5,438 matches
-
interioară, te rog, ai grijă de tine, dragă Doamnă Sufletul-Meu-Surghiunit, și nu-i lăsa pe turci să se poarte urât cu tine. Era Baron Baghdassarian. CAPITOLUL ȘAPTE Grâu Trecuseră mai bine de două ore de când se trezise, Însă Asya Kazanci zăcea Încă În pat, sub o plapumă din puf de gâscă, ascultând miriadele de sunete pe care doar Istanbulul e În stare să le producă, În timp ce mintea ei compunea cu meticulozitate un Manifest Personal al Nihilismului. Articolul Unu: Dacă nu reușești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a refugiat rapid Într-un colț, cu ochii la ușă. Nici nu și-a dat seama. Gazetarul Homosexual Ascuns a țâșnit de pe scaunul lui și s-a năpustit În colț cu carafa În mână. În clipa imediat următoare scenaristul zăcea pe jos, iar sângele Îi șiroia pe frunte. Tamponându-și capul cu un șervet Însângerat, ca o victimă de război, s-a holbat mai Întâi la gazetar, apoi la caricaturist, apoi Într-o parte. Însă la urma urmei, Café Kundera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un maldăr de hârtii pe care le găsise În sertar, toate scrise cu caractere armenești. Hovhannes Stamboulian a recunoscut imediat poemul pe care Îl scrisese Într-un moment În care căzuse la pat cu febră mare. Era prin toamna trecută. Zăcuse În pat trei zile Întregi, fără să fie În stare să se miște, tremurând și În același timp transpirând de parcă Întregul său trup devenise un butoi prin găurile căruia apa se scurgea fără-ncetare. Armanoush stătuse tot timpul la căpătâiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
perne vinete și dureroase, acoperite cu vene purpurii și sânge; chiar și atunci când maică-sa a murit, liniștită și ușoară ca o frunză uscată de salcie răsucindu-se În bătaia vântului; chiar și atunci când a văzut cadavre umflate și Împuțite zăcând de-a lungul drumului, grajduri pline de fum și foc; chiar și atunci când, nemaiavând ce să mănânce, el și frații lui s-au apucat să pască iarbă asemeni oilor, În deșertul sirian; chiar și atunci când au fost salvați de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cumplită: tifos exantematic. Mătușii Banu i-a scăpat un oftat zgomotos și prelung. — Eram acolo. Am văzut totul. Shushan a căzut În genunchi. Nimeni din convoiul ăla de oameni nu era În stare s-o ajute. Au lăsat-o să zacă În țărână, cu fruntea scăldată În sudoare și părul plin de păduchi! — Destul! Mătușa Banu s-a ridicat În picioare. — Nu vrei să asculți partea cea mai bună? Nu vrei să știi ce i s-a Întâmplat micii Shushan? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Era stewardesa cu ochi de culoarea safirului. A Încuviințat scurt din cap și a răspuns, de data asta În engleză: Da, mulțumesc. Sunt bine. Am doar rău de avion... În lumina catifelată a felinarelor care pătrundea prin perdele, mătușa Zeliha zăcea prăbușită cu telefonul Încă În mână, cu sticla de vodcă sprijinită de bărbie și țigara Încă aprinsă În cealaltă mână. Mătușa Banu a Întrat În cameră În vârful picioarelor. A stins În grabă pătura care fumega și a pus mucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
smiorcăite și că, ori de câte ori va simți nevoia să verse lacrimi, va face asta În singurătate. De aceea, În acea zi fără strop de ploaie de acum douăzeci de ani, Zeliha alesese să rămână acasă. Își petrecuse mare parte din zi zăcând În pat, răsfoind revistele sau visând cu ochii deschiși. Lângă pat erau un aparat de ras cu care se răsese pe picioare și o sticluță cu loțiune cu apă de trandafiri pe care o aplicase după aceea, ca să calmeze iritarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
jur, Însă din fericire se prierduseră unii pe alții din vedere. S-a simțit cuprimsă imediat de o ușurare lipsită de orice fel de rușine nezărind nici una din rudele ei din familia Kazanci În raza ei vizuală, În afară de cea care zăcea În sicriul din spate, bineînțeles, Însă nici asta nu intra În raza ei vizuală atâta vreme cât nu se Întorcea. Pe măsură ce Înaintau prin traficul gelatinos, atât de aglomerat și de Înțepenit, străpuns ici și colo de breșe neașteptate, În fața lor a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
uita la mort. Chiar În clipa În care se pregătea să se Îndrepte spre ea, Armanoush a zărit-o pe mătușa Zeliha stând lângă fiica ei și spunându-i ceva la ureche cu o expresie impenetrabilă. Ei bine, pe divan zăcea Într-adevăr un mort. Și În mijlocul grupului de femei care boceau și plângeau fără-ncetare, Asya stătea tăcută, iar sângele i se scurgea din obraji. Nu te cred, a spus Asya fără să se uite direct la maică-sa. — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încet În picioare și s-a uitat la mort. S-a uitat Îndeaproape și atent ca să nu uite că mortul acela spălat cu săpun verde de dafin și Înfășurat Într-un giulgiu de bumbac din trei părți, mortul acela care zăcea acum nemișcat sub o placă de oțel și două monede de argint Înnegrit, mortul acela căruia i se turnase În gură apă sfințită de la Mecca și care fusese parfumat cu santal era tatăl ei. Unchiul ei... tatăl ei... unchiul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Adusese din pivniță vreo zece cutii de carton, pline de praf, În care păstra tot soiul de hîrțoage, socotind că-i vor fi de folos Într-o bună zi. Cutiile astea Încurcau puținele spații rămase goale În Încăpere. Larg deschise, zăceau pe parchet ca niște animale abia doborîte și jupuite. Dacă anii din urmă i se păruseră Îngrozitori, arhivele Îi dovedeau că nici cei dinainte nu fuseseră mai puțin teribili. Pur și simplu nu mai știa pe unde să calce În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Într-o bună zi la medic ca să-l implore să-i pună implanturi cu silicon În penis? Existau chiar implanturi gonflabile! Și prostata? Procentul de hormoni masculini? Nu-și mai făcuse o analiză a sîngelui de cinci ani. Trei rețete zăceau pe masă, semnate de trei medici diferiți. Procentul de testosteron era cel care trebuia cunoscut. Ar fi cazul să se ducă să-și facă analizele cît mai curînd cu putință. De ce s-ar fi Îngrijorat? Afluxul sîngelui În penis continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Nu. Mașina mare și verde gonește În bezna străzilor New York-ului. Lumina tulbure a zorilor Începe să Învăluie firmele luminoase ale localurilor de noapte care se pregătesc să Închidă. Probabil că și-a găsit inspirația Într-una din cărțile care zac pe culoar. Voi fi nevoit să mă descurc fără el. Unde a dispărut? Ce neserios, taman cînd ai treabă cu el! Pun prinsoare că s-a ascuns În vechea mea gramatică Bescherelle. Toate proiectele mele au făcut un ocol prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ă Dacă ați putea să îl rugați pe Pavel Pavelovici să nu își mai exprime gratitudinea în fața soțului meu... ă Am înțeles. ă Sau în fața mea. Nu avem nevoie de gratitudinea sa. Porfiri duse supa în camera lui Virginski. Studentul zăcea cu ochii închiși, cu fața vlăguită și stoarsă. Însă pe măsură ce sesiză aroma savuroasă expresia i se schimbă. Nările îi tresăriră și își linse buzele, înghițând în gol, zâmbind și visând la festin minunat. Abia apoi reuși să disocieze mirosul mâncării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Porfiri Petrovici. ă Da? ă Îmi este frig. § Porfiri, cu cărțile încă sub braț, îl conducea pe Virginski de-a lungul coridoarelor aglomerate ale spitalului de bărbați. Bolnavii, îmbrăcați cu haine zdrențuroase și murdare, se sprijineau de pereți sau zăceau, sfârșiți, pe jos. Doar câțiva se mișcau încoace și-n colo. Ocazional, câte unul dintre bărbați se întorcea către ei și îi privea cu un fel de așteptare ostilă care înlocuise speranța pierdută cu mult înainte de ajunge la spitalul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
oase și se răspândea de-a lungul nervilor cu o grabă lacomă și distructivă. În stânga sa se afla Banca Imperială, al cărei motto, special pentru el, părea a fi Nu vei primi nimic de aici, pe când în dreapta sa, peste canal, zăcea corpul masiv al Spitalului Orfanilor, iar această juxtapunere i se păru ironică. Virginski se opri să considere semnificația acestui fapt și se simțea slăbit, nefiind în stare să gândească. Cu toate acestea, deslușirea semnificației acestui fapt deveni presantă. Cum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și împinse ușa. Lumina din apartament dădu buzna afară. Încet, în urma țevii revolverului, Salitov înainta, cu Porfiri după el. Camera era rece și miroasea puternic a votcă. În ciuda gazului arzând, atmosfera era una fără viață. Erau siguri că bărbatul care zăcea cu fața în jos peste o chitară zdrobită nu avea să se mai ridice. Era un bărbat mare, care părea că făcuse eforturi serioase să se ridice în picioare. După cum se vedea însă, individului întins la pământ nimic nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aceast, spuse Porfiri ridicând-o de sub corpul mortului. Se pare că a găsit fondurile necesare pentru a o răscumpăra. § ă Da, acesta este Govorov, confirmă Tolkachenko. Expresia lui era unimită, intrigată, ca și cum el fusese dus de nas de bărbatul care zăcea mort pe podea. Porfiri încuviință distrat. ă Dar ai spus că se aflau doi bărbați aici? Ai spus că ai auzit două voci, nu-i așa? ă Da. Așa este. Porfiri arătă spre cadavru cu o țigară neaprinsă. ă O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aflate deja la vedere, inclusiv ochii și unghiile. Apoi îi făcu semn diener-ului său și începură să îndepărteze hainele. Cadavrul, ridicat pentru a i se putea scoate hainele mai ușor, avea o anumită pasivitate în ochii rămași deschiși. Acum cadavrul zăcea gol pe spate, iar pielea nu mai avea culoarea gri contaminantă a morții. Abdomenul se întindea înspre margini în grămezi moi și neegale, iar penisul era bleg și amărât, retras în sine. Avea fața rușinată a unui câine biciuit. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
așeză în stratul de zăpadă, dând din cap și râzând în barbă. ă Au vrut să mă prindă. Ca să vezi! Au crezut că voi uita să colectez conținutul. Când fu mulțumit cu aranjamentul, se întoarse la masa unde stomacul gol zăcea în lichidul propriu. Cu o mișcare ageră și precisă, întoarse stomacul pe dos, dând la iveală musculatura brăzdată din interior. ă Suprafața stomacului nu prezintă nicio urmă a unei acțiuni corozive, spuse doctorul Pervoiedov cu dezamăgire. ă Asta exclude acidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
întâmplat, spuse Salitov, cu ochii măriți de dezastru. Sângele e proaspăt. ă Nu! strigă Porfiri. Nu-mi spune. ă Dacă am fi venit direct aici... ă Cum de s-a întâmplat așa ceva? Cum a putut să se întâmple? Copila, Vera, zăcea pe pat. Corpul ei era în poziția tipică a copiilor adormiți, cu mânuțele îndoite în vis. și-ar fi dorit să îi vadă pe față un zâmbet inocent, o urmă de neliniște copilărească, sau chiar o aluzie de nervozitate. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
trase înapoi, atingând ușa cu o mână moale. Aceasta se închise, iar se sprijini de ea. Dar nu este drept, gemu el. ă Să sperăm că era adormită, spuse Salitov fără milă. Apoi o văzură pe mama fetiței. Lilia Ivanovna zăcea pe podea lângă sobă, cu capul într-o baltă de sânge, cu părul închegat în smocuri întunecate și mâloase. Avea ochii și gura deschise. Ca și cum l-ar fi văzut și l-ar fi numit pe atacator în același timp. Rana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
blănuri răsfirate care îi anulau frumusețea clasică a feței sale. Expresia sa comunică silă la insolența lui Porfiri de a o privi. Pe moment, vru să o tragă afară din trăsură și să o ducă la locul unde știa că zăcea mortul. În schimb, se înclină simplu și se uită la balzonul familiei încrustat într-o frunză aurită pe ușa trăsurii. Se întoarse și, în sfârșit, trecu peste creasta podului. Cu o hotărâre bruscă, pentru a evidenția independența mișcărilor sale, privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să impună vreo urmă de coerență. La capătul hainei, se aflau două cizme maro și uzate, cu tălpile dezlipite. Inima lui Porfiri începu să bată cu tărie. Dar apoi simți o greață vinovată la propria sa jubilație excitată. În fața lui zăcea un om mort din sărăcie și disperare sau dintr-o stupoare alcoolică, ceea ce era același lucru. Mortul merita mai mult decât bucuria egoistă a lui Porfiri că victima nu era Virginski. Brusc, din cerul senin, începu să ningă, iar Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de pe Strada Sadovaia. Descoperi familia Lebediev la subsol, într-o pivniță înghețată, fără ușă. Lumina se strecura printre jumătăți de ferestre translucente tăiate aproape de tavan. Pe pereți era un strat de gheață, dezghețat și picurând în spatele țevilor calde. Doamna Lebedieva zăcea în pat. Imediat ce o văzu - chiar înainte de asta, de cum o auzi gemând constant și aproape mecanic - Porfiri știu cu siguranță de ce numele i se păruse familiar. Aceasta era femeia care venise în biroul său și dăduse o declarație în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]