33,831 matches
-
Luis Fallas s-a născut și a făcut școală în Alajuela. Cea mai cunoscută opera a sa „Mamita Yunai”, este bazată pe perioada cât a lucrat pe o plantație de banane. Istoricul și jurnalistul Ángela Ulibarri trăiește în Quesada. Dramaturgul contemporan Jorge Arroyo, de asemenea, a crescut în Alajuela. Lucrările sale au fost pus în scenă în șase țări. Cele mai multe dintre triburile indigene din Alajuela au fost ucise în timpul colonizării spaniole, desi tribul Botos a rezistat până la mijlocul anilor 1800. Astăzi
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
a făcut referire la "Țara de nicăieri", și numeroase variante, ca "Țara nicăieri". În primele versiuni ale piesei lui Barrie, insula a fost numită "Țara lui Peter de niciunde, niciunde, niciunde", un nume, eventual, influențat de "niciunde niciunde", un termen contemporan pentru regiunile periferice din Australia. În versiunea piesei publicată în 1928, acesta a fost scurtat la "Țara nicăieri". Țară nicăieri a fost prezentă în majoritatea lucrărilor ulterioare, fie în adaptarea lucrărilor lui Barrie sau în extinderea lor. Aceste Tari de
Țara de nicăieri () [Corola-website/Science/336350_a_337679]
-
Pre-Sinodală Pan-Ortodoxă de la Chambésy, Elveția 2016 sunt: Conform site-ului oficial al Sfântului și Marelui Sinod: În general controversele au apărut în jurul actului pre-sinodal „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine care prevede „avansarea unității dintre creștini în lumea contemporană”. În urma unei sesiuni a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Georgiene, Prea Fericitul Ilia al II-lea a anunțat într-un comunicat de presă că respinge documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” pregătite pentru . În urma unei întruniri a Sfântului
Sinodul Pan-Ortodox () [Corola-website/Science/336352_a_337681]
-
Professionals; Fotografia - document etnografic, editat de Consiliul Județean Cluj și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, Ed. Hiperborea, Cluj, 2007, pag.26; Albumul-Catalog, Enciclopedia Personalităților din România - Hübners Who is Who, Enciclopedia biografica a femeilor și bărbaților contemporani cu carieră de succes din România, Ediția a II-a, 2007, publicată în Elveția, pag.559; Povestiri despre Iași și despre ieșeni - Constantin Ostap, Ed. Vasiliana’98, Iași, 2008, pag.212; Național Salfoto Buzău 2008 - editat de Direcția pentru Cultură
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
pag.559; Povestiri despre Iași și despre ieșeni - Constantin Ostap, Ed. Vasiliana’98, Iași, 2008, pag.212; Național Salfoto Buzău 2008 - editat de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național Cultural Buzău, Ed. Editgraph, Buzău, 2008; Scriitori și publiciștii ieșeni contemporani, Dicționar 1945 - 2008, Nicolae Busuioc, Florentin Busuioc, Ed. Vasiliana’98, Iași, 2009, pag. 359; Fotografia - document etnografic, Photography - ethnographic document, editat de Consiliul Județean Cluj și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, Ed. S.C. Clear Vision Prinț
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
2012, pag. 1061; Artă Naivă Județul Mureș 1970 - 2012 - Ilarie Gh. Opriș, Vasile Mureșan, Ed. Nico, Târgu Mureș, 2012, pag. 286. Artă Naivă în Argeș - Costin Alexandrescu, Ed. Alean a C.J.C.P.C.T. Argeș, 2012; O altfel de istorie a literaturii române contemporane - Ștefan Doru Dăncuș, George Coandă, Vali Nițu, Dan Șalapa, Grigore Timoceanu, George Terziu, vol. 2, Ed. Singur, Târgoviște, 2013, pag. 89-95. Vibrații de culoare în cântecul cuvintelor - Dorin Borda, Ed. Veritas, Târgu-Mureș, 2014, pag. 333-336; Efigii în filigran - Acorduri efective
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
mai mult de un an după congres în casa sa la Sân Remo, astfel nemaiavând posibilitatea de revizie. Kuntze a fost descris ca un „reformator polemic de nomenclatura" și "petrelul furtunos al nomenclaturii", iar controversele care l-au înconjurat cauzate contemporanilor săi deghiza vederea corectă a lucrării sale. Trebuie recunoscut faptul, că el a obligat pe botaniști să abordeze și să rezolve multe probleme fără răspuns în nomenclatura. Contribuțiile semnificative ale marelui botanist privind taxonomia plantelor, bazate pe călătoriile de colectare
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
(n. 21 iulie 1947, București) este o poetă contemporană, traducătoare, publicistă, jurnalistă media, cercetătoare de istorie recentă. Este membră a Uniunii Scriitorilor din 1971. S-a născut la 21 iulie 1947 din părinții Ion și Justina Diaconescu (născută Vlad), ambii profesori. Mama (licențiată a Facultății de Limba și literatura
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
în cercetare în Arhivele Securității și părăsește Radio România. Activitate prodigioasă în domeniul istoriei recente cu noutăți de interes pentru istoriografia literară românească, pentru istoria României în general, atât în presa literară cât și în volume. a debutat în revista “Contemporanul” în anul 1966 cu șase poezii prezentate de poetul Geo Dumitrescu. Revistele literare încep să-i publice grupaje de versuri în: Luceafărul, România literară, Steaua, Convorbiri literare, Tribuna, Viața Romănească, etc., colaborează cu traduceri și la Secolul 20. Debutul editorial
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
de critica literară. Prima cronică despre această carte este semnată în „Contemporanul" de către Nicolae Manolescu, urmată de cele ale criticilor literari de prestigiu ai vremii, care-și reiau aceste cronici în volume publicate mai tarziu, ca Alexandru Piru (“Poezia românească contemporană. 1950 - 1975”, București 1975), Gabriel Dimisianu (“Opinii literare”- 1978, Bucuresti), Dan Cristea (“ Faptul de a scrie”- București 1980) sau Laurențiu Ulici (în volumul „Literatura Română contemporană - I. Promoția 70” - București 1995) etc. Se împrietenește cu Ileana Mălăncioiu și Gabriela Melinescu
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
-și reiau aceste cronici în volume publicate mai tarziu, ca Alexandru Piru (“Poezia românească contemporană. 1950 - 1975”, București 1975), Gabriel Dimisianu (“Opinii literare”- 1978, Bucuresti), Dan Cristea (“ Faptul de a scrie”- București 1980) sau Laurențiu Ulici (în volumul „Literatura Română contemporană - I. Promoția 70” - București 1995) etc. Se împrietenește cu Ileana Mălăncioiu și Gabriela Melinescu, surori mai mari întru poezie. Ioana Diaconescu publică poezie timp de câteva decenii, în revistele literare din țară și străinătate, în limba română și tradusă în
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
a televiziunii ”Nașul ” abordând subiecte de interes în actualitate, de literatură și de istorie recentă. Laurențiu Ulici relua cronicile despre Ioana Diaconescu, publicate în presa vremii, după debutul editorial cu “Furăm trandafiri” (publicat la 19 ani) în volumul “Literatura Română contemporană I - Promoția 70”- București 1995: “Spontaneitatea și prospețimea feciorelnică, mai mult decât <feminină>”, cu ”un număr mare de investigări lirice în imaginarul propriu adolescenței, străbătut cu ardoare și adorare ca un spațiu endemic, unde materia și-a pierdut concretețea subtilizându
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
1986, București - ultimul volum de versuri publicat de I.D. înainte de 1989) vine în primul rând din transferul singurătății în solidaritate prin proiecția eului într-un context populat de figurile încărcate de rost simbolic ale imaginarului.” Alexandru Piru (în „Poezia românească contemporană 1950 - 1975” - București 1975 constată la al treilea volum al foarte tinerei poete („Adagio” - București 1973) că „Atenția cade din ce în ce mai mult asupra virtuților muzicale ale poeziei, ale ritmului lent, unduitor ca un pas des deux”. La Nicolae Steinhardt citim, în
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
stăpâna secretelor, deținătoarea frigului care e cald, a luminii care întunecă, neguraliva care pe toate le descurcă, grăbita ori prearăbduria cumătră neciclică a Proserpinei...”. Alte referințe critice: Grete Tartler (în volumul “Melopoetica” - București 1984), Mircea Iorgulescu (în volumul “Scriitori tineri contemporani “- București 1984), Aurel Martin( în revista “Contemporanul”, 1982), Mircea Scarlat (în revista” Romania literară”, 1982), Alex Ștefănescu (în revista “România literară”, 1984), Daniel Dimitriu(în revista “Convorbiri literare”, 1985), Elena Tacciu (în revista” România literară”, 1986) Liviu Grăsoiu (în emisiunea
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
a luminii care întunecă, neguraliva care pe toate le descurcă, grăbita ori prearăbduria cumătră neciclică a Proserpinei...”. Alte referințe critice: Grete Tartler (în volumul “Melopoetica” - București 1984), Mircea Iorgulescu (în volumul “Scriitori tineri contemporani “- București 1984), Aurel Martin( în revista “Contemporanul”, 1982), Mircea Scarlat (în revista” Romania literară”, 1982), Alex Ștefănescu (în revista “România literară”, 1984), Daniel Dimitriu(în revista “Convorbiri literare”, 1985), Elena Tacciu (în revista” România literară”, 1986) Liviu Grăsoiu (în emisiunea “O carte pentru biblioteca dumneavoastră” - 1997 Radio
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
enesciană este surprinsă în "Suita a treia" și ea se remarcă și în alte compoziții enesciene, ca "Vox Maris" și "Oedipe", iar aceste sintaxe nu numai că s-au impus ăn context național, dar „au rămas încă neegalate de creatorii contemporani” Partea a doua a suitei, "Copii în aer liber", poartă caracteristicile de expresie și factură ale unui scherzo. În voiciunea mișcării alternează două secțiuni cu profiluri disctincte. Se remarcă imaginea veseliei jocurilor de tot felul, la evocarea căreia contribuie esențial
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
umane cu talentul romancierului. Criticul Alex. Ștefănescu scria că „este vorba, în fond, despre o combinație de gazetărie de senzație și literatură melodramatică, scrisă cu vervă și cu o eleganță stilistică bine însușită, practicată firesc”. (Alex. Ștefănescu, "Istoria literaturii române contemporane") Scriitorul și-a grupat romanele și volumele de nuvele pe cicluri, vrând să realizeze o variantă românească a "Comediei umane" a lui Balzac, despre care George Călinescu afirma că nu se ridică la înălțimea intențiilor autorului, deși îi recunoștea inventivitatea
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
cărții, sublocotenentul Bogdan Cernegură, ca erou central al romanului "Ochii strigoiului" (1939-1941), imaginând revenirea acestuia printre oameni după ce zăcuse 20 de ani în spital în urma unei răni la cap ce-l făcuse să-și piardă memoria. Personajul descoperă o societate contemporană cu totul opusă celei pe care o visase în tranșee, contemplând-o cu „ochii strigoiului”. Problematica războiului apare în mai multe romane ale lui Cezar Petrescu, precum și în numeroase articole publicate în presă, străbătute de tristețe și de un pesimism
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
visurile indivizilor. Tânărul scriitor Mircea Eliade publica la 20 mai 1927 o cronică nepărtinitoare despre primul volum al cărții în ziarul "Cuvântul" (condus de profesorul Nae Ionescu) în care evidenția imaginea autentică a anilor grei ai Primului Război Mondial, precum și a societății contemporane românești prezentată de romanul lui Cezar Petrescu. „Oglinda pe care mi-a dat-o Cezar Petrescu, e cea a unei lumi, am spune, veștede, putrede, descompuse dacă nu am întâlni atâtea cunoștințe pure, torturate de tragicul cotidian fără a fi
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
întâlni atâtea cunoștințe pure, torturate de tragicul cotidian fără a fi răpuse. "Întunecare" nu e numai romanul războiului nostru, cu eroismul autentic, cu mizeriile, cu suferințele și dezgustul lui. E și o viziune pe alocuri dureros de plastică a societății contemporane românești, pe care războiul a rupt-o în două, a însângerat-o fără a o schimba. O frescă străbătută de impulsuri epice ale burgheziei. Pentru cea dintâi oară, în proza românească, burghezia se vădește complet și autentic”, scria, printre altele
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Beaux-Arts sub îndrumarea maeștrilor Léon Cogniet și Isidore Pils. A expus pentru prima dată la Salonul din Paris în 1868, fiind descris de colegul artist și critic, Joseph Uzanne, ca făcând parte „din rândurile celor mai mari pictori de gen contemporani”. După o pauză prilejuită de Războiul Franco-Prusac, pictura "Concert d'Amateurs dans un Atelier d'Artiste" (1873) l-a consacrat în ochii publicului, determinând o mare cerere pentru lucrările sale artistice, în special în America. El a continuat să expună
Adrien Moreau () [Corola-website/Science/336547_a_337876]
-
și "Joc secund". Ermetismul său, nu numai al imitatorilor săi, este mai mult de natură filologică. Lucian Blaga considera că toată poezia modernistă de factură ermetică nu este decât o încercare de constituire a unui „surogat de mister” după ce creatorii contemporani au pierdut contactul cu marile și adevăratele mistere.
Ermetism (literatură) () [Corola-website/Science/336570_a_337899]
-
Imperiul Rus) a fost un pictor, ceramist, ilustrator de carte, decorator de teatru și creator de costume rus, al cărui stil s-a situat între mișcarea simbolistă rusă și Art Nouveau. În realitate, el s-a distanțat de tendințele artei contemporane timpului său și a rămas tributar, prin maniera în care a creat, picturii bizantine și Renașterii. s-a născut în orașul rus Omsk în familia unui avocat militar. Tatăl său s-a născut într-o familie de origine poloneză și
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
alcătuit de Eugen Mandric, și regizate fără respirație epică”". Filmul a câștigat Premiul ACIN pentru scenariu (Eugen Mandric) și pentru imagine (Iosif Demian), precum și Premiul in memoriam (Toma Caragiu). Romulus Rusan consideră că filmul seamănă mai mult cu o dezbatere contemporană decât cu o reconstituire. Filmul a fost realizat după ce Nicolae Ceaușescu a cerut un film cu mai multă "conștiință de clasă", care să pună mai puțin accentul pe acțiune și lupte și mai mult pe "gândirea" eroului, al cărui urmaș
Buzduganul cu trei peceți () [Corola-website/Science/336674_a_338003]
-
le-au și adoptat și le-au îmbrățișat. O combinație de factori servește drept explicație pentru participarea unor lituanieni la genocidul împotriva evreilor. Între aceștia se numără valorile și tradițiile naționale, inclusiv cele de antisemitism, frecvente în toată Europa Centrală contemporană, și o dorință mai specific lituaniană pentru un stat național lituanian mai „pur”, cu care populația evreiască era considerată incompatibilă. Au mai existat o serie de alți factori, cum ar fi gravele probleme economice care au dus la uciderea unor
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]