8,307 matches
-
la un viitor pe măsura faptelor sale glorioase. Semnătură indescifrabilă * 106 24 august 1985 O regăsesc mereu aceeași și parcă schimbată, plină de nostalgie și parcă îngândurată și impasibilă de trecerea timpului. Fie ca timpul să-i aducă mai mulți vizitatori și poate și lor să le îmbălsămeze sufletul cu sfințenie și credință. Semnătură indescifrabilă * Azi 19 iunie 1986, O zi frumoasă și binecuvântată de Dumnezeu, un grup de preoți, preotese, cântăreți cu soții și alte persoane, am vizitat cu evlavie
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
din marele și valorosul giuvaier reprezentat de tot ceea ce înaintașii și cărturarii vieții românești le-au adunat cu dragoste și trudă în tezaurul literar și cultural al țării. Consilier Juridic Ioan Filipescu 8 august 1977 Mănăstirea Secu reprezintă pentru orice vizitator sensibil la faptele de civilizație ale acestui neam, pagini nemuritoare ale geniului creator, ale dorului de libertate și neatârnare. Ea simbolizează eforturi pornite din adâncuri de conștiință spre a înveșnici dragostea de frumos și de adevăr, sensibilitatea axiologică a unor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Frumusețea distinsă a odoarelor expuse în Muzeul Mănăstirii Secu vorbesc fără cuvinte de iscusința artistică a localnicilor, precum și de adâncimea lor sufletească, în timpuri aspre de greu zbucium istoric pentru neam; aceste două lucruri îl impresionează în egală măsură pe vizitatorul care poposește pentru prima oară la această mănăstire, cât și pe acel care revine. Marin Mihai 30 iulie 1978 Omagiu tardiv, pios și recunoscător tuturor acelora care au preluat și menținut toate frumusețile, bogățiile acestui lăcaș, una din importantele vetre
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
nava de comandă. Poate că, acum că ești în termeni de prietenie atât eu împăratul cât și cu mama lui s-ar putea aranja ceva." Gosseyn Trei îi răspunse în minte: "După câte știu eu, ar fi interesat să aibă vizitatori. Dar nu chiar acum." " După părerea celor de aici nu ar fi o idee prea bună, răspunse Gosseyn Doi. Așa că vom mai discuta despre asta mai târziu." Gosseyn Trei nu mai insistă asupra problemei. Fusese c conversație mentală rapidă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în Meditazioni sulla chiesa, carte la care ne vom referi de mai multe ori în această reflecție: „«De acum nu sunt decât un filosof, adică un om singur», se zice că spune un preot nefericit, în seara apostaziei sale, unui vizitator care venise să-l complementeze. Reflecție amară, dar cât de adevărată! El părăsise Casa în afara căreia, pentru om, nu va mai fi altceva decât exil și singurătate”. Un mare ecleziastic, care concretiza cu totul caracteristicile unui autentic ecleziastic, anume don
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de loc. Știau că pot cîștiga voturi și să fie populari numai dacă dau o frîntură din averea lor vecinilor, sub formă de străzi bune, hale, turnuri și catedrale. Așa că aceste orașe au devenit frumoase și celebre și produc plăcere vizitatorilor de atunci pînă azi. Dar azi, boșii noștri nu trăiesc printre cei pe care-i angajează. Investesc surplusul în cercetare științifică. Clădirile publice au devenit chestiuni inginerești, orașele tot mai urîte, iar picturile noastre cele mai frumoase arată ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
turn. Uneori ajungeau pînă la el sunete de la un furnicar de încăperi, bucătării și coridoare din spatele clădirii, iar în jurul prînzului, în timpul săptămînii, se auzea un zăngănit înăbușit dinspre o sală folosită drept cantină de una dintre școli din zonă. Unicul vizitator regulat era bătrînul pastor, care venea seara, după ce primea oamenii în sala de adunare a enoriașilor. Stătea nemișcat în fața stranei, uitîndu-se atît de liniștit și cu gura deschisă la tavan, că nu-l băga în seamă pînă cînd Thaw, descoperind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui, piața. Noi, al căror stat este o organizație care leagă orașele din multe ținuturi, nu avem cum să știm cum apăreau locurile sacre ale primelor orașe. Din fericire, un bibliotecar din Babilon a descris cum arătau în ochii unui vizitator venit din tribul lui: Vede ceva ce n-a mai văzut nicicînd sau nu a văzut... în asemenea abundență. Vede un întreg complex, și totuși, ordonat, vede un oraș, un organism compus din statui, temple, grădini, locuințe, scări, urne, capiteluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de dincolo nu se auzise nici un zgomot. O umbră apăru în cadrul ușii. Gosseyn tresări. Era John Prescott. ― N-am decât un minut la dispoziție ― zise acesta. Cu toată uimirea sa, Gosseyn nu-și putu stăpâni un oftat. Graba unanimă a vizitatorilor săi devenea obositoare. Fără să spună ceva se ridică în picioare și-l privi întrebător. ― Te vor mira cele ce-ți voi spune ― adăugă Prescott. Gosseyn îi făcu din cap semn să înceapă, dar mintea îi era aproape inactivă. Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
apropiate, interzicând restului familiei să facă această deplasare. 19. Pe atunci, cu puțin înainte de plecarea mea în mlaștini, am început să presimt existența Zenobiei (n-o cunoșteam încă, nu știam nici măcar cum se va numi), ea venea voalată printre ceilalți vizitatori care îmi populau odaia de pe coridor, nu scotea o vorbă, ceilalți se retrăgeau, nu-i vedeam fața, nu-i distingeam trăsăturile, mă învăluia în căldura ei, îi spuneam Isis sau altfel, nici nu contează. Când începeam s-o iau razna
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
l-am lăsat în pace, am intrat la noi, am închis ușa, era foarte cald. * Douăsprezece tablouri din secolul al XVII lea, aparținând unui muzeu din Arles, au fost deteriorate de una sau mai multe persoane care, strecurându-se printre vizitatori și folosind un obiect cu vârf ascuțit, au perforat mai ales ochii portretelor. 3. În noaptea aceea n-am dormit. Era ca atunci când uiți ceva important și te chinuiește amintirea uitării sau când lucrul abia presimțit te prinde în ticăloșia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
meu. Nu am semnat-o nici von Nettesheim și nici Naum, cum ar fi fost firesc, ci Rafael, gândindu-mă probabil la cauzele morții premature a tânărului pictor care, altminteri, nu mă interesa deloc. Agrippa nu făcea parte dintre vechii vizitatori ai primului meu coridor. Îl întâlneam numai pe străzi, vagabondând, și de fiecare dată vorbeam din priviri, n-aș putea spune în ce limbă omenească sau câinească, dar se întâmpla chiar așa, și nu altfel. * S-a stins din viață
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
posibilitatea să locuiască în Paris, aceasta nu justifică ideea potrivit căreia capitala ar fi rezervată claselor avute. Chestiunea amestecului social se va afla așadar în centrul acestei sociologii a Parisului. Dar capitala este multiformă, încîlcită și complexă pentru lectorul sau vizitatorul neavizat. Reperele spațiale și statisticile sînt indispensabile înțelegerii mizelor sociale, economice și politice ale acestui oraș excepțional. Pot fi oare descoperite structurile acestui mozaic în aparență confuz? Pentru asta, trebuie să retrasăm modul în care Parisul s-a constituit de-
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Poate și în virtutea faptului că majoritatea aparțin religiei hinduse, dispusă să-i primească "pe toți aceia care caută să se înalțe spiritual, indiferent de confesiune" (broșură editată de templul Sri Manicka Vinayakar). Poate, de asemenea, în virtutea dramelor trăite în Sri Lanka. Vizitatorii sînt întotdeauna bineveniți în cele două temple, situate dincolo de bulevardul La Chapelle, pe strada Département nr. 26 și pe strada Philippe-de-Girard nr. 72. Parisul, oraș activ Creșterea demografică a Parisului și forța de atracție pe care o exercită asupra provincialilor
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
străini, în virtutea puternicei frecventări turistice a orașului. În 2003, hotelurile pariziene au înregistrat cazarea a 8 milioane de străini, 6 milioane dintre aceștia fiind francezi. Turnul Eiffel, Luvrul și Centrul Pompidou au primit, fiecare, între 5 și 6 milioane de vizitatori [Oficiul pentru turism și congrese, 2004]. Ajungînd să concentreze numeroase mijloace de creație și difuzare, acest rol cultural al capitalei este una dintre cele mai perceptibile expresii ale centralizării franceze, și așadar una dintre cele mai criticate. Creația culturală În
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de altădată. Socialul încorporat marchează spațiile în mod diferit. Cimitirul Thiais: o reflexie a mozaicului parizian Cimitirul parizian Thiais nu beneficiază, precum Père-Lachaise sau Montparnasse, de liste și planuri care să permită depistarea mormintelor celebrităților în mijlocul multitudinii de morți anonimi. Vizitatorul trebuie să se descurce prin propriile-i mijloace pentru a localiza diviziunile potrivit apartenențelor religioase sau pentru a găsi o personalitate rătăcită atît de departe de Orașul Luminilor. Și aici, banii sînt motorul segregării. La Thiais, cei fără domiciliu stabil
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
în spațiul orașului le completează pe acelea căpătate în sînul familiei sau transmise prin intermediul școlii. Strada este o carte deschisă în care fiecare observă proximități, diferențe, distanțe, inegalități. Parisul le indică locuitorilor săi, celor care vin aici să muncească și vizitatorilor săi unde anume se situează în spațiul social. Viața pariziană este produsul mereu reluat al interacțiunii dintre socialul obiectivat în oraș și cel prezent în agenții sociali. Societatea este totdeauna acolo, în cele mai înguste unghere ale orașului și în
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de dincolo nu se auzise nici un zgomot. O umbră apăru în cadrul ușii. Gosseyn tresări. Era John Prescott. ― N-am decât un minut la dispoziție ― zise acesta. Cu toată uimirea sa, Gosseyn nu-și putu stăpâni un oftat. Graba unanimă a vizitatorilor săi devenea obositoare. Fără să spună ceva se ridică în picioare și-l privi întrebător. ― Te vor mira cele ce-ți voi spune ― adăugă Prescott. Gosseyn îi făcu din cap semn să înceapă, dar mintea îi era aproape inactivă. Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Marwan s-a supărat și a plecat închizând foarte apăsat ușa. Dar foarte apăsat. Așa că acum cei doi redactori nu știau cum să-l mai cocoloșească. Marwan se așeză în fața lui Pavel, pe un scaun cu pernă de catifea, consacrat vizitatorilor aleși. Pavel își scoase ochelarii rotunzi, care-i oboseau ochii, îi întinse o țigară de foi și-și luă și el una. Cu discreție, domnul Procopiu întredeschise fereastra, prin care năvăli aerul rece. — Ce-o să citim în ziarul de mâine
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ușor. Foarte deșteaptă treabă. Adică ei nu-și dau seama că nu trebuie să cedeze nici o palmă de teren în fața acestor... acestor delincvenți? E ca și cum ai privi cu ochi buni păcatul. Privind pe furiș, Fara observă un rânjet pe chipul vizitatorului. Atunci, îi trecu prin minte că individul se bucură de furia lui. Și mai sugera ceva rânjetul ăla - niște cunoștințe tainice. Îl înfruntă pe pierde-vară: - Bineînțeles, păcatele nu sunt lucruri care să te deranjeze prea tare. - A, zise nonșalant individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mâna spre ușa biroului. Se deschise ușa și intră "bondocul" care fredona încetișor, ca pentru sine, o melodie. Biroul cel mare și scaunul pe care ședea erau astfel plasate încât individul apăru înainte ca ea să vadă că are un vizitator. O privea, cu ochii săi albaștri, un individ grăsuliu care, într-un fel sau altul, izbutise de mult să-și înfrângă frica. Ochii lui mici, asemănători celor ai unui porc, se întoarseră către arma dintre degetele ei, apoi reveniră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
un resentiment. Avea dinaintea ei un bărbat cu o înfățișare impunătoare și cu un chip ferm. Dar cel mai tare o uluiră ochii lui. Erau blânzi, dar neclintiți, dovedind o vitejie nemăsurată. Nici nu se așteptase la asemenea calități deosebite. Vizitatorul căpăta deodată o importanță specială. Cercetă cu privirea cartea lui de vizită. - Walter De Lany, zise ea gânditoare, cu aerul că ascultă rezonanța numelui pe care-l rostește, așteptând să capete mai mult sens. În cele din urmă, clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cu mii de ani. Când era copil, se urcase pe capacul turnului Golestan, chiar până aproape de groapă. Însoțea niște călători care le plătiseră gras și băieților-călăuze, și gărzilor. Avea încă limpezi în cap locul și descrierea unui ghid șiit, pentru vizitatori de ocazie: — Neisprăviții farhavaroți și preotul lor lasă mortul la soare, să-ngrașe vulturii. Prădătoarele vin ciorchine pe hoit și-ntr-o clipă rămân doar oasele, care sunt aruncate aici. Cu ochii închiși, Omar amețise imaginându-și mormane de oase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ia hrană și apă... Nu crezuse că simple tunele de ierburi răsucite pe piatră vor aduce atâția zeloși. Toți voiau să găsească secretul ieșirii și miezul din labirint. O vreme, fu mândru de ce clădise. Se plimba ca un struț printre vizitatori și zâmbea: „Ce e cu Omar ăsta?“. „Ei, ce e! Îi place să vadă lume!“ Omar plantă o magnolie lângă iaz și vrejuri de mure de-a lungul gardului de la fermă. Puse arbuști de tuia lângă parapetul ce despărțea labirintul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înspre câmp, ci o luă către labirintul de iederă, ca și cum ar fi fost chemat. Ajutorul lui, care, la garaj, deretica o mașină pe rampă, îl văzu, dar se mulțumi să ridice din umeri. În definitiv, în ultimul timp erau atâția vizitatori care își petreceau ziua să se joace în felul ăsta de-a v-ați ascunselea, încât nu-i mai păsa. Omar se-avântă ca un înotător într-un râu. În labirint era cald și, brusc, se simți ca mai demult
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]