3,889 matches
-
de la Mănăstirea Voroneț, În imaginile reprezentând martiriul Sfântului Ioan cel Nou, de la Cetatea Albă, apar câțiva evrei purtând un tip deosebit de pălărie (bicorn). Istoricul Andrei Pippidi crede că, „precum În alte colonii genoveze, evreii [din Cetatea Albă] trebuiau să poarte veșminte galbene și o pălărie de o formă curioasă, cu două coarne”. „Acest fapt poate dovedi - continuă Andrei Pippidi - că aceeași discriminare vestimentară exista Încă În Moldova secolului al XVI-lea ; altfel, acest indiciu n-ar fi putut fi Înțeles de către
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să moară, dar nu ca soldați români, ci ca deportați escortați de soldați români. De data aceasta, clișeul dominant n-a mai fost „evreul trădător”, ci „evreul dușman”, care - așa cum a observat Lya Benjamin -, „În condițiile războiului antisovietic, a Îmbrăcat veșmântul iudeo-comunismului”. „Într-un moment extrem de critic pentru istoria României, evreul a fost asociat principalului dușman al țării : Uniunii Sovietice. [...] Deși războiul a fost declanșat contra Uniunii Sovietice, totuși campania propagandistică nu a fost În primul rând Îndreptată Împotriva Rusiei sovietice
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bumbac, bine lucrată, brodată cu floricele pe mâneci și pe piept, care se potrivea de minune pe corpul ei frumos; pe cap purta o năframă de borangic și avea o catrință de culoare neagră, lucrată frumos cu fir auriu. Culorile veșmintelor, ei dovedea simțul artistic și hărnicia mâinilor ei îndemânatice. Lui Costache i s-a părut că s-ar bucura dacă ar alege-o pereche, s-a înclinat în fața ei și a poftit-o la joc. Fata a răspuns invitației emoționată
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
face altceva decât să mă azvârle în irealul tablourilor tale, cu oameni fără mâini, pământeni cristalini de aerul ce-i înconjoară, așteptând cu toții liniștea neașteptării, cântând veșnicia și uitând de timpul căruia nu-i aparțin... Acum, când toamna își pregătește veșmânt de uscăciune, mi-amintesc de florile ce-n atelierul tău își așteaptă moartea spre a fi imortalizate. M-am întrebat de atâtea ori de ce aștepți să li se-mprăștie culoare-n neființă; acum încerc să răspund cu sufletul, căci mintea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ridica mai sus decât prima dată și apoi Îl vedeam În ultimul și cel mai Înalt zbor, Înclinându-se, parcă definitiv, pe fondul albastru de cobalt al amiezii de vară, ca unul din acele personaje paradisiace care plutesc confortabil, cu veșminte bogat drapate, pe tavanul boltit al bisericilor, În timp ce dedesubt, lumânări de ceară ținute de mâini muritoare se aprind una după alta, alcătuind un roi de flăcărui minuscule În fumul de tămâie, iar preotul cântă veșnica pomenire și crinii funerari ascund
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
albă și imobilă, arătând, cu hăinuțele ei mohorâte, jerpelite și nepotrivite pentru anotimpul respectiv, de parcă ar fi fugit dintr-un orfelinat (presupunerea mi-a fost confirmată mai târziu când am zărit cum este dusă de acolo de două călugărițe cu veșminte fâlfâitoare), care legase cu Îndemânare un fluture viu de o ață și plimba frumoasa insectă, fluturând anemic din aripi, ușor schilodită, de o lesă ca pentru spiriduși (probabil un produs derivat al numeroaselor lecții de aleasă broderie predate la orfelinat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bine mă ucidea... Doamne! De ce nu ți-a fost milă de mine?! Să mă fi luat la tine atunci!... Mă uitam îngrozită cum se băteau care să fie primul... Maria!! Taci!! Taci!! ... S-au năpustit peste mine. Mi-au rupt veșmintele. Mă zbăteam goală în mâinile lor murdare... Eu țipam. Ei râdeau, se prăpădeau de râs. Țipam, țipam, dar nimeni, nimeni nu mă auzea, nici pe Pământ, nici în Ceruri. M-au trântit la pământ, s-au aruncat peste mine... și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
casă erau, și prea nerăbdători, și prea obosiți erau, încât nici n-au avut nevoie de pinteni și caii voiau "acasă". Au pornit într-un galop întins, înfruntând pieptiș furtuna. Biciuit de ploaie, cu pletele zălude lipite pe obraz, cu veșmintele pătrunse de apă, dârdâind, aplecat peste grumazul calului, îndemna în galop spre Suceava: "Acasă, unde-i mai bine..." "Acasă... Unde-i mai bine ca acasă?" Ștefan își ascultă gândul, lăsând piciorul stâng ce zvâcnea să atârne liber pe lângă șa; laba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aista... se întunecă el și oftează. Alexandru se luptă cu somnul și cu un vrăjmaș nevăzut, pe care, harcea-parcea, îl taie cu latul palmei: Mamăăăă!! Ce-am mai spârcuit la tătărâme, harști-harști, din goana calului! "Și ei lepădau armele, șeile, veșmintele și goi, goi, fugeau înspăimântați, doar, doar, și-or scăpa viața!" Ștefan șchioapătă. Carâmbul cizmei e spintecat și lasă să se vadă, alb, bandajul de la gleznă. Mihail îl ajută să-și scoată cămașa de zale; a rămas într-o cămașă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
opere și măsoară adâncimea obsesiilor care o constituie. Obsesia cruzimii, a violenței, a caracterului monstruos pe care îl dobândește în anumite momente ale istoriei puterea; obsesia pustei, care ajunge până-n prag, care intră în case și în suflete; obsesia lepădării veșmintelor, a despuierii, proiectând o amplă simbolistică a denudării ce trece dincolo de semnificația îngust-erotică spre un înțeles mai larg, de violare a intimității în genere; obsesia reificării prin opresiune a oamenilor, a transformării lor în mecanisme teleghidate prin hipnoză, în manechine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o descriu cât îmi va fi îngăduit și ajutată de Duhul lui Dumnezeu. Când intri în ea îți atrage privirea cupola care este foarte mare și luminoasă. Pe un fond galben de aur ce strălucește vezi Chipul Mântuitorului îmbrăcat în veșmânt alb deosebit, nu-ți mai vine să-ți iei privirea de la El. E atat de frumos! în dreapta, aproape de El, vezi pe profetul Moise cu Tablele Legii, iar în stânga Lui vezi pe profetul Ilie. Puțin mai jos sunt cei trei
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
soarelui arzător. O frumusețe deosebită. Mănăstirea aparține rușilor și se slujește rusește. Biserică era parțial în reparații interioare. Am văzut multe acolo, dar cel mai mult m-a impresionat icoana cu Maria Magdalena. Este de o frumusețe rară: îmbrăcată în veșmânt alb și desculța. Icoana ei este înaltă de aproximativ 1,70 m, de mărimea unei persoane. Cred că ea a făcut păcatul desfrânării 140 mai mult din cauza că era foarte frumoasă și mulți bărbați o doreau. Dar când a aflat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
vesminte Și cu biciul îl lovesc Până când îl ostenesc Din spini cunună-I împletesc Și pe frunte I-o tocmesc, Peste obraz îl lovesc Și tare îl batjocoresc. Iisus Crucea o ducea Și, de slab, se-mpiedica, Se-mpiedica-n veșmânt Și cade jos la pământ. Față Lui, de Sânge plină, Se proptează în țărâna Iar peste El Crucea grea La pământ îl apasă. Vezi, creștine, ce-ai lucrat Când porunca ai călcat? Câte chinuri, câtă jale Pentru păcatele tale? Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
livreze fulgerător ceva din acel esențial ego, acel ceva mistic din mine. Când a apărut soarele, dis-de-dimineață, m-am dus cu manualul lui Horowitz lângă Strömen, acolo, în plină natură, unde se simte briza verii atingând apa, încrețind-o, amintind veșmintele statuilor antice; acolo, auzind foșnet de frunze și clipocitul apei, pot exersa tonul muzicii limbii oamenilor de demult. August Am intrat deja în luna în care totul arde. L-am visat din nou pe René - m-am trezit brusc, dureros
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care a urmat o scurtă prezentare a motivației întâlnirii. Se dă cuvântul profesorului doctor Corneliu Solovăstru, care a citit Laudatio pentru persoana sărbătorită. S-a cântat din nou imnul academic, în timp ce oficialii profesori l-au îmbrăcat pe David Ohanesian în veșmintele academice. În alocuțiunea de încheiere, sărbătoritul a amintit că s-a născut în București, la 6 ianuarie 1927, și că de mic a început să muncească, păstrând credința în Dumnezeu, pentru a-și împlini crezul. Acest crez a fost realizat
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
preot!», va mărturisi don Calabria religioșilor săi. Cu certitudine nu a fost împins la această misiune pentru că ar fi fost un leneș ori vreun incapabil să-și caute vreun alt rost în viață. Preoția era pentru el ceva înnăscut, un veșmânt făcut anume pentru el și, din acest motiv, toate celelalte activități îi erau străine. El trebuia să devină preot, o simțea în sufletul său. Dar ce trebuia să facă? Pentru a deveni preot trebuia să studieze, să dispună de bani
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
spirit religios. Când, mai apoi, și-a dat seama că avea nevoie de persoane stabil legate de legătura voturilor, a format un grup de laici generoși și obedienți, prompți să-și asume orice responsabilitate; îi numea: «frații secolului douăzeci», fără veșminte speciale, nici distincții exterioare, dar înzestrați de o evlavie solidă, plini de spirit de sacrificiu, umili și docili. Voia ca aceștia să cultive o viață interioară esențială și să fi fost fideli practicilor de pietate în manieră discretă. Trebuiau să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
s-a format o comunitate făcută din puțini călugări bătrâni și dintr-un grup de tineri studenți proveniți din Ciociaria (Lazio). Era urgentă reconstruirea materială și morală a Abației. Diferite probleme preocupau comunitatea; lipsa pâinii, a paturilor, a ferestrelor, a veșmintelor de îmbrăcăminte, a cărților de școală... în fine, nu mai era nimic. Dar, Besozzi, care a fost totdeauna un pionier în tinerețe, a demonstrat spirit de inițiativă chiar și la acea vârstă venerabilă. Venea din ambiente pline de viață, de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
numărau morții și ridicau în toate piețele monumentul tinerilor lor căzuți în bătălie, ale căror resturi pământești au fost înghesuite și înmormântate în grabă în gropile comune din munți. Iar popoarele s-au trezit cu o mulțime de văduve în veșminte de doliu și o generație de copii orfani de tată. În ziua armistițiului don Calabria a anunțat o liturghie solemnă de mulțumire. Veteranii s-au reîntors îmbrățișându-i pe dragii lor, sub privirea tristă a celor care, din păcate, nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
regiunea românească cea mai cunoscută în Occident. În orice caz, în Franța. Sigur, turismul, frumusețea așa-zis sălbatică a acestei regiuni, faima etnologică întreținută încă din timpul lui Ceaușescu, fotografii care s-au perindat pe meleagurile maramureșene, bisericile de lemn, veșmintele locuitorilor, toate astea au contribuit, nu încape nici o îndoială. Jean Cuisenier, starostele etnologilor francezi, a scris o carte, Memoria Carpaților (tradusă de curând și în românește, la Editura Echinox din Cluj), în care Maramureșului i se consacră cel mai mare
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
iau forma gurii lui. O zonă albă și moale se metamorfozează într-o lacrimă curgând din ochiul luptătorului din arenă. Rochiile lungi ale zeițelor închipuie eșarfa lui roșie și albă. Cravata verde a toreadorului face pereche cromatică cu umbrele de pe veșmintele lui Venus. În colțul din stânga-jos a tabloului, o structură de cercuri multicolore, de formă rectangulară, atrage atenția privitorului spre capul unui taur muribund, căruia îi curge salivă și sânge din gură. O băltoacă formată din saliva și sângele taurului
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
șefului său suprem că, atunci cînd e vorba despre Cauză, nu există nici o genune, nici un abis. Lepădat de aerul provincial al Galațiului și de sudoarea sectoarelor calde, omul a dobîndit o logică și așteptată carură de vip bucureștean. Mirosuri fine, veșminte de firmă, dar să ne amintim că, acum mai bine de un veac și jumătate, Dinu Păturică se ̀ mbrăca ̀ n straie „nemțești“, ceea ce, în vremuri prepașoptiste, putea însemna mai mult decît echivalentul Armani al zilelor noastre. Dacă se
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
să supraviețuiască. Întîi s-a enervat că fetele, după isprăvirea carierei, își permit să facă poze deocheate. Apoi, că deasupra mugurașilor de sînișori golași atîrnau medaliile cîștigate pentru patrie. În fine, a propus retragerea rentei viagere celor care au lepădat veșmintele și au rămas îmbrăcate doar în medalii. Din fericire, Vieru a rămas să-și urle pudibonderia la o Agenție Națională pentru Sport care nu dă semne c-ar fi interesată de crizele sale de andropauză fizică și psihică. Acum, gestionarului
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
vacanță, prima lui vacanță mare din viața de școlar, ațipește și...pătrunde pe nesimțite într-o lume de vis. În poarta acestei lumi îl așteaptă o zână cu păr galben de grâu copt, cu ochi negri de cireșe amare, cu veșminte diafane din petale de trandafiri și iasomie. Băiatul o recunoaște imediat. Ați ghicit și voi cine e? Da?! Aveți dreptate. E VACANȚA. - Unde vrei să mergi mai întâi, voinicule: la munte, la mare, la bunici? îl întreabă minunata făptură. Oricare
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
retorice și scrieri analitice se pierd în disoluția timpului. Dar sensurile, temeiurile înfățișate nu pot fi anulate, ele se re-ascund așteptându-și peste veacuri un alt interpret și o altă interpretare ce le va înfățișa din nou lumii sub alte veșminte ale rostirii. Multe din viziunile ce își asumă crezul în voința zeilor ne spun că această dialectică a ascunderi și înfățișării profunzimilor metafizice va fi oprită numai atunci când totalitatea temeiurilor adânci ale lumii va fi deplin revelată prin chemarea divină
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]