13,235 matches
-
ziuă profitând la maximum de timpul petrecut în liniștea cabanei tulburată doar de Irina în timpul partidelor se iubire și dăruire, prin zgomote involuntare produse de extazul simțurilor împinse la paroxism. Luni dimineața, când au ajuns la serviciu, relaxați și deconectați, vestea a căzut ca un trăsnet asupra tuturor salariaților micuței fabrici de confecții. Patronul Constantin Ivașcu era mort într-un accident auto pe DN 1 în zona Bănești, în timp de se întorcea din weekend cu familia. Frâiele firmei au fost
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
în Securitate, în urmăriri deschise, în lansarea de zvonuri că ar fi colaborator al Securității, pentru a-l îndepărta de anturaj (este foarte interesant că din dosare rezultă că sunt informatori cine nu te așteptai, iar unora care le mersese vestea că au colaborat cu Securitatea când nu au fost de fapt informatori - și aceasta fiind o politică a organelor de represiune, extrem de eficientă, iar multe din zvonurile vehiculate azi în presă, fiind ecouri târzii ale acțiunii acesteia). Când situația se
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]
-
să fie, Pe unde-și poartă rochia De nu o fi stafie? Gurile rele cică zic, Doar să se afle-n treabă, Că nu e bună de nimic Și e demult o babă Pusă mereu pe stricăciuni Și-afurisită-n clanță, Cu vestea printre băbăciuni Că-i mare cotoroanță Și într-un Mărțișor, de rea, S-a pus să se îmbrace Când neaua tocmai se topea Cu nouă mari cojoace, Să-și urce oile din timp La munte la pășune, Sfidând al zânei
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
cu mult interes. Tragodas nimerise minunat cu nemaipomenita lui idee de a povesti ceea ce văzuse în calea sa de mai bine de câteva luni încoace, nenorocirile din afara zidurilor cetății. Nu se știe prin ce întâmplare, știrea despre cerșetorul care adusese vești din afara cetății a ajuns repede până la urechile reginei Ariadna. Și cum sunt femeile mai curioase din fire, regina porunci degrabă să-i fie adus cerșetorul chiar în pavilionul ei, ca să afle personal de la el noutățile pe care auzise că le
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
pleacă pe joi. Vine cu un autoturism elegant, cu retrovizoare impozante la bord. Poartă adesea ochelari fumurii de soare. Înșiră gesturi arogante, se dă cineva de vază abia venit tocmai din Germania, în vizită la niște rude. Părăsește însă fără de veste comuna, scoțându-și autoturismul repede pe șoseaua asfaltată. Își anunță plecarea spre Iași, spre Vatra Dornei sau spre Cluj. Scump la vorbă, privește absent prin parbriz, răsucind alene volanul cu o singură mână. Nu închide poarta pe care tocmai a
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
17 VALIZA CU BANI- Fragment din romanul PRIVEGHIUL De la București, nevasta lui Ionel al lui Duran primea vești din ce în ce mai triste : Am făcut rău, femeie, că am venit aici, nici nu știi tu ce iad este în acest oraș, am sărit din lac în puț, venii din război să mor aici ! Vin ale dracului blestematele alea de avioane anglo-americane
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
rupe cum mă rup Și-n frânturi de os și tijă Mă astupă si m-astup. Teamă am, dar nu am teamă Câtă teamă am că pot Și nu pot când toți mă cheamă Să le fiu fiu, unchi, nepot. Veste am, dar nu am veste Deși câtă am de spus, S-ar învrednici, și peste Ce le spun, prin Cel de Sus. Plânset am, dar nu am plânset Cât am plâns și plâng și plâng Lacrimi blânde ce din blând
ŢARĂ AM DAR NU AM ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364158_a_365487]
-
-n frânturi de os și tijă Mă astupă si m-astup. Teamă am, dar nu am teamă Câtă teamă am că pot Și nu pot când toți mă cheamă Să le fiu fiu, unchi, nepot. Veste am, dar nu am veste Deși câtă am de spus, S-ar învrednici, și peste Ce le spun, prin Cel de Sus. Plânset am, dar nu am plânset Cât am plâns și plâng și plâng Lacrimi blânde ce din blând set Scump șirag devin, le
ŢARĂ AM DAR NU AM ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364158_a_365487]
-
trebuia să se prezinte la fermă așa cum a stabilit cu președintele Ionel Mușat. În acest timp cât ea mergea spre casă, la sediul colectivei cum îi spuneau sătenii, a sosit Ramona cu treburi și președintele a și întâmpinat-o cu vestea că Săndica nu mai este tehniciană, ci proaspătă inginer zootehnic. Vizibil Ramona și-a manifestat bucuria față de președinte, însă în sufletul său se înfiripă teama concurenței. Știa că Săndica, fiind necăsătorită și cu nuri, avea trecere printre bărbații din conducerea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
ca inginer, chiar dacă nu cunoștea pe nimeni. Nici aici nu a cunoscut pe nimeni când a venit în urmă cu un an și ceva. Când s-a dus să-și ridice diploma l-a sunat pe Mircea să-i dea vestea. L-a întrebat dacă mai este valabilă propunerea lui de a-i găsi post la Galați sau prin împrejurimi. Ezitarea lui a îngândurat-o. Nu își rezolvase nici problemele sale personale referitor la post, dar să se mai gândească la
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
-i mai intereseze dacă pleacă sau rămâne acasă cu ei? Nu știa ce să creadă și de aceea tot amâna discuția cu părinții săi. Când mama sa s-a întors acasă de la piață, Mircea vesel a vrut să-i dea vestea că Săndica și-a luat titlul de inginer. - Bravo ei. Și acum ce va face? Rămâne tot în Dobrogea sau își caută post mai aproape de casă? - Nici ea nu știa ce să facă. Trebuie să discute cu conducerea de acolo
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
calitate. Ca să nu mai pui la socoteală închizătorile. Se așeză la masă, după ce își spălă mâinile în ligheanul de după ușă și i se adresă Mariei cu o voce caldă. - No, hai și stai jos că am să-ți dau o veste mare. Femeia își termină treaba ca și cum nu l-ar fii auzit, umplu cele două farfurii cu tocana din cratiță, și abia apoi se așeză pe scaun cu ochii la Șerban așteptând vestea. Îi vedea privirea senină și zâmbetul din colțul
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
stai jos că am să-ți dau o veste mare. Femeia își termină treaba ca și cum nu l-ar fii auzit, umplu cele două farfurii cu tocana din cratiță, și abia apoi se așeză pe scaun cu ochii la Șerban așteptând vestea. Îi vedea privirea senină și zâmbetul din colțul gurii și se aștepta la o veste bună. Bănuia ce o să-i spună. În urmă cu vreo săptămână îl rugase să-i cumpere lui Ionuț de ziua lui o bicicletă. El refuzase
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
nu l-ar fii auzit, umplu cele două farfurii cu tocana din cratiță, și abia apoi se așeză pe scaun cu ochii la Șerban așteptând vestea. Îi vedea privirea senină și zâmbetul din colțul gurii și se aștepta la o veste bună. Bănuia ce o să-i spună. În urmă cu vreo săptămână îl rugase să-i cumpere lui Ionuț de ziua lui o bicicletă. El refuzase atunci, îi zisese că prea îi caută copilului în coarne, că au mai mulți nepoți
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
nepoți și de-o parte și de altași nu au dreptul să-i nedreptățească în favoarea unuia. Dar, sigur mai judecase nițel, că așa era el, mai întâi se opunea, dar apoi îi făcea voile. Acum aștepta cu bucurie în suflet vestea, bănuind că omului ei îi venise mintea la cap. - Mărie, uite, am primit azi o scrisoare, zise Șerban și scoase scrisoarea așezând-o în fața lui pe masă. Îi de la Casa de copii din Prundul Bârgăului. O poveste pe care ți-
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
toate astea nu putea trece cu vederea vorbele ei, nu de alta , dar nu era pentru întâia oară când le spunea, iar în toți acești ani, agoniseala lor era făcută din sudoarea amândoura. - Uite ce e, continuă el. Știu că vestea asta este neobișnuită. Ți-am promis că îți voie explica. Acum pot să îți zic doar atât. Cu primul tren mergem la Prundul Bârgăului să aducem fata acasă și că ea nu e un copil străin, cum zici tu. Îi
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
să sfarme niște porumb, să ducă la moară. Avea nevoie de mâncare bună pentru cei doi șoldani dacă dorea slănina groasă și cârnați pe măsură, de Crăciun. Dând cu ochii de poștaș, se gândi că poate el îi va aduce vestea ce o aștepta, cine știe ce evenimente se întâmplaseră în țară sau în lume, precis era ceva important scris în „Scânteia”. Amână întoarcerea în gospodărie și așteptă ca Vasile, poștașul, să se apropie. Vasile descălecă de pe bicicleta lui cu o casă mai
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
ca să nu i se agațe în lanțul bicicletei, o bicicletă neagră, grea, rusească, pe care tânărul poștaș o grijea ca pe lumina ochilor. Înfățișarea lui era destul de comică și îi scoase un zâmbet lui Șerban, care îl întâmpină vesel: - Ce vești ne aduci, Vasilică, încă de dimineață? Parcă ajungeai mai târziu pe la noi. - Apoi am știut că mă aștepți dumneata cu nerăbdare și am schimbat traseul, răspunde el îndreptându-se în grabă spre Șerban, fără să-și mai încalece bicicleta. Ajuns
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
mă aștepți dumneata cu nerăbdare și am schimbat traseul, răspunde el îndreptându-se în grabă spre Șerban, fără să-și mai încalece bicicleta. Ajuns în fața acestuia care îl privea mirat - iată că simțurile lui nu îl înșelaseră, chiar primea o veste, doamne, doar de-ar fii una bună, dar ce veste, că el nu are de unde să primească vești nici bune, nici rele prin poștă - îi întinse „Scânteia”, rezemă bicicleta de șold ca să poată umbla în tolba mare, îndesată cu tot
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
el îndreptându-se în grabă spre Șerban, fără să-și mai încalece bicicleta. Ajuns în fața acestuia care îl privea mirat - iată că simțurile lui nu îl înșelaseră, chiar primea o veste, doamne, doar de-ar fii una bună, dar ce veste, că el nu are de unde să primească vești nici bune, nici rele prin poștă - îi întinse „Scânteia”, rezemă bicicleta de șold ca să poată umbla în tolba mare, îndesată cu tot felul de hârtii, și scoase un plic alb, lunguieț. - Iată
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
să-și mai încalece bicicleta. Ajuns în fața acestuia care îl privea mirat - iată că simțurile lui nu îl înșelaseră, chiar primea o veste, doamne, doar de-ar fii una bună, dar ce veste, că el nu are de unde să primească vești nici bune, nici rele prin poștă - îi întinse „Scânteia”, rezemă bicicleta de șold ca să poată umbla în tolba mare, îndesată cu tot felul de hârtii, și scoase un plic alb, lunguieț. - Iată vestea, nea Șerbane... Vrei să îți aduci un
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
unde plânsul, jalea, neputința, și...moartea își găseau locul. Primisem cu câteva zile înainte de Crăciun vestea că fetița mea nu va mai trăi decât câteva zile. Cu brațele ridicate spre cer, a neputință, cu glasul stins, profesorul îmi dăduse acea veste...vestea morții, într-un spital ce se pregătea de sărbătoare...Nu am acceptat nicio secundă aceea veste. De Crăciun se naște un prunc, al meu nu putea să moară. Și totuși...Moartea lua pe rând tributul de vieți. Îl privisem
DE CRĂCIUN AM ÎNVĂȚAT CE ESTE MOARTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364165_a_365494]
-
plânsul, jalea, neputința, și...moartea își găseau locul. Primisem cu câteva zile înainte de Crăciun vestea că fetița mea nu va mai trăi decât câteva zile. Cu brațele ridicate spre cer, a neputință, cu glasul stins, profesorul îmi dăduse acea veste...vestea morții, într-un spital ce se pregătea de sărbătoare...Nu am acceptat nicio secundă aceea veste. De Crăciun se naște un prunc, al meu nu putea să moară. Și totuși...Moartea lua pe rând tributul de vieți. Îl privisem neputincioasă
DE CRĂCIUN AM ÎNVĂȚAT CE ESTE MOARTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364165_a_365494]
-
fetița mea nu va mai trăi decât câteva zile. Cu brațele ridicate spre cer, a neputință, cu glasul stins, profesorul îmi dăduse acea veste...vestea morții, într-un spital ce se pregătea de sărbătoare...Nu am acceptat nicio secundă aceea veste. De Crăciun se naște un prunc, al meu nu putea să moară. Și totuși...Moartea lua pe rând tributul de vieți. Îl privisem neputincioasă pe Andrei, copilașul de câteva luni, cum se stinsese în ciuda tuturor eforturilor medicilor. Plânsul sfâșietor al
DE CRĂCIUN AM ÎNVĂȚAT CE ESTE MOARTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364165_a_365494]
-
magazionerul, cât și cu doctorul Țigănuș. Ei trebuie să știe ceva sau cel puțin să bănuiască asupra modului cum s-au întâmplat lucrurile. Așa a prins-o somnul. Se simțea obosită după vizita Ramonei și mai ales când a aflat vestea că postul său depindea acum de ședința de consiliu care putea trece peste hotărârea comuniștilor din organizația de partid pe colectiv. Nu putea să nu citească în vocea Ramonei parcă o satisfacție când i-a povestit că nu au fost
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]