16,454 matches
-
nou capitol al vieții. Mira o încuraja să se apropie de toți colegii și să simtă bucuria anilor de liceu. Nu se despărțise nici acum de amintirile acelor ani. Pentru ea, liceul devenise o perioadă de referință pentru visare și zâmbet interior. Acum era rândul fetiței sale să fabrice momente de neuitat. Mai avea puțin de luptat cu entuziasmul febril pe care îl observase la Mona și îi era teamă de dezamăgirile ce pot apărea, fără de veste, atunci când s-ar fi
LINIȘTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382346_a_383675]
-
De-adâncu-mi dor să mă dezmint. Ridică-ți ochii, să te bucur, De fericirea ce-o primesc Simțind al dăruirii flutur Zburând frenetic, nebunesc. Ascultă-mi freamătul din suflet ,nălțându-se din pârguitu-mi trup Și-l prinde pe-al tău chip în zâmbet Cu ochii-nchiși, într-un sărut... - dedicată soțului meu, la aniversarea a 20 de ani de la cununia religioasă 06.10.2016 Referință Bibliografică: Îți culcă obrazul / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016
ÎȚI CULCĂ OBRAZUL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382347_a_383676]
-
ajuta pe ceilalți. Acum avea ea nevoie de cineva care să o țină de mână și să îi spună că totul va fi bine... Ne pregătim de când ne naștem pentru a ști să ne descurcăm singuri. Ne acoperim tristețea cu zâmbete și durerea cu gesturi studiate. Ne ascundem de noi înșine, în încercarea de a deveni persoana care ne-am dori să fim, pentru a căpăta identitate. Dar, așa cum toamna amețitoare dezvelește copacii, așa ne dezbracă și anii de vise, și
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
Au stat pe stânci. S-au sărutat. S-au îmbrățișat. Florin i-a dăruit un trandafir roșu, catifelat, exact cum își dorea ea. O ținea după umeri și mergeau, tăcuți, pe plaja umedă și rece. Mira inspira adânc briza mării. Zâmbetul îi inunda fața de fiecare dată. Știa că el îi urmărește toate gesturile, și se simțea iubită. Uneori, privea valurile înspumate, furioase, și se reinventa în neliniștea mării, în pasiunea cu care se dăruia stâncilor. În mintea ei se derulau
ANIVERSARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382342_a_383671]
-
mulțumitor. Cine nu și-ar dori să fie remarcat într-o astfel de zi? Sufletul ei cerșea mereu atenția celorlalți. Recunoștere. Simpatie. Iubire. Căci totul se reduce, până la urmă la sentimentul iubirii, la nevoia personală de a fi mângâiat de zâmbete și la acceptarea de către ceilalți. O săptămână se derulă, și fiecare zi îi aduse noi surprize și lacrimi de fericire. Nu mai conteneau buchetele de trandafiri și urările celor care nu reușiseră să i le transmită la timpul potrivit. Se
ANIVERSARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382342_a_383671]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Mă ucizi ? Sau îmi dai viață ? Îți) simt iubirea cum se împlântă în mine și mă despică. O jumătate sângerează trecutul iar cealaltă, revarsă zâmbete și lumină când mă săruți, sau pâlpâie palid când nu ești. Alină-mă cu dragostea ta ! Sau ucide-mă ! *** Pictura: Illusion by Annette Schmucker Referință Bibliografică: Destin / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2028, Anul VI, 20
DESTIN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382357_a_383686]
-
Acasa > Poezie > Familie > IUBIRE ȘI UITARE Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Îl vezi trecând cu flori în mână, Ducând pe umeri anii grei, În ochii lui zărești un zâmbet, Și-l placi pe loc, fără să vrei. Că-s trandafiri sau viorele, Maci, margarete sau bujori, În mâna lui par mici trofee Purtate de învingători. Același om, același zâmbet, Aceiași stradă, ceas de ceas, Aceiași dragoste eternă Răzbate- n
IUBIRE ȘI UITARE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382369_a_383698]
-
Ducând pe umeri anii grei, În ochii lui zărești un zâmbet, Și-l placi pe loc, fără să vrei. Că-s trandafiri sau viorele, Maci, margarete sau bujori, În mâna lui par mici trofee Purtate de învingători. Același om, același zâmbet, Aceiași stradă, ceas de ceas, Aceiași dragoste eternă Răzbate- n toate, fără glas. Îl vezi cum trece poarta mare Și se așează sub un tei, Bătrâna însă nu-i răspunde... Vorbește-amorul pentru ei... Ea ține-n brațe flori de crin
IUBIRE ȘI UITARE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382369_a_383698]
-
Publicat în: Ediția nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului DRAGOBETE, ZEU DACIC Dragobete, zeu dacic, Chip angelic și puternic, Tânăr, chipeș și cu plete, Faci de dragoste la fete. Aduci iubirea în suflet, Pe fețe pui numai zâmbet. Aduni păsările-n stoluri Și le-mperechezi în ceruri. Zburător nemuritor, Adoratul zânelor, Sărbătoare a naturii Mult iubită de români La îngemănat de luni, În calendarul străbun, Unești februarie cu martie, Dai jos ultima mantie. Fiu al Babei Dochia Și cumnat
DRAGOBETE, ZEU DACIC de IONEL GRECU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382404_a_383733]
-
fiindcă este un narator desăvârșit. Mihai Frunză este una din personalitățile umoristice cele mai apreciate din țară. Deține acel har al condeiului care îl situează în vârful piramidei de valori literare. Întodeauna are la îndemână dibăcia de a îmbrăca în zâmbete cuvântul. Știe cum să ne pătrundă în suflet, cum să creeze stări de armonie sau cum să satirizeze cât mai fin omul cu defectele sale. Cu fiecare gen abordat, umoristul ne-a dăruit istorisiri de calitate. Îl definește și îl
MIHAI FRUNZĂ – TERAPIE DE RÂS de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382380_a_383709]
-
cer odată pistolul în șoaptă, și tu mi-l dai. Am șase încercări, doar un singur caracter, Una din ele este drumul sigur către cer. Un glonț ucigător și cinci inconștiente, Îmi rămâne o speranță din cinci adiacente. Cu un zâmbet rece și țeava pusă-n tâmplă, Priviri înmărmurite la gândul că mi se întâmplă. Trăiesc ultima clipă, care poate mi-a rămas, Apăs!.. și-un clac rece, mai scoate din mânecă un as! Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Ruleta Rusească
RULETA RUSEASCĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382409_a_383738]
-
muuu” ? Deoarece o mamă iubitoare își ia odrasla în brațe spre a o alăpta și, guralivă ca toate femeile lumii, îi vorbește pe ton zâmbitor păpușii pe care o ține în brațe și este răsplătită de o lună plină, un zâmbet cât toată fața înainte chiar de a se exprima vocal. Da! Copii vorbesc limba maternă, a mamei, indiferent de jargonul folosit de familie pentru intercomunicare zi cu zi. Mama este un cuvânt aproape internațional. Totuși accentul se pune diferit pe
MAMĂ, SFÂNTĂ MAMĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382419_a_383748]
-
bine să fi rămas în capitală, deși, așa cum o văd eu azi, nu știu, nu cred că aș fi suportat această aglomerație nejustificată, circulația haotică și piețele mizerabile, de regulă, în timpul iernii și nu numai. Nu mai vezi oameni cu zâmbetul pe buze, așa cum îmi povestește mama că erau înainte de a mă naște eu, adică înainte de evenimentele din decembrie 1989, nu-i mai vezi salutându-se între ei și nu mai observi tineri și bărbați amabili, educați, care să ofere locul
RĂSFOIND JURNALUL UNUI POLIȚIST de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382394_a_383723]
-
pictat pe cer de rai, Copilăria mea curată, Mi-ai dat tot ce puteai să dai Copilului de altădată! Făcut-ai mângâierea pat, Corpului meu fără cusur Și pernă pentru gând bogat, Dragostea celor din-mprejur! Mi-ai dat doar zâmbet de Hristoși Și îngeri să mă ocrotească, Blânzi, iubitori, cei mai frumoși Părinți din lumea pământească! Mai lasă-mă să mă alint, Să uit că astăzi am fost tristă, Să zbor la tine, să mă mint, Să cred că raiul
COPILĂRIA MEA de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382426_a_383755]
-
forma grației în care mișcarea își desvăluia eseța în simboluri concentrând în memoria distribuitivă a senzației tot ce prin farmec rămâne în privire ca o clipă de eternă simțire a apărut lapidar toamna la ora amiezilor spre a da cu zâmbetul ei tonul culorilor toată prilej de desfătare a simțurilor purtând mesajul unei chemări nedescifrat încă de fire victima a ipostazelor diferite când prea statornică în iubire și imprevizibilă în sentimente când melancolic înveșmântată într-un soi de plutire undeva pierdută
MEMORIA SENZAŢIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382422_a_383751]
-
mine, Primăvara, Un anotimp miraculos Și drag, Am fi crescut Că muguri-frati Pe ramuri, Si am fi înflorit Îmbujorați, în lan. De-ai fi rămas O veșnică lumină, Un cântec răsunând Peste păduri. Un râu albastru, Unduind în noapte, Un zâmbet Printre picăturile De ploi, Referință Bibliografica: De-ai fi rămas / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DE-AI FI RAMAS de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382447_a_383776]
-
Dragoste > ÎNCÂNTARE Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ador toată gingășia din mângâierea ta; acea candoare din privirea-ți neagră de catifea, vocea ta inconfundabilă ce numele îmi spune blând, zâmbetul larg al gurii ce sărutări îmi dăruie oricând! Felul în care ochii tăi mă privesc surâzând dimineață, fericirea imensă, când vorbim îți invadează a ta față, gesturile tale ce mă protejează când ieșim la plimbare, felul în care mă ții
ÎNCÂNTARE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382457_a_383786]
-
ta, sinceră, transparentă, Prin ea să ne vedem durerea și-ai inimii spini, Nici prin gând n-o vom mai face să plângă. Poți spune un "te iubesc" înlăcrimat Privind la fiorul lui, ce pleacă din tine, Dă-mi un zâmbet alb, de dragoste perlat Și-l vei vedea cum se-nroșește în mine. Trezește scânteie albastră, de iriși păzită Și lacrimi vii vor cânta, mici cristale, Ascultă-le cântul și lumini de cascadă Îți vor scălda obrajii, iubirea lor curge
DORINȚA UNUI DOR de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382479_a_383808]
-
din 1496, în Decembrie 1989 în România aducătorul apocalipsei, infernus rex, este Ion Marcel ilici Iliescu arcaș comunist, din tată în fiu, ce zâmbind și-a omorât, întâi de toate, conducătorul ca să-i preia scaunul și funcțiile. Apoi, cu același zâmbet i-a lichidat pe toți ce îi stătea în cale. Pe cai roșii, în spatele lui infernus rex au urmat cavalerii distrugerii României: Petre Roman, Teodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase, Emil Boc, CPT, MRU, VVP, o haită nelegiuită, abjectă de
APOCALIPTICII CAVALERI POSTDECEMBRIŞTI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382516_a_383845]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > EMIL SAUCIUC - PĂMÂNT DINTR-O EXPOZIȚIE - POEME (3) Autor: Emil Sauciuc Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului FEMEIA TORȚĂ Femeia cu părul petrol și sânii ca două lămâi, ți-aruncă un zâmbet frivol, dorind cu ea să rămâi. Mâna în apa verde își bagă, să vadă cât e de vie, curioasă începe o nouă sagă cu gândul la dulcea căsătorie. O mână negră cu ochi o prinde umed cu forță, nu este
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
altele sub formă de cruce, ne minte amăgindu-ne cu amabilitate, când spre marea trecere măsoară timpul ce duce și aduce. 61. Reperaj: meditez în local, o fată frumoasă se uită la mine fix, parcă mi-ar spune ceva cu zâmbetul, cu ochii, n-o înțeleg, sau o înțeleg prea bine, sper să nu dau chix printre fumuri pierzându-mă în îmbrățișări de rochii. 62. Reperaj: aș bea o cafea, dar este prea târziu și nu mai dorm deloc la noapte
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
noaptea șireată, făcând cu ochiul ne spionează și ne înregistrează toate mărunt-măruntele, prefăcându-se într-o mironosiță zănatică, ce aiurează. 92. Reperaj: poarta, ca un Sfânt Triptic ce se dezvăluie pe cerul albastru, e deschisă de înger într-un larg zîmbet eliptic ticluit din lumină, aur și alabastru. 93. Reperaj: aripile-stâncilor se bucură-n taină de lumi care vin din Prea-Naltul luminos și cald, nu este nevoie să îmbrace vreo bogată haină, nici să se acopere cu regrete-n fald
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
acel nod, și viața, astfel deblocată, să curgă mai departe cu suișurile și coborâșurile sale, dar într-o măsură mai mare sau mai mică, previzibile. În scurt timp, se formară grupuri mici în care se discuta orice altceva, se schițau zâmbete scurte, cineva nerăbdator, aruncă o privire rapidă pe cuprinsul unei cărți pe care probabil tocmai o cumpărase. Altcineva veni să-i servească cu câteva fursecuri. Apa și sucurile așteptau pe o masă. Oamenii mâncau, dicuta pe un ton discret și
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
se făcură auzite cântând slujba. Zecile de brațe dimprejur, se ridicau și se coborau mecanic, făcând mimetic semnul crucii, de parcă ar fi fost conectați cu toții la niște sfori care îi manevrau simultan. Gândul o făcu să își stăpânească cu greu zâmbetul inoportun stârnit fără voie. Un țânc rătăcit printre cei mari și deja plictisit, își făcu și el auzită vocea plângăreață. Rând pe rând, preoții aghezmuiau și cântau: “odihnește-l Doamne pe robul tău”... Nu luase parte la prea multe slujbe
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
drag ne sărutăm. Pe-aripa vântului de seară Iubirea noastră a venit, În noaptea frumoasă de vară, Sub cerul cu stele spuzit. Acum când luna sus răsare Și în argintul ei mă scald, Primesc a ta îmbrățișare, Iubitul meu cu zâmbet cald. Cu briza ei marea ne-alintă, Pe boltă stelele sclipesc, Iar valul său vesel ,ne cântă, Refrenul magic:„te iubesc!” Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: PE ARIPA VÂNTULUI / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23
PE ARIPA VÂNTULUI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382544_a_383873]