157,129 matches
-
bunicului. Caii proaspăt potcoviți tropoteau peste fosile de coleoptere, îmbâcsite de praf de pușcă veșmintele lui de ofițer de infanterie. Soldații virili se lăfăiau în budoare cu fetele de la Moulin Rouge. Pe pieptul lor dezgolit atârnau decorații coclite. I-am zis atunci într-o doară: Iată podul istoriei. Și am auzit deodată zgomotul șampaniilor revărsându-se peste amintiri. Eram totuși singur. Doar armurile lor zăngăneau prelung lăsând pe urmele pașilor mei o rugină dureroasă.
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
goală cum era, și s-a dus să mă spună mamei ei. Scandal, bătaie, rușine!!! Probabil că nu m-am lăsat intimidat deoarece (dar acum îmi aduc aminte numai urmările!) a mai fost o bătaie.. pentru că un îngeraș i-a zis lui maică-mea că eu am făcut prostii cu Ani în beci! Nu știu ce prostii am făcut, știu doar că Ani avea o enciclopedie germană și că eu i-am tăiat pe ascuns pagina cu ciupercile colorate, le am și acum
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
un creion între degete pe când citeam o carte cam prea celebră de Vladimir Nabokov și tocmai mi se așezase pe degetul arătător o libelulă aproape transparentă. Era, nu-i așa, un fel de emblemă, foarte poetică, a comunicării, să-i zicem viscerale, dar și inefabile, dintre viață și text, drept care a și fost aleasă, apoi, pentru coperta cărții mele Viață și texte, cu paginile, desigur în negativ, și pielea mea devenită albastră, libelula cărămizie, creionul trecut din verde-n alb, cu
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
un rol" cu gura uscată" pierdut pentru totdeauna" "O, pierdut!"" ce frumos sună cuvintele astea în Thomas Wolfe" și ce disperat" Apoi, ca o salvare, reamintindu-mi, reconstituind cele mai mici gesturi, cele mai imprecise priviri, cele mai spontane replici, zise aiurea" dîndu-le o semnificație ciudată, deplin afectuoasă, tandră, ca o mărturisire mereu așteptată, ca o declarație cifrată, făcută ca să pricepi" să pricepi" o nesfîrșită rugăciune laică, murmurată numai pentru tine, înțeleasă numai de tine" Și totul se derulează cu o
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
cap, mimînd niște urechi uriașe" sau niște antene de extraterestră comică" da" holbîndu-și ochii, în clipa în care se suie într-un taxi? Că e delicioasă cînd mă momește cu cărți cu benzi de desen colorate" cu Strumpfi" cum? Băi, zice, hai să halim niște hot-doguri! Băi, zice, tu chiar ești scriitor? Băi, zice, îți iau eu bilete de troleibuz" Băi, zice, trebuie să te mai scot prin lume, că faci bine" Băi, zice, smulge-mi o pană din aripă drept
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
antene de extraterestră comică" da" holbîndu-și ochii, în clipa în care se suie într-un taxi? Că e delicioasă cînd mă momește cu cărți cu benzi de desen colorate" cu Strumpfi" cum? Băi, zice, hai să halim niște hot-doguri! Băi, zice, tu chiar ești scriitor? Băi, zice, îți iau eu bilete de troleibuz" Băi, zice, trebuie să te mai scot prin lume, că faci bine" Băi, zice, smulge-mi o pană din aripă drept suvenir, nu fi prost" Să poți scrie
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
ochii, în clipa în care se suie într-un taxi? Că e delicioasă cînd mă momește cu cărți cu benzi de desen colorate" cu Strumpfi" cum? Băi, zice, hai să halim niște hot-doguri! Băi, zice, tu chiar ești scriitor? Băi, zice, îți iau eu bilete de troleibuz" Băi, zice, trebuie să te mai scot prin lume, că faci bine" Băi, zice, smulge-mi o pană din aripă drept suvenir, nu fi prost" Să poți scrie, indiferent la grozăviile dezlănțuite în jur
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
un taxi? Că e delicioasă cînd mă momește cu cărți cu benzi de desen colorate" cu Strumpfi" cum? Băi, zice, hai să halim niște hot-doguri! Băi, zice, tu chiar ești scriitor? Băi, zice, îți iau eu bilete de troleibuz" Băi, zice, trebuie să te mai scot prin lume, că faci bine" Băi, zice, smulge-mi o pană din aripă drept suvenir, nu fi prost" Să poți scrie, indiferent la grozăviile dezlănțuite în jur, indiferent la întîplările înspăimîntătoare din tine" Singurătatea, după
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
de desen colorate" cu Strumpfi" cum? Băi, zice, hai să halim niște hot-doguri! Băi, zice, tu chiar ești scriitor? Băi, zice, îți iau eu bilete de troleibuz" Băi, zice, trebuie să te mai scot prin lume, că faci bine" Băi, zice, smulge-mi o pană din aripă drept suvenir, nu fi prost" Să poți scrie, indiferent la grozăviile dezlănțuite în jur, indiferent la întîplările înspăimîntătoare din tine" Singurătatea, după un timp mai lung, dă un soi de veselie permanentă"
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
devenise cazul de aveam și cu cine să mă cert direct, nu la fantomă!, intram la amănunt adik... problema e că ei nu i-a ajuns Eminescu!... auzi???... "t-o-n cur pe mă-sa!... și Negru, băiat conciliant, a zis, las-o, domn"e, e femeie și gagica, ce naiba!... bine, m-am calmat... în fond, ce?... să-i pun eu apometru la fund Veronicăi?... da" nu despre asta vroiam să vorbesc... după ce a conferențiat ironic, tăios, Decuble, și a improvizat
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
cea mai emoționată a fost Corina Bernic, și mai mai, Dana Iurescu (adik Lunga!)... i-am ținut microfonul... și doctorul, Paul Tatomir, îi tremura cartea aia roz în mîini... i-am ținut Lungăi, da" ea e scurtă!... microfonul... ca să mai zic și eu despre o beție senzațională, antologică, cu dom" Andriescu, cînd l-au arestat pe Radu pe litoral că avea parai străini la el, cîțiva dolari, și noi tot biliard cu ciupercuță jucam pe Pojărniciei, protestam!... făcea Tamara niște supă
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
parcă te alergau ștrumpfii ăia ai tăi albaștri, din benzile desenate...nu mă enerva... stai locului și ascultă...că io am experiențe vaste, nu ca tine, o caraghioasă cu ochii verzi, rotitori, cît roata morii...de se-nvîrtesc: țac-țac-țac!... hm!... Bine, zice, sînt numa' urechi... și chiar să le mimeze, lipindu-și palmele reci de cap și fîlfîind grațios două degete subțiri... deodată întrebîndu-mă, o știi pe-aia cu melcul care-și filfîie coarnele?... n-o știi, n-o știi... te-am
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
a trupului ei tînăr și elastic, necunoscător de boli, de griji, de faptul că undeva... departe... foarte departe... se află un final neplăcut, inevitabil, pe care te decizi cu greu să-l accepți, să-l gîndești... măcar să-l gîndești... Băi, zice, nu fi sinistru... mă evapor automat... zbang la domiciliu' personal, la mama! Și iar să reîncep, retoric, afectuos... Fratele meu iepure... a fost odată ca niciodată... o să-ți îndrug chestii de cînd eram adolescent, copil, tînăr... Umblam ca turbatul la
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
de oamenii din jur... bucățile de tablă zdrăngănind ritmic pe cimentul grădinilor pustii, perfect rotunde, lipsite de plante...imaginile halucinante, strălucind și dispărînd rapid pe geamurile scăpate de sub obloanele din scîndurele de lemn vopsit, o vopsea încinsă, scorojită, leproasă... Băi, zice, mai bine "comentează-mă" pe mine... Și-atunci începeam: afară să se topească întunericul... tu să zbori către turla cu cruce... eu să vreau să te prind... de picioare! Prinde-mă, prinde-mă, țipai, e o.k. Uite!... stau în
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
rușii ruși, dar nu izbutesc să-mi descopăr o origine și o vitalitate în cultura românească. Mă întreb dacă lucrurile ar sta altfel în caz că eram țărancă, în loc să fiu burgheză orășeancă. Nu știu. Dacă aș avea un asemenea reper afectiv, cum zice-se au alți români, sau pretind că-l au, m-aș constitui în grup cu ei, în loc să-i ocolesc, și aș găsi și o activitate care să măgulească acest sentiment național. Situația mea de ins în vînt, fără rădăcini naționale
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
Mă ia în ele, mă suge și mă leagănă. Ce vreme de plâns cu sughițuri. Chiar de primul ceas al zorilor îmbătat Arunc de pe spinare gândul vieții Așa cum mi-a fost dată, Și într-o altă viață, limpede, cum se zice, Ca lumina zilei, îmi car Inima, ficatul, rinichii, sexul, ochii, Numai spiritul nu vrea să mă urmeze, Se zbate în carcasa părăsită. Am stat cu mâna pe sfârșitul meu, El respira, iar eu tăcusem. Tot ceea ce era vânt și frunză
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
n-o mai interesa nimic, dar absolut nimic. o durea-n cot de el și de toate pațachinele lui. Chiar de-ar fi luat-o de nevastă pe Lady Di, că era încă tânără și proaspătă. Ca și asta, cum zicea c-o cheamă?, Angelina, că și asta avea o voce de fecioară neprihănită... Auzi! Porcul naibii! Să moară "ca un înger"! Tocmai el! Bărbații cinstiți mor ca vai de capul lor, cu cancer la prostată ori la plămâni, cu ciroze
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
jghiabul de lemn și izbucni în plâns. Se rugă apoi multă vreme, într-o șoaptă întretăiată de suspine. Către ceasul prânzului, Sfântul Petru coborî din Porțile împărătești, veni lângă ea și o mângâie pe cap: "Ridică-te, roaba Domnului - îi zise cu vocea lui baritonală. Ruga îți este primită. A fost iertat!" Revederea Ce mai faci? - a întrebat-o și-a luat-o brusc de mână. - Aaa!, tu erai, dragă? - Da, eu eram - a răspuns el, descumpănit, și-a privit-o
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
da. Erai într-o rochiță înflorată și ți-ai pătat-o cu înghețată de vanilie. - De vanilie? Nu de vanilie, de ciocolată. Atunci ți-am spus că sunt însărcinată. - însărcinată!? Mie...? Da... da. - Și până la urmă ne-am certat. Eu ziceam să-l cheme Sergiu, dar tu vroiai, neapărat, Eugen. Și spuneai c-o să-l faci fotbalist. - Fotbalist...!? Ziceam și eu așa. - Ba erai foarte convins. Și la plecare m-ai mângâiat tot drumul ca să mă-mpaci. îți amintești cum mă
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
de vanilie, de ciocolată. Atunci ți-am spus că sunt însărcinată. - însărcinată!? Mie...? Da... da. - Și până la urmă ne-am certat. Eu ziceam să-l cheme Sergiu, dar tu vroiai, neapărat, Eugen. Și spuneai c-o să-l faci fotbalist. - Fotbalist...!? Ziceam și eu așa. - Ba erai foarte convins. Și la plecare m-ai mângâiat tot drumul ca să mă-mpaci. îți amintești cum mă mângâiai? - Parcă. Și tu râdeai, nu? - Râdeam? Nu cred... Nu era frumoasă, dar ținea buzele întredeschise și avea
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
aceste mărunte treburi casnice îi luau foarte mult timp, dar n-avea nicidecum senzația că-și "omora vremea" cu ele. Dacă n-ar fi găsit acele mici modificări în rutina lor, dacă nu le-ar fi transformat în "joc", cum zicea Elena, nu le-ar mai fi făcut deloc. Era singura modalitate de a iubi - cum zicea Mr Muscle - treburile pe care le ura. De ce, oare, nu putea iubi scrisul? - se întrebă, luând din cui ștergarul, după ce vasele, rânduite pe grătarul
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
omora vremea" cu ele. Dacă n-ar fi găsit acele mici modificări în rutina lor, dacă nu le-ar fi transformat în "joc", cum zicea Elena, nu le-ar mai fi făcut deloc. Era singura modalitate de a iubi - cum zicea Mr Muscle - treburile pe care le ura. De ce, oare, nu putea iubi scrisul? - se întrebă, luând din cui ștergarul, după ce vasele, rânduite pe grătarul de sârmă, se scurseseră de apă. Toate încercările de până acum sfârșiseră în lehamite, în neîncredere
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
pagină, rareori două, dar totul sfârșea, după zile grele de ezitări și înverșunări, de avânturi și delăsări, printr-o amânare: va continua mâine, va sfârși a doua zi, peste o săptămână, când va putea... "La calendele grecești" cum ar fi zis maică-sa. Nu cumva de la ea i se trăgea această slăbiciune, această lipsă de voință, ori de forță, pentru a duce un lucru până la capăt? De la ea învățase că un lucru trebuie să fie făcut bine și frumos, ireproșabil și
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
pe toate. După o săptămînă ni s-au înapoiat tezele: Huci obținuse nota 10! Și eu, deși teza mea, scrisă onest în clasă, n-o egala în perfecțiune pe a lui, am primit tot nota 10. Ce și-o fi zis profesorul de geografie? Dacă lui Huci i-am dat nota maximă, nu se face să nu i-o dau și premiantului clasei, chit că teza lui e mai slabă. Nici un alt 10 primit în anii de școală - și am primit
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
ușor, fluture. Nimic frumos în mine după ce, ca acum, am băut. înainte mi-era atît de rușine, încît scriam o poezie! Acum, cu aparatul de făcut poezii defect, simt o greață enormă și-atît. Bine c-am mai scăpat o dată, îmi zic. Și mă uit pe geam cum bate soarele, atoateneștiutor, pe ziduri. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 21-IX-1980 P.S.: Vă voi povesti, odată, singura mea întîlnire cu G. Mărgărit, întîlnire ce m-a marcat. Știți ce mi-a zis? "Dumenata
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]