5,010 matches
-
altceva decât este. Era la fel ca Roșioara până la urmă, chiar dacă asta atârna la mai mulți, iar copiii ei, tot trențăroși și nemâncați. Ce mai, trebuie să se miște și să se zbată să-și caute de lucru... Nu se zbătu prea mult până să nimerească, iarăși, într-o bucătărie. Bucătăria unui restaurant de astă dată. Asta ți-o fi soarta și norocul până la urmă, Mirelo, dacă la roboteală printre crătiți te pricepi mai bine decât la altele, și asta ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai învioră atmosfera, cam stătută altminteri la ora aia, două dimineața, cu invitații zăcând în fotolii, îmbuibați și mahmuri, moleșiți de băutură... Cu toată paguba-n trufele colonelului, a fost cam pe placul asistenței. Ce mai distracție, Mirelo, cum se zbătea ăla în clisa de cremă de ciocolată amestecată cu cioburi, abia ridicându-se de cât era de beat ca să-l înjure pe Velicu, și că la ce mai veniși, dobitocule, cu ea aici dacă n-o lași să danseze, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rătăcire pasională, când și pe ei i-a mâncat în fund și au simțit în viscere palpitându-le ceva ca un chef de harță. Se risipise răcoarea dimineții, iar arșița făcea deja să fiarbă sângele-n vene și să se zbată-n tâmple. Doar în chiloți, Rafael avea alt aer decât îmbrăcat în trențele alea cu care umbla pe străzi, prin localuri și piețe, ca să uite, să scuture de pe el foamea și cheful de harță, să se elibereze și să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
verii. E asigurat pentru aproape trei luni. Doar dacă, Doamne ferește, n-ar apărea între timp un veritabil paznic piscicol angajat de patronul bălții, care să-i dea peste cap scamatoria asta deșteaptă. — Ce-mi place de tine, Mărgărite, că te zbați. Sunt destule metode în ziua de azi ca să faci bani dacă te trage inima și-ți pui mintea la treabă... Era totodată un bun prilej pentru Rafael să-și facă reproșuri că pe el nu-l duce mintea. A intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dai seama, mâine-poimâine se duce și n-aș vrea să-mi pară rău că n-am făcut tot ce trebuie pentru ea... — Bravo! Uite o treabă frumoasă. Ca să fiu sincer, nu m-aș fi așteptat de la tine... D-aia te zbați. Pentru mămica ta. Bine că reușești să te descurci din chestia asta cu pescarii. Pentru tine și bătrână ar ajunge... Nu mă plâng, da’ dacă aș sta doar în baza pescarilor... Ce, mai ai vreo slujbă? — De unde? Arăt io a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și-i un moment cât de poate de prielnic să se vaite. Oricui, deh, și tocăturii de paie și până și dudului ăstuia i s-ar putea confesa, și deja îi e bine spunându-i lui Mărgărit că se cam zbate ca peștele pe uscat, prietene, o duc destul de greu, iar Mărgărit îi promite că o să-l ajute în vreun fel, să se gândească, iar promisiunea asta parcă-i dă imboldul lui Rafael să se smulgă din poziția de mort lungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i nevăzută, dar Rafael altceva a vrut să spună, și anume că-n nevolnicia și, nemernicia, și-n păcătoșenia lui, omul vede o cruce grea, care-l strivește, în grijile și-n necazurile care se țin de el și se zbate să scape de ele, trăgând nădejde că, într-o bună zi, va fi liniștit și împăcat și fericit pe lumea asta, fără să-și dea seama că, din se zbate mai tare, din aia se împotmolește mai mult. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și-n necazurile care se țin de el și se zbate să scape de ele, trăgând nădejde că, într-o bună zi, va fi liniștit și împăcat și fericit pe lumea asta, fără să-și dea seama că, din se zbate mai tare, din aia se împotmolește mai mult. N-ai cum să scapi, decât poate odată cu viața. În ce-l privește pe Mărgărit, astea-s niște vorbe bune să te amețească de cap, Rafaele, ce contează că-i văzută sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a bucurat el cât s-a bucurat văzându-l pe tataie după atâta vreme, dar nu până într-atât încât să-i țină de urât mai mult de cinci minute. A ieșit afară, da, asta în vreme ce ăla mic s-a zbătut puțin în brațele bătrânului până l-a lăsat jos, și acum umblă de-a bușilea printre picioarele lor, agățându-se de ce apucă, ridicându-se și căzând și iar ridicându-se, râzând și strigând în limba lui dorințe pe care doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu un gest disprețuitor În direcția adversarilor săi. Se Întind mâini, Îl trag de veșmântul care Începe să se sfâșie. Se clatină. Spatele lui izbește un genunchi, apoi netezimea unei lespezi. Strivit sub haită, nu găsește de cuviință să se zbată, Îngăduie ca hainele să-i fie rupte În bucăți și ca trupul să-i fie sfârtecat, se lasă deja pradă apaticei amorțeli a victimei jertfite, nu simte nimic, n-aude nimic, e Închis În sine, În spatele unui zid până-n nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se poate avea încredere, socialismul în schimb e un lucru bun, în socialism cu siguranță că tinerii au ceva în cap când termină școala, nu ca Anna și prietenii ei. Nu se pricep decât să călărească motociclete și să se zbată ca epilepticii când dansează. Nici pe Rex nu-l mai scoate la plimbare, în ultimul timp. După ce eu și cu Rex am isprăvit de mâncat prăjitura de aluat franțuzesc cu cireșe, vocea s-a îmblânzit și m-a chemat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Tata, Ion și cu mine. Ion ne-a povestit că, îndată ce a pronunțat numele bolii, doctorul s-a declarat extrem de interesat. Așa cum stăteam pe scaune, arătam la fel ca la ambasada americană de la Roma, numai că acum inima mi se zbătea mai tare în piept și țineam strâns mâna tatei. Doctorul era destul de simpatic. Mi-a spus că are adesea de-a face cu copiii, și m-a întrebat dacă mi-e frică. Eu n-am zis nimic, dar am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mi-a spus să inspir profund. Dar eu nu voiam să inspir profund, aș fi preferat să nu mai respir deloc, pentru că masca mirosea a cauciuc, iar ce ieșea dintr-însa avea un miros la fel de neplăcut. Mi-am sucit capul, zbătându-mă și gemând, masca mi-era nesuferită și mă întrebam cum o fi asta, să adormi fără să vrei. Cu cât mai puțin voiam eu, cu atât mai tare mă apăsa mâna și alte două mâini îmi strângeau capul. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o bătea pe soția lui. Când sărea s-o sugrume, era și mai rău. Atunci tata trebuia să-i despartă, țipau cu toții și gâtul doamnei Sanowsky era la fel de roșu ca ochii lui Toni. Lui i se umflau și i se zbăteau vinele gâtului și ce spunea el atunci nu mai avea înțeles. Mie mi se făcea frică și, dacă n-ar fi fost ghipsul, aș fi zbughit-o în stradă. Dar mai bine așa, căci în Brooklyn nu puteai să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
el cu răspunsuri născocite și să-mi iau repede rămas-bun. Asta am și făcut. Te rog să mă crezi, când am văzut trenul intrând în gară, m-am simțit ca în cea dintâi zi de școală și inima mi se zbătea de emoție. Mi-aș fi dorit ca bărbatul să nu se afle acolo, căci așa misiunea mea s-ar fi încheiat. Însă el se afla acolo și l-am găsit după o căutare îndelungată, timp în care îmi croisem drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nici un semn de viață, nici măcar, așa cum era de așteptat din partea unui opoziții care Își spunea frontală, ca să ceară lămuriri asupra participării maphiei la ignobilul trafic de suferinzi terminali, despre care circulau atâtea zvonuri. Acum, profitând de tulburarea În care se zbătea țara, Împărțită cum era Între orgoliul de a se ști unică pe Întreaga planetă și neliniștea de a nu fi ca toată lumea, veneau să pună pe tapet nici mai mult nici mai puțin decât chestiunea regimului. Evident adversari ai monarhiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
trecem pe lângă salonul nou-născuților, nu aruncă în direcția aceea nici măcar o privire, trece prin fața bebelușilor frumos aranjați, înfășurați ca niște mumii, fără pic de curiozitate, fără nici un sentiment de vinovăție, ca și când nu puiul ei micuț ar fi acela care se zbate acolo, dornic să sugă laptele ei, dragostea ei, iar în momentul în care ne așezăm, nu mă mai pot abține, Etile, nu ai putea face, totuși un efort să te lași, uite ce preț plătești, am putea să te ajutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar atunci văd, adună doar hainele lui, pulovere și bluze cu mânecă lungă, se pregătește pentru iarnă, nu se va întoarce, simt cum întreaga față îmi este inundată de sânge gros, violent, pare că ochii, obrajii, buzele, nasul, toate se zbat înăuntrul unor lacuri roșii, fierbinți, desprind hainele încă umede și i le arunc în față, acum înțeleg, urlu eu destul de tare cât să trezesc întreg cartierul, ai așteptat să îți termin de spălat toate hainele, iar acum pleci, ticălosule, lașule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ar fi trebuit să stau picior peste picior și să ascult manierată discursul său pregătit dinainte, apoi să mă despart de el cu noblețe, poate că acest lucru l-ar fi făcut să își dorească să rămână, dar eu mă zbat ca o fiară, lovesc, înjur, exact ca fetele de la cămin, atunci când li se iau copiii, este al meu, este al meu, urlă ele, și eu urlu, ești soțul meu, nu mă poți părăsi, dar deodată, printre strigătele mele, în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vor muri, eu îi las jos speriată, strig în urma ei, nu înghit eu poveștile astea pentru copii, merită să trăiești și alături de un bărbat prea bun, nu este o catastrofă atât de mare, ea își pleacă privirile, pleoapele i se zbat, am crezut că vă va fi mai bine fără mine, am crezut că nu vă fac decât rău, pentru că el era un tată minunat. Dar, după ce ea a plecat, el a încetat să mai fie tatăl nostru, era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să nu aibă voie să te întrebe unde ai fost și ce ai făcut, să nu aibă voie să caute dovezi ale vinovăției tale, doar pașii săi amari coborând scările târâie în urma lor o întrebare al cărei răspuns se va zbate înăuntrul ei pentru totdeauna de acum înainte. Capitolul nouăsprezecetc "Capitolul nouăsprezece" În timpul nopții stă lângă patul meu silueta unei fetițe tăcute, eu deschid ochii, după care îi închid din nou imediat, mă întorc pe partea cealaltă, în pat se cuibărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
m-a mușcat de umăr. Însă Îi dădusem deja drumu’ la braț cînd l-am simțit rupîndu-se. Nu mai avea ce să-mi facă cu el, așa că l-am apucat de gît cu ambele mîini și, frățică, ce se mai zbătea domnul Sing, exact ca un pește, pe bune, și brațul rupt Îi fîlfîia, da’ am reușit să-l pun În genunchi și de-acu’ Îi băgasem bine degetele mari În vorbitoare, așa că i-am dat pe spate tot angrenajul pînĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acu’ Îi băgasem bine degetele mari În vorbitoare, așa că i-am dat pe spate tot angrenajul pînĂ s-a rupt. Și să nu crezi cumva că n-auzi cînd se rupe. L-am ținut o secundă ca să nu se mai zbată și pe urmă l-am Întins peste pupă. ZĂcea acolo, liniștit, cu fața-n sus, cu hainele lui scumpe și cu picioarele atîrnîndu-i În carlingă - așa că l-am lăsat. Am adunat banii căzuți pe podeaua din carlingă și apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am văzut pe unul dintre cei trei repezindu-se spre el, și am observat și ce expresie avea. De data asta i se alăturară mai mulți bărbați și-l Îngărmădiră pe pistolar Între două mese din stînga, În timp ce acesta se zbătea sălbatic, și cînd se auzi Împușcătura o apucai pe forțoasă de braț și mă aruncai spre ușa de la bucătĂrie. Ușa de la bucătĂrie era Încuiată și n-a cedat nici cînd am izbit-o cu umărul. — Lasă-te jos, aici, În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bună. Și-n plus, The Index era deschis toată noaptea și-i găseai Întotdeauna acolo pe clienții de dimineață - din zori pînĂ la zece, băuturile erau gratis. Erau singurele locuri din Jessup și n-ar fi fost nevoie să se zbată atît. Dar așa se făceau lucrurile acolo. Orbete prefera The Pilot probabil pentru că aici aparatele erau toate lipite de peretele din stînga, cum intrai. Asta Îl făcea să se simtă mai sigur pe sine decît la The Index, unde erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]