34,136 matches
-
de a se erija în postura de erou moral al evenimentului, meritele sale de a fi luat niște hotărâri de o importanță răsunătoare, fie și la presiunea străzii mai degrabă decât din convingere, nu pot fi negate. Dar s-a convins Nagy oare, în singurătatea și atmosfera meditativă de la Snagov, de "falimentul moral" al sistemelor comuniste în sine, nu numai a anumitor conducători ale acestora? Din notele sale ar reieși că nu, deși întrebării nu i se poate oferi un răspuns
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să se ocupe în primul rând de educația politică a studenților, să le insufle idealul revoluționar. Astfel s-a ajuns ca în universitățile românești să fie incluse cadre didactice cel puțin mediocre ca formare profesională, dar cu "origini sănătoase" și convinse sau măcar obediente în raport cu politicile regimului. Continuă Gheorghiu-Dej: Nu putem admite ca unii profesori să considere că și-au îndeplinit datoria după ce și-au ținut lecția în fața studenților. Munca de educare a tineretului, de cultivare a patriotismului tinerei generații, a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
602). Avea toate motivele pentru a da dovadă de un astfel de comportament: câștigarea încrederii lui Hrușciov în singura elită politică est-europeană neatinsă de reverberațiile destalinizării. Așa cum scrie Misha Glenny, "stalinismul a rămas standardul [politic] românesc", deoarece Moscova a fost convinsă de "ortodoxia" ideologică a Bucureștiului și i-a permis lui Dej, în schimbul promptitudinii cu care a colaborat la înăbușirea revoluției maghiare, limitarea reformismului în plan intern (Glenny: 1999, 557; vezi și Tismăneanu: 1998, 111-112). Colaborarea dintre Dej și Hrușciov ar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Institutului Politehnic din Timișoara au organizat o adunare de protest în sala cantinei pentru a își expune insatisfacțiile și a pretinde autorităților rezolvarea lor. Evenimentul nu a fost însă unul spontan. Cu câteva zile înainte avusese loc încercarea de a convinge studenții de caracterul "contrarevoluționar" al crizei maghiare și de justețea măsurilor luate de PMR în această privință. "Prelucrarea" urma să aibă loc în grupe mici, la seminarii. Asistentul care urma să "spargă gheața", în loc de o singură grupă, găsește în sala
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să fie numit noul prim-secretar al PSUM (Granville: 2004, 105-112; Gibianskii: 1998, 140-141). Colaborarea dintre Belgrad și Moscova intrase însă în impas după ce Imre Nagy și însoțitorii săi se retrăseseră la ambasada iugoslavă de la Budapesta. Tito încercase să îl convingă pe fostul premiser maghiar să recunoască noul guvern Kádár, dar nu a reușit. Pentru a câștiga timp, liderul iugoslav a negat că azilul acordat lui Nagy ar contraveni în vreun fel acordului de la Brioni, făcând apel la empatia lui Hrușciov
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
îndeplinit. Prim-secretarul PSUM avea numai de câștigat de pe urma îndepărtării lui Nagy, care prin simpla sa prezență pe teritoriul maghiar obstrucționa posibilitatea noii conduceri de a își prelua atribuțiile și de a obține recunoașterea populației. "A doua condiție, de a convinge pe Imre Nagy și grupul său [să fie transportați în România, n. m.], noi n-am putut s-o realizăm", admitea Gheorghiu-Dej în fața Biroului Politic al PMR. "Abstracție făcând de dreptul internațional, dacă a vrut sau nu să vină în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
asemenea lucru?"" Liderul român a continuat cu diplomație și tact conversația, argumentând că ""România are granițe numai cu țări socialiste (Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria și U.R.S.S.), iar la Marea Neagră nu este nimeni în afară de noi și de turci."" Nereușind să îl convingă pe impetuosul prim-secretar al PCUS, Bodnăraș a cedat, afirmând că ""ne retragem propunerea"", făcută pentru a convinge Moscova și statele "imperialiste" că nu ""stăm pe poziție socialistă numai datorită trupelor staționate pe teritoriul nostru."" Urmează apoi o mărturisire de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
țări socialiste (Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria și U.R.S.S.), iar la Marea Neagră nu este nimeni în afară de noi și de turci."" Nereușind să îl convingă pe impetuosul prim-secretar al PCUS, Bodnăraș a cedat, afirmând că ""ne retragem propunerea"", făcută pentru a convinge Moscova și statele "imperialiste" că nu ""stăm pe poziție socialistă numai datorită trupelor staționate pe teritoriul nostru."" Urmează apoi o mărturisire de credință revoluționară care a sensibilizat interlocutorul ""Vrem să știți că noi credem sincer în construirea socialismului și în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1958 (Scurtu: 1996b, 276-280). În scrisoarea oficială trimisă de către Hrușciov Comitetului Central al PMR cu mai bine de o lună înaintea semnării acordului prim-secretarul PCUS relua o parte dintre argumentele utilizate în 1955 de către comuniștii români pentru a îl convinge de oportunitatea și utilitatea unui astfel de gest: Șederea trupelor sovietice pe teritoriul țării dv., a corespuns atât intereselor Republicii Populare România, cât și intereselor cauzei noastre comune și până în ultima vreme a fost, fără îndoială, necesară și a corespuns
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Relațiile (politice) româno-sovietice au rămas, începând cu acei ani, pe un traseu descendent cele economice nu au fost afectate într-o măsură considerabilă în ciuda vizitei întreprinse de Nikita Hrușciov la București în a doua jumătate a anului 1962 pentru a convinge conducerea PMR de oportunitatea supranaționalizării CAER și de absența substituirii acestuia conducerilor naționale. În ciuda fricțiunilor existente, discursurile ținute de Gheorghiu-Dej cu această ocazie au fost, așa cum se obișnuia, encomiastice la adresa Uniunii Sovietice și a lui Hrușciov personal, existând chiar cuvinte
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
35). Aluzia la incomensurabilul orgoliu al RSR de a fi independentă pe plan extern, mai ales în ceea ce privește relația cu fostul "tutore" sovietic este clară. Exteriorizând o "atitudine intransigentă" în ceea ce privește "problema apărării revoluției contra presiunilor dinafară", revoluționarul pașoptist încerca să își convingă partenerii de necesitatea unei "politic[i] de demnitate și rezistență" în raport cu Poarta otomană, căreia nu trebuiau să i se facă prea multe "concesii". Mai aflăm din scurta biografie a lui Valeriu Stan la adresa personajului că acesta "acord[a] o deosebită
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de progres sau de "devenire întru revoluție", pentru a-l parafraza pe Constantin Noica, poate fi înțeleasă la rândul ei ca "potențare calitativă" a realității, fiind însă orientată numai spre viitor. Să-i dăm cuvântul Angelei Botez pentru a ne convinge: "Creând, omul revoluționează și revoluționând creează lumi noi. El poartă în sine însemnul unui destin demiurgic asigurat de o capacitate deosebită capacitatea de creație" (Botez în Drăgănescu, Voiculescu: 1986, 82). "Potențarea calitativă" a romanticilor este, așa cum am constatat, "labirintică" și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
PCR, care ajunsese să contrasteze cu leninismul post-revoluționar al lui Pârvulescu, format, spre deosebire de partenerul său de dialog, la vechea școală a bolșevismului. "Tovarăși, China a deraiat foarte mult de la mișcarea revoluționară, a deraiat înspre asta naționalistă..." încerca Pârvulescu să-și convingă auditoriul. Ceaușescu se opune: "Auzi, tov. Pârvulescu, eu aș propune să nu discutăm, noi n-avem materiale despre China și cred că să nu discutăm (sic!) în plenară problema Chinei" (Preda, Opriș: 2009, 338-339). Treptat, discuția ajunge la tema conferinței
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o incompatibilitate structurală. Din acest punct de vedere, "comunismul național", care va fi discutat în continuare, reprezintă un "paradox". Relația dintre naționalism și leninismele, sovietice sau nu, care au urmat leninismului revoluționar nu este însă "paradoxală", așa cum încearcă să ne convingă Kurt London (vezi Smultea: 1972, 514-515). Ea nu reflectă decât fie "fascizarea", fie inevitabila lor "îmburghezire", condamnate fiind să își ducă existența într-o lume în care revoluția comunistă globală nu se produsese, o lume esențialmente "burgheză". De fapt, ce
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
foarte important, "propaspătul numit era primul șef din istoria PCR instalat fără aprobarea și nici măcar consultarea Moscovei" (Du Bois: 2008, 102-103, 96-97; Câmpeanu: 2002, 242). Interesant este faptul că, în 1956, Ceaușescu s-a dovedit a fi un leninist post-revoluționar convins atunci când a susținut cu convingere reprimarea brutală a revoluției maghiare. După 1965, acest episod a fost bineînțeles mușamalizat, deoarece contrasta cu poziția implicit antisovietică pe care noul lider încerca să o acrediteze (Kunze: 2002, 161). Stalinismul sau leninismul post-revoluționar a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe o piață globală tensiontă și fluctuantă. În acest fel, Ceaușescu dorea să mențină relații bune atât cu Israelul, cât și cu statele arabe, ajungând să se imagineze chiar în postura de mediator al conflictelor din Orientul Mijlociu și să fie convins că merită premiul Nobel pentru asta, chiar dacă în 1978 a contribuit la semnarea acordurilor de pace de la Camp David dintre Israel și Egipt (Ioanid: 2005, 121, 139-140). De fiecare dată când vizita câte o țară sau un partid comunist arab
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de memorii, Războiul Rece tocmai se intensificase, iar un "aliat rebel" ca România putea fi în continuare util strategiei geopolitice americane, chiar dacă nu acesta a fost cazul. Apoi, Kissinger nu cunoștea probabil amănunte de culise care poate l-ar fi convins că România, cu toată disidența sa, deținea un grad de autonomie ridicat în "lagărul socialist", dar nu era chiar independentă. De fapt, dacă ar fi luat în considerare faptul că RSR era membră CAER și OTV, în timp ce, de exemplu, Iugoslavia
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
reticentă și față de programul internațional al echipei reformiste, care urmărea să surmonteze dihotomia est-vest și să colaboreze liber cu orice stat ar fi dorit, în baza intereselor naționale, nu a intereselor mișcării comuniste mondiale. Dubcek a încercat în permanență să convingă conducerea PCUS, ca de altfel și pe el însuși, că nu urmărește decât revirimentul regimului leninist cehoslovac, fundamentarea lui pe baze solide, reale, democratice și, cel mai important, câștigarea încrederii populației în partid. Pentru Brejnev, toate acestea nu însemnau decât
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în mare măsură și descriptiv, nu numai normativ. Reformele gândite și puse în practică s-au maturat de-a lungul mai multor ani și beneficiau din plin de susținerea populației, care dorea cu ardoare "schimbări economice și politice fundamentale", fiind convinsă "că reforma va asigura o soluție pentru extenuarea economică [...], va produce o dezvoltare economică eficientă, și va impulsiona implicare și inițiativă autentică din partea marii mase a poporului" ne aduce la cunoștință Ota Sik, unul dintre principalii arhitecți ai reformelor economice
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
abordării sale reformiste, dar că le ține sub control, neînțelegând "cauzele reale care să dea dreptul la afirmații care califică actuala noastră situație drept contrarevoluționară". Era însă capabil Dubcek să mențină situația sub control? Următoarele afirmații cu siguranță l-au convins pe Brejnev de contrariu. "Partidul Comunist se bazează pe sprijinul poporului" și "serv[ește] cu devotement dezvoltării (lui) libere, progresiste, socialiste". Mai mult, "Autoritatea sa nu poate fi impusă, dar trebuie neîncetat cucerită prin inițiativele sale" (Răspunsul conducerii PCC... în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dreapta decât "deviaționismul" lui Brejnev), iar pe Dubcek și Gorbaciov îi încadrează în aceeași categorie a "deviaționiștilor de dreapta", numindu-i cu cinism "culaci care au scăpat" (Chuev: 1993, 329-420). Am văzut cauzele politice, derivate din metamorfoze ideologice, care au convins Uniunea Sovietică să intervină în Cehoslovacia. Regimul leninist de aici se afla în cădere liberă, antrenând astfel nefasta posibilitate a apariției unui regim democratic "burghez", cu implicații subversive enorme pentru întreg "lagărul socialist". Începând cu ianuarie 1968, data instaurării regimului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la Budapesta, și nu a mai fost invitată la celelalte (Rețegan: 1998; Cioroianu: 2005a). În paralel, noua conducere cehoslovacă s-a întâlnit cu reprezentanți ai Uniunii Sovietice și ai altor state frățești, încercând să le atenueze temerile și să îi convingă de fidelitatea sa față de cauza marxism-leninismului. Situația se precipita însă pe măsură ce PCC reușea tot mai greu să țină sub control procesul reformelor și cererile tot mai îndrăznețe ale societății. Au loc două ultime întâlniri, la sfârșitul lui iulie și începutul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lupte eficient împotriva "contrarevoluției" care le amenință țara și să recâștige puterea decizională pe care, în optică sovietică, o pierdeau cu repeziciune. Dubcek și echipa sa vor consimți, cerând însă timp. La Čierna nad Tisou și Bratislava, Brejnev s-a convins probabil că Dubcek este depășit de situație și că este necesară o intervenție în forță pentru a restaura comunismul în Cehslovacia (vezi Rețegan: 1998, 179). În comunicatul adoptat la Bratislva se specifica clar că "imperialismul" complică și agravează "situația internațională
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și mai mare diversitate de forme concrete ale construcției socialiste. Este ceva absolut firesc. După cum confirmă însă viața, se mențin și își păstrează forța trăsăturile fundamentale generale inalienabile ale revoluției socialiste și construcției socialiste. Experiența cumulată a dezvoltării socialismului mondial convinge, în speță, de următoarele: • Problema de bază a revoluției rămâne în continuare problema puterii. Sau puterea clasei muncitoare, care acționează în alianță cu întregul popor muncitor, sau puterea burgheziei. O a treia posibilitate nu există. • Trecerea la socialism este posibilă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
s-a bucurat în acea zi din august 1968 de cea mai mare popularitate din întreaga sa carieră politică. Nu numai categorii sociale mai puțin educate, ca muncitorii sau țăranii, i-au sprijinit discursul național-leninist; dimpotrivă, numeroși intelectuali au fost convinși de patriotismul și de buna sa credință, înscriindu-se ulterior voluntar în partid. S-au primit de asemenea numeroase scrisori de susținere a PCR în fața prezumtivei amenințări sovietice. Entuziaste ca ton, unele dintre ele îl transformau pe Ceaușescu în "salvatorul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]