adevărate febre de a face cunoscute cele aflate, văzute, trăite. Expunerea este cursivă, expresivă, probând o mare putere de observație și caracterizare, de concretizare și reconstituire a realului. Atitudinea narativă și mijloacele relatării sunt cele ale unui artist: permanenta implicare afectivă, privirea definită prin acuitate, precizarea amănuntului, vizualizarea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
viața omului, însă concentrarea asupra binelui duce la neglijarea, chiar anihilarea răului; p. 126, r. 18 19: „Harap-Alb, mergi sănătos! De-am fost răi, tu ni-i ierta, căci și răul câteodată prinde bine la ceva” iertarea și recunoașterea greșelii văzute ca fețe ale omeniei; orice rău trebuie uitat până la urmă și poate fi privit drept motiv de raportare și apreciere a binelui; p. 127, r. 3 4: „Fugi de-acolo, vină-ncoace! Șezi binișor, nu mi da pace!” indecizie și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
de alții, oricât de apropiați ar fi aceștia; egoismul înnăscut al individului, care îi împiedică de multe ori acțiunile potrivite; p. 159, r. 10 11 : „Decât codaș în oraș, Mai bine-n satul tău fruntaș” mentalitate păguboasă ce subliniază autosuficiența, văzută ca stare de bine, ideea că fiecare om poate să-și aleagă locul și norocul; r. 12 13 : „Mama însă era în stare să toarcă-n furcă, și să învăț mai departe” sacrificiile enorme de care este capabil un părinte
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
scoate Învățătorul copiilor. Carte de cetit în clasele primare de ambele sexe, cu litere. slove și buchi, cuprinzând învățături morale și instrucțiune. În toamnă este, însă, „oprit din lucrarea diaconiei” pentru „relele purtări”, între care : „mergerea la teatru probează o văzută desconsiderare a instituțiilor și al legilor religioase”, iar „slobozirea puștii spre biserică au căzut în vinovăția necinstirii ei”. Alte motive: „diaconul Creangă nu locuiește cu soția lui timp de mai mulți ani” și „au devenit a-și tunde părul”. 1872
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
par să fi fost compuse în Egipt, ci mult mai târziu în Canaan. Cu alte cuvinte avem de a face cu informații despre cele două „diaspore” principale, babiloniană și egipteană, și despre raporturile lor cu centrul situat în Canaan, dar văzute mereu din perspectiva țării sfinte în epoca postexilică târzie. Atunci și descrierea problemelor religioase reflectă mai degrabă opinia țării mamă asupra celor două „diaspore” și asupra legăturilor care le uneau. d) Dacă această explicație constituie o dificultate în credința evreului
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de a separa cultul de ciclurile naturii prin depășirea și dominarea naturii (cf. Gen 1,28 ș.u., un fragment „sacerdotal”, tardiv); adaptarea cultului la componentele mărturisirii de credință, la amintirea faptelor minunate ale lui Dumnezeu din trecut, la credința văzută ca răspuns al omului la chemarea divină, nu ca inițiativă personală etc. Toți acești factori sunt o mărturie a efortului depus pentru a depăși această antiteză, chiar dacă Biblia nu va reuși să atingă pe deplin acest obiectiv. b) În acest
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sa este sediul Adevărului. În fond totul se reduce la un foc între logicul deschis și mistic. Repet însă: Adevărul nu este fructul pasiunii adevărului”, cum a spus De Broglie, după căte îmi amintesc, ci este legat de vocație, care văzută creștin, se cheamă har. Omul istoriei reflectă imperfect și util transcendența. Ieșirea omului din timp înseamnă existenței schimbătoare cu realul transcendent în esență, relevat celor aleși, urmați de credincioși. Astfel sensul existenței își are sediul în Istoria sacră. Blaise Pascal
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
două tălpi ale scorțoasei culturi occidentale. Cuvîntul cauți are sensul de atenți, cu băgare de seamă, a căuta, a aprecia iar păț are sensul de pă-țanie, întîmplare neprevăzută. Acești doi dadofori sau dioscuri împreună cu Mitra formau o triadă care era văzută fie ca astru al zilei a cărui sosire era anunțată de cocoș, care la amiază trecea triumfător la zenit iar seara cădea cu melancolie spre asfințit; fie ca soare divin, ce pe măsură ce crește intră în constelația Taurului și mar-ca începutul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
magnet, permițându-le să atragă și cei mai buni angajați. Acest truism a fost demonstrat de-a lungul anilor în toată gama de afaceri și organizații. Doug, un tânăr muncitor în construcții, era ca o stea strălucitoare într-o meserie văzută adesea ca îmbrățișată de muncitori ursuzi, necizelați și duri, cu părul lung, cu barbă și care mestecă tabac. Nerăbdarea sa de a face tâmplărie de calitate era însoțită de un comportament onest, sobru, prietenos și de încredere. Valoarea lui Doug
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
a făcut-o necesară atât pentru el, pentru propriile lui neputințe, cât și pentru căutarea celor bolnavi; începând de la cele mai simple, el a ajuns cu deprinderea până la măiestrie, și a învățat nu numai cele ce se ocupă cu cele văzute, ci și cu cele ascunse și a raportat cunoștințele în mod sistematic. Însă toate acestea, oricât sunt ele de importante, înseamnă ele ceva în comparație cu erudiția morală a lui Vasile? Cine îl cunoaște din proprie experiență, pentru acela sunt neînsemnați Minos
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
o ordine a întemeierii reflecțiilor antropologice. De altminteri, ceea ce este secund într-o definiție a omului devine primar într-o reconstrucție filosofică a umanului. Așa cum, de altfel, se întâmplă și la C. Rădulescu-Motru, căci diferența specifică dintre animal și om (văzută, mai general, ca diferență între corelațiile energetice naturale și personalitate) pune în ordine întreaga sa teorie despre om. Modul specific de a exista al celor două "corelațiuni" este legat de raportarea lor la faptul trăit actual. Animalul este blocat în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
eșecul ultim al „proiectului luminist” (Holocaustul), precum și după mult mai îndelungata și neterminata „despărțire” de marxismul stalinist, tot mai greu de susținut după 1956 (revoluția maghiară), 1968 (invazia sovietică în Cehoslovacia) și revelațiile lui Soljenițân despre Gulag. Deceniile postbelice trebuie văzute ca epocă de vaste redefiniri metafizico-epistemologice și de conflicte ideologico-politice, legate deopotrivă de implozia „marilor narațiuni”/„narațiunilor hegemonice” și de geopolitica polară a Războiului Rece, tradusă metonimic în toate ungherele vieții intelectuale. În aceste condiții, s-a configurat modulul postmodernist
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai elementare libertăți: cea de exprimare, de libertate a mișcării, de gândire și, de ce nu, de control asupra spațiului (atât personal cât și colectiv). Foucault afirmă, În lucrarea „A supra veg hea și a pedepsi - Istoria Închisorii― că Închisorile trebuie văzute ca spații de Îndeplinire a sentințelor, iar sentințe care au evoluat În timp trebuie privite holistic și nu trebuieignorat modul În care metoda punitivă Însăși s-a transformat de-alungul timpului. El susține că a existat o trecere de la pedepsirea aproape
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
Retorica națională: politici și stiluri în acest peisaj plural, pentru economia textului de față interesează în primul rând politicile și mecanismele formale prin care ideea națională, căreia artele și arhitectura la finele secolului anterior nu doar i-au dat chip văzut, dar i l-au și modelat cu osârdie, capătă combustie nouă prin unirea tuturor provinciilor românești într-un singur stat. Construirea unei retorici național(ist)e unificatoare, pe care artele să o facă vizibilă în toate provinciile nou adăugate vechiului
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
văzută ca o șansă de „a trăi cu adevărat”. Ea te ferește să ajungi un Ștefan. Nici funcți onarii ca Romache sau Cioba nu sunt justificați existențial. Singurii care „lasă urme”, care nu trăiesc degeaba sunt sudorii de rezervoare sferice, văzuți ca o castă superioară, greu de atins : „Vive, trebuie să ajungem sus, lângă Fane și ceilalți, acolo unde rămân semne !” spune cu ardoare Mariana. Și nu numai semne, dar și bani mulți în buzunar : „Vreți să vă îmbrac în bani
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de execuție. La fel, situațiile de criză sau de scandal sînt împrejurări în care observarea strategiilor de comunicare prezintă un interes aparte. Interacționismul simbolic promovat de G.H. Mead (Mind, Self and Society, 1934) este studiul relațiilor dintre sine și societate, văzută ca un proces de comunicare simbolică între actanții sociali. Autorul înclină să conceapă societatea ca o manifestare a infinității tranzacțiilor sociale. Interacțiunea simbolică este "activitatea în care ființele umane își interpretează reciproc comportamentul și acționează pe baza semnificațiilor rezultate din
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
acestei confruntări dintre principalele modele teoretice disponibile, constatăm că delimitarea cea mai accentuată constă în opoziția modelelor comportamentalist și structuro-funcționalist, pe de o parte, constructivist și dialogic, pe de alta. Cele dintîi pleacă mai ales de la o concepție a comunicării văzută, înainte de toate, ca transmisie și circulație de informații. Următoarele înclină către semnificație și construcție unite în interacțiunea socială, spre a construi o lume comună pozitivă și normativă. Din această perspectivă, se pare că distincția lui L. Quéré32 devine operantă pentru
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
proces este o competiție pentru a influența și controla ceea ce publicul percepe din evenimentele și mizele politice, prin intermediul principalelor mass media. Noile forme ale acestei competiții ar fi caracterizate de atenția crescută a actanților politici față de strategiile mediatice, de profesionalizarea văzută ca industrializare a sectorului comunicării politice, de intensificarea concurenței dintre oamenii politici și jurnaliști și de puterea lor de a limpezi situațiile, de neliniștea crescîndă a jurnaliștilor în fața rolului lor de comunicanți politici. Tot astfel, proporția sporită a mesajelor negative
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
întregime, va crea: a. o întremătoare și stenică atmosferă muzicală; b. o fluiditate calmă, de fâșâiri; de murmure; de picături cristaline, etc. - natura apare și în ipostaza de melodie adormitoare pentru omul obosit sau pentru cel zbuciumat sufletește; - natura este văzută (nu gândită), deci: intuiții vii, directe; - natura, ca loc, este diversă: o pădure, câmpie,munte, apă, etc.; - varietatea peisagistică este pregnantă; ea pledează pentru înțelegerea complexității naturii; un colț direct de natură învăluită într-un fel de atmosferă inefabilă, într-
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
ca normal, pentru o perioadă istorică ulterioară poate deveni deviant. (Sorin M. Rădulescu, 1994, pp. 22-23) 7.2. Explicații ale devianței și crimei La fel ca tot comportamentul uman, devianța este complexă. În plus de asta, deoarece devianța este adesea văzută ca amenințătoare și respingătoare, ea poate fi pentru oameni una dintre cele mai dificile forme de înțeles ale comportamentului uman, lucru ce îi determină pe aceștia ca uneori să îi dea explicații mai mult sau mai puțin simple. În istoria
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
securității ar avea un impact semnificativ asupra multor aspecte ale vieții social-politice din țara noastră, dar atitudinea manifestată față de aceasta ilustrează suficient de semnificativ lipsa de consens atât la nivelul politicienilor cât și al cetățenilor obișnuiți. Problemele sociale sunt adesea văzute ca fiind rezultatul unor disfuncționalități ce se produc în ordinea socială. Când regulile stabilite sunt ignorate sau violate, apare o problemă socială. Este adevărat că această accepțiune se potrivește unor probleme, dar ea estompează faptul important că, multe altele, sunt
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Carol ca domn al României, nu dedică decât un paragraf de trei rânduri "M. S. Carol I, înrudit cu toțĭ împĕrațiĭ pămêntului, și cu drept de moștenire în veciĭ vecilor", în care se pune speranța păstrării tăriei românești. Instituirea monarhiei, văzută ca garanție a unei statalități robuste, este luată ca fiind cofrajul instituțional în care tăria de suflet românească va fi prezervată. Monarhia, ipostaziată în figura lui Carol, va asigura "Virtus Romana Redivivus" (Melidon, 1876, p. 84). Doar spre sfârșitul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
armele din 1921. Ultima stație de naționalizare - poziționată în urma educației primare și a instrucției militare - consta în școlile de adulți. Dacă învățământul elementar avea sarcina ideologică de naționalizare primară, iar instrucția militară pe cea de naționalizare secundară, educația adulților trebuie văzută ca un proces de "re-naționalizare", i.e., resocializare în spiritul ideii și ideologiei naționale. Astfel, școlile și cursurile pentru adulți decretate ca obligatorii prin Legea învățământului din 1924 pot fi interpretate ca instituții educaționale de convertire identitară. Ideea școlilor pentru adulți
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din logica inexorabilității istorice a destinului unitar românesc: "Unirea se impunea ca o necesitate obiectivă pentru mersul înainte al societății românești și nimic nu putea s-o împiedice, așa cum a demonstrat-o istoria" (Hurezeanu et al., 1988, p. 64). Anterior văzută ca rezultatul manevrelor burgheze de pe urma căreia nu au avut de profitat decât marii deținători de capital cărora prin unirea principatelor li s-au deschis noi piețe de desfacere, unirea din 1859 este acum interpretată ca împlinirea politică a voinței entuziaste
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cinului monahal. Portetul celei de-a doua maici nu este, din păcate, conturat de către narator, bănuim doar că, făcând parte din suita stareței, a împrumutat ceva din preocupările acesteia. Incipitul povestirii ei este în aceeași notă moralizatoare, ea condamnă lenea, văzută ca un păcat grav.503 Curios este că tocmai accedia li se reproșa călugărilor vremii, iar cuvintele rostite de maică nu pot fi decât o intenție ironică a autorului de a critica clerul chiar prin propriile sale cuvinte. Urmează o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]