3,553 matches
-
constant, de-a lungul romanului, să emuleze acest ideal al răului. Nu se ridică însă niciodată la statutul de geniu diabolic, ci se afundă în banalitate și grosolănie. În relație cu Stavroghin, Verhovenski este, așa cum remarcă Ion Ianoși, « dublura sa vulgară, cel ce transpune ideile în practică, smulgându-le prin aceasta aureola ». Verhovenski distribuie manifeste, organizează proteste muncitorești, incendiază orașul, stârnește teroare, pentru ca în cele din urmă să comită crima supremă: îl asasinează pe Ivan Șatov, un fost membru al grupului
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Romanii gravau graffiti în proprii pereți și monumente, iar exemple ale lucrărilor lor există de asemena și în Egipt. Erupția Vezuviului a păstrat graffiti zgâriat pe pereții din Pompeii, și ne oferă o perspectivă directă asupra vieții de stradă: latină vulgară, insulte, magie, declarații de dragoste, mesaje politice. În contrast cu tipicul graffiti-ului modern, alfabete și citate din literatură (în special primul vers din "Eneida" de Virgil) au fost găsite pe pereții din Pompei, fie pentru plăcerea scriitorului, fie din dorința de
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
bufe. Comicul burlesc își are originea în improvizațiile comediei dell" arte și în farsele amicale de local. Ca și epigrama, caricatura de gag își alege subiecții pe criteriul denaturării unui aspect comportamental sau exagerării unui element fizionomic. Răutacioasă și chiar vulgară adesea, caricatura de gag este o farsă menită a irita pe subiect atunci când acesta nu posedă umor și autoironie sau declanșarea unui mecanism de replică, atunci când subiectul se simte lezat dar nu jignit și stăpânește pe deasupra și calitatea de a
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
nu jignit și stăpânește pe deasupra și calitatea de a riposta cu aceleași arme. În acest ultim caz, replica nu întârzie să apară și de multe ori, depășind chiar prin sarcasm scânteia inițială. Farsele își mută astfel calamburul de la "glumele fizice", vulgare de cele mai multe ori, într-o sferă ceva mai nevinovată cum ar fi semnul grafic. Nefiind implicată critic ori psihologic în vreun fel și fără a se dori moralizatoare, caricatura de gag este de cele mai multe ori bufă, noțiunea estetică desemnând efectul
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
almanahuri de acest gen: "Elton"s Comic" "All My Neck", "The Rip Snorter", " The Devil"s Comical Texas Oldmanick". Desenele satirice care apăreau în aceste broșuri timpurii au fost caricaturi "brutale" fără pretenții deosebite, caraghioase și hazoase dar mai puțin vulgare sau obscene cum aveau să apară ceva mai târziu. Dintre primele gazete americane cu precădere umoristice, "Puck" și "Judge" sunt cele mai demne de notat. Pe la 1890 au apărut deja primele caricaturi în color. Din aceasta perioadă se disting câteva
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
sau de respectarea codurilor stricte de disciplină ale școlii. Singurele abateri ale copilului, consemnate în „Cartea pedepselor” de la școală au avut loc când a uitat să își aducă manualul, când a umblat cu ghetele murdare sau când a rostit cuvinte vulgare, o îndeletnicire care, se pare, îi făcea lui Joyce o deosebită plăcere. La vârsta de zece ani, Joyce a adoptat numele sfântului Aloysius Gonzaga (patronul tinerilor și al nobililor) ca pe un nume adițional, dar nu s-a folosit de
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Margaret Anderson, ar fi strigat: „Acesta este cel mai frumos lucru pe care-l vom avea vreodată. Îl vom tipări, chiar de ar fi ultimul efort al vieții noastre.” Unii cititori, adepți ai unui conservatorism rigid, au considerat însă romanul vulgar și subversiv. Din acest motiv, "The Little Review" este atent supravegheat de "Societatea newyorkeză pentru suprimarea viciului" ("New York Society for the Suppression of Vice"), cea care a încurajat US Post Office să confiște și să ardă unele numere ale revistei
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Ulise" i se pare „mai dezgustător decât Casanova”, iar Virginia Woolf consemnează în jurnal că experiența lecturii a lăsat-o „confuză, plictisită, iritată și deziluzionată”, ca și cum ar fi urmărit „un student grețos care își stoarce coșurile”. Contrariată de gratuitatea materialului vulgar și frust, Woolf se întreabă: „Dacă există carne gătită, de ce și-ar dori cineva carne crudă?” În "Dublin Review", Shane Leslie descrie romanul prin termeni depreciativi ca „Odiseea canalelor”, „bolșevism literar”, „anticreștinism”, „complet amoral”, „de necitit”, „de necitat” etc.. Din cauza
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Cixous consideră capitolul, dimpotrivă, o cultivare benefică a pasiunii și a imaginației peripatetice, polimorfe, eliberate de convenții, un exemplu veritabil de „scriitură feminină” ("écriture féminine"), care se opune discursului patriarhal. Sub lumina acestei interpretări, Molly Bloom nu mai este femeia vulgară, lascivă, ci femeia care respinge clișeele patriarhale legate de castitate și virginitate. Maud Ellmann consideră că, departe de a se supune tradiționalei dihotomii literare bărbat/intelect - femeie/trup, romanul "Ulise" o inversează pentru că îl prezintă pe Leopold Bloom în toate
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
defectelor fizice și a sensibilității sale rănite, Hitchcock a fost din copilărie un singuratic și nu se simțea deloc bine printre oameni. Devenind regizor celebru, el evita în mod demonstrativ orice recepție sau petrecere. Distracția sa principală au fost glumele vulgare și de o oarecare cruzime pe seama celorlalți... De pildă, unei actrițe care locuia într-o casă cu încălzire centrală, Hitchcock i-a descărcat, cu falsă generozitate, în fața casei două tone de cărbuni; altei actrițe i-a trimis în ziua ei
Alfred Hitchcock () [Corola-website/Science/297867_a_299196]
-
George Harrison s-a alăturat trupei ca și chitarist, chiar dacă Lennon credea că acesta era prea tânăr pentru a fi în trupă. Așadar, McCartney a organizat o a doua audiție la etajul unui autobuz din Liverpool, când Harrison a interpretat vulgar pentru Lennon. Stuart Sutcliffe, prietenul lui Lennon de la școala de arte, s-a alăturat trupei ca basist mai târziu. Lennon, McCartney, Harrison și Sutcliffe, au format trupa The Beatles în anul 1960. În luna august a aceluiași an, The Beatles
John Lennon () [Corola-website/Science/297909_a_299238]
-
Atât de probabilă încât nici măcar nu e cea mai emotivă reacție în fața adulterului din film, pentru că aici premiul e al <strong>Mătușii Ofelia</strong>, cea care e atât de afectată că soțul o înșală încât are o ieșire zgomotoasă și vulgară și își spală rufele murdare în fața întregii familii. Tanti Evelina, cea care insistă că nu trebuie uitate toate măsurile de protecție și emancipare socială pe care le-a luat regimul comunist, e singura femeie care are și un discurs politic
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
găzduiește pe francez de a o violă, sub pretextul alinării suferinței sale sufletești), frumoasa, dar din nou în limitele prescripțiilor gadjii (are un dintre îmbrăcat în aur, isi freacă trupul cu flori parfumate după baia în albie), pasionala și, desigur, vulgara în limbaj. Aceste atribute sunt clișee care populează imaginarul gadjiu cu privire la femeile rome, din care fac parte, aparent paradoxal, si trăsăturile opuse, precum supușenia, caracterul domestic, virginitatea în momentul căsătoriei sau fidelitatea.</spân></spân></spân></spân></spân></p> Indiferent de
Cronica Spectatoarei - Meraptuchi, Giuvlipen! () [Corola-website/Science/296190_a_297519]
-
trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice, ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă. Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a [[limba latină vulgară|latinei vulgare]], limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor, care nu se găsesc în celelalte limbi romanice. Limbile din această [[uniune lingvistică]] aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene: bulgara, slava, și sârba sunt [[limbi slave]], conform unei ipoteze albaneza
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice, ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă. Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a [[limba latină vulgară|latinei vulgare]], limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor, care nu se găsesc în celelalte limbi romanice. Limbile din această [[uniune lingvistică]] aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene: bulgara, slava, și sârba sunt [[limbi slave]], conform unei ipoteze albaneza este probabil
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
și română, ar putea fi cele trei limbi romanice retice (sau rețiane), retoromana, ladina și friulana, aranjate aici stric geografic, de la nord la sud. Este demn de remarcat, că cele cinci limbi menționate moștenesc, pe de o parte, vocabularul latinei vulgare (vezi latina vulgaris) de nord și, respectiv, elemente gramaticale și fonemice care sunt străine tuturor celorlalte limbi romanice. Nu este tocmai potrivit să se vorbească despre o "dată de naștere" a limbii valone, în primul rînd pentru că o limbă nu
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
ul sau molura ("Foeniculum vulgare") este o specie de plantă perenă comestibilă din genul "Foeniculum", familia "Apiaceae" (Umbelliferae), al cărei areal natural cuprinde regiunea mediteraneeană și sud-vestul Asiei (de la est la vest din Maroc și Portugalia până în Pakistan). Este o plantă erbacee cu tulpina dreaptă
Fenicul () [Corola-website/Science/307337_a_308666]
-
Fructele de fenicul, numite și fructe de anason dulce, conțin 2-7% ulei volatil format din anetol, transanetol și cisanetol, limonen, alfa-pinen, fenconă, metilcarvicol, extragol; lipide, aleuronă, derivați cumarinici, flavonoide (cvercitin, camferoglicozid, flavonol-3-glucuronid), zaharuri, substanțe minerale, ceruri, mucilagii, stigmasterină. ul ("Foeniculum vulgare") este folosit în tratarea a numeroase afecțiuni datorită proprietăților acestuia: antispastic, tonic nervos, dezinfectant. În medicina populară, feniculul era utilizat pentru vindecarea constipației, balonărilor, calmarea colicilor. Există câteva preparate pe bază de fenicul apreciate ca excelente remedii naturale: ceaiul de
Fenicul () [Corola-website/Science/307337_a_308666]
-
din îndepărtatul secol XVI, și anume la foștii samurai rămași fără stăpan, numiti “rōnin”. Printre aceștia existau persoane ce purtau denumirea de “kabukimono” (cei nebuni) sau “hatamoto yakko” (servitori ai shogunului), persoane care se îmbrăcau foarte ciudat, vorbeau o japoneză vulgară și purtau săbii foarte lungi, hărțuind oameni obișnuiți pentru propriul amuzament dar și pentru resurse. Altă teorie spune că unii dintre predecesorii grupărilor yakuza sunt asa numiții “machiyakko” (servitorii orașului). Însă, și în aceste grupuri se aflau deseori rōnini, deoarece
Yakuza () [Corola-website/Science/308552_a_309881]
-
procedeu literar datorită faptului că galileenii erau renumiți pentru greaca lor excelentă. El afirmă: „Greaca Apocalipsei nu este cea a unui începător ale cărui gramatică și vocabular s-ar putea îmbunătăți și maturiza în cele ale evanghelistului. Ea este greaca vulgară a cuiva care știe precis ce trebuie [să spună]”. S-a susținut de asemenea că versetele cheie ale cărții, în general de la la , sunt supraviețuiri ale mărturiilor despre profețiile lui Ioan Botezătorul. Din acest punct de vedere, Mielul lui Dumnezeu
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
luxuriantă. După cum remarca Petru Comarnescu, deși "chipurile sunt frământate de neliniște, încercări, suferinți, sugerându-ne aceste stări sufletești, trupurile țigăncilor par asemenea fructelor și florilor care nu întâmplător se află în preajma lor. Trupurile acestea, care nu au nimic din senzualismul vulgar, ci sunt pline de frumusețe, curățenie, sănătate, poarta căldura și aspirațiile vieții." Alte compoziții de concepție asemănătoare sunt "Adam si Eva" (1912), "Maternitate” (1913) sau "Înțelept indian” (1932). Cuțescu-Storck este de asemenea o talentată graficiană, cu o bogată operă peisagistică
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
Iustinian, Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movila, etc.) a mai scris și unele tratate dogmatice („Împotriva mărturisirii lui Chiril Lucaris”, etc.) și relatările martiriilor a douăzeci de martiri contemporani. Fiind însărcinat de Vasile Lupu "„de a-i preface în grecească vulgara, argumentarea Împăratului Ioan Cantacuzino, împotriva Islamismului”", acesta îl recomandă Patriarhului de Constantinopol, "„că ar fi bun de mitropolit al Proilaviei,”" episcopie aflată „în ruină” la acea vreme. Vasile Lupu a dorit înființarea acestei mitropolii pentru a o oferi că răsplată
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
a căsătorit cu Juana de Guardo, fiica unui bărbat înstărit, furnizor de carne la Curte. Această căsătorie i-a atras batjocura unora dintre intelectuali (a lui Luis de Góngora, de exemplu), deoarece se pare că soția lui era o femeie vulgară, cu care Lope de Vega s-a căsătorit numai pentru bani. Cu toate acestea, cei doi au avut împreună un fiu, Carlos Félix, și trei fiice, la care scriitorul a ținut cu adevărat. Lope de Vega a început munca de
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
este clar și neted, conform idealelor amicului său Juan de Valdés : selecție, precizie și naturalitate, cuvânt oral mai degrabă decât scris; preferă cuvintele uzuale și autentice față de cultismele străine limbii, caută echilibrul clasic, stilizarea acelui "nobilitare" renascentist a unei limbi vulgare, și precizia înainte de orice. După cum afirmă în „"Égloga tercera"” : <poem> „"Más a las veces son mejor oídos" "el puro ingenio y lengua casi muda", "testigos limpios de ánimo inocente", "que la curiosidad del elocuente".” </poem> <poem>(„"Dar de mai multe
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
mingled with the sacred water of the Ganges." "Dimineață îmi scald intelectul în măreață filozofie cosmogonica a Bhagavad Gita, de la a cărei compunere anii zeilor au trecut, si in comparatie cu care lumea modernă și literatura ei par mici și vulgare; și mă întreb dacă acea filozofie nu se referă la un stadiu anterior de existență, atât de îndepărtat prin sublimitatea să de concepțiile noastre. Las jos cartea și mă duc să scot apă din fântână, cănd uite ! acolo mă întâlnesc
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]