35,511 matches
-
dar la echilibru termic, distribuția energetică a radiației este aceeași dacă există oglinda sau nu, ceea ce demonstrează egalitatea anunțată. Fie acum -n direcția unei raze incidente pe oglindă și n aceea a razei reflectate. Ca mai sus, deducem că la echilibru termic, I(M,-n) = I(M,n) = I(M,n). Date fiind acum două direcții arbitrare n și n, putem alege orientarea oglinzii astfel incât normala n la ea să fie proporțională cu (n+n)/2 (adică astfel incât -n
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
oglinzii astfel incât normala n la ea să fie proporțională cu (n+n)/2 (adică astfel incât -n și n să fie direcțiile razelor incidente și reflectate). Deducem că I(M,n) = I(M,n) și deci că radiația în echilibru termic este izotropă: I(M,n) = I(M). Arătăm acum că I(M) nu depinde de fapt nici de alegerea punctului M: pentru aceast, unim două puncte M și M cu un tub perfect reflectător cu secțiune dS și cu
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
și M și deci un impuls nenul în câmp. Ca mai sus, acest impuls ar putea fi convertit în principiu în lucru mecanic, ceea ce este interzis de principiul al doilea. Deducem că I(M)=I(M); cu alte cuvinte, în echilibru termic, câmpul de radiație este omogen. O consecință a izotropiei și omogenității radiației este că, pentru orice două elemente de suprafață dA, dA, conținând punctele M,M, aflate la distanța d unul de celălalt, energia transportată de la dA la dA
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
dS în dt o cantitate de energie <br>formula 11 unde am folosit expresia elementului de suprafață dA in coordonate sferice. Componenta normală a impulsului transmis pe unitatea de timp suprafeței cavității este deci, folosind (2) și (5): <br>formula 12 La echilibru termodinamic, aceeași cantitate de energie care este transmisă pereților cavității prin suprafața dS este iradiată de pereți prin dS în interior ; deoarece radiația de echilibru este izotropă, energia iradiată prin dS și care trece prin elementul dA de suprafață al
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
pe unitatea de timp suprafeței cavității este deci, folosind (2) și (5): <br>formula 12 La echilibru termodinamic, aceeași cantitate de energie care este transmisă pereților cavității prin suprafața dS este iradiată de pereți prin dS în interior ; deoarece radiația de echilibru este izotropă, energia iradiată prin dS și care trece prin elementul dA de suprafață al sferei este dată tot de formula (6). Impulsul transmis în unitatea de timp normal pereților cavității este tot dF din (7) astfel incât presiunea totală
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
direcția (θ,φ). Se poate arăta că, dacă fluxul luminos incident este izotrop, atunci R(λ,θ,φ,T) = R(λ,θ,φ,T) ; în general, aceasta nu este adevărat. Considerăm din nou radiația din interiorul unei cavități, aflată în echilibru cu pereții cavității din materialul M, precum și un element de suprafață dS trecând printr-un punct situat imediat sub suprafață, în interiorul peretelui. Pe acesta cade din directia (θ,φ) partea absorbită din radiația care traversează un element de suprafață dA
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
un element de suprafață dS trecând printr-un punct situat imediat sub suprafață, în interiorul peretelui. Pe acesta cade din directia (θ,φ) partea absorbită din radiația care traversează un element de suprafață dA aflat la distanța r de dS. În echilibru nu poate exista un transfer net de energie între cele două elemente de suprafață. Energia care traverseaza in timpul dt suprafața dS provenind din dA este (vezi Fig.3): <br>formula 18 unde am folosit izotropia radiației de echilibru. Energia care
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
dS. În echilibru nu poate exista un transfer net de energie între cele două elemente de suprafață. Energia care traverseaza in timpul dt suprafața dS provenind din dA este (vezi Fig.3): <br>formula 18 unde am folosit izotropia radiației de echilibru. Energia care traversează elementul dA plecând de la dS în dt este: <br>formula 19 Comparând cele două expresii, obținem egalitatea lui Kirchoff: <br>formula 20 unde membrul drept este independent de material și de direcție. Este remarcabil că această relație este dedusă
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
br>formula 20 unde membrul drept este independent de material și de direcție. Este remarcabil că această relație este dedusă din proprietățile radiației într-o cavitate închisă, dar ea trebuie să fie valabilă ori de căte ori materialul se află în echilibru la temperatura T. Relația lui Kirchhoff exprimă faptul remarcabil că emisivitatea și absorbtivitatea pot avea o dependență unghiulară, aceeași însă pentru amândouă. "Emisivitatea medie" E(λ,T)poate fi obținută integrând E(λ,θ,φ,T) dupa unghiuri. Deoarece absorptivitatea
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
A(λ,θ,φ,T) = 1 (care absoarbe integral radiația pentru orice lungime de undă) se numește "corp negru". După relația lui Kirchhoff (K), radiația emisă de un corp negru nu depinde de unghi și este identică cu radiația de echilibru într-o cavitate dintr-un material oarecare. De aceea problema teoretică celebră rezolvată de Max Planck a descrierii radiației dintr-o cavitate este cunoscută sub numele de "problema emisiei corpului negru". În natură există corpuri care sunt "negre" numai pe
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
de la case: deși afară e lumină, interiorul pare întunecat: razele luminoase venite de afară se reflectă de multe ori pe pereții camerei înainte de a ajunge la ochiul nostru; la fiecare reflexie pierd din intensitate și ajung (în linii mari) în echilibru termic cu pereții. La temperatura de 20 C, maximul funcției I(λ,T) este în infraroșu (λ≈10μ)(vezi Radiație termică); emisia în vizibil e foarte mică și camera ne pare neagră. Relațiile între emisivitate, absorptivitate si radiația corpului negru
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
emisivitate, absorptivitate si radiația corpului negru au fost formulate de G.R.Kirchhoff . O deducție simplă a legilor sub anumite ipoteze naturale (omogenitate, izotropie) a fost dată de E.Pringsheim in 1903. În cartea sa, Max Planck tratează situația generală a echilibrului radiației cu materia într-un mediu oarecare, cu indice de refracție diferit de unitate. (În relația (K) de mai sus, trebuie inmulțită functia I(λ,T) cu n**2 (n= indicele de refractie)). David Hilbert(!), preocupat de axiomatizarea fizicii, a
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
cel care l-a purtat primul, pentru că el corespunde imaginii unei unități a ținuturilor Chinei, care rămâne un model și în zilele noastre. Istoria Chinei nu este o succesiune de dinastii asemănătoare ci o permanentă încercare de a oferi un echilibru influențelor venite din toate colțurile, modurilor de trai extrem de variate, condițiilor geografice diverse. Adevarata obsesie a conducătorilor chinezi a fost mereu efortul către unificare, al cărui model și arhetip se regăsesc în acțiunile lui Qin Shi Huangdi. Multe dintre măsurile
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
închise. Concomitent, a fost elaborată o nouă doctrină imperială. Ideile originii divine a regalității și a universalității puterii regale sunt acum diferite. Împăratul însuși este stăpân al spațiului și timpului și, în această calitate, guvernează ordinea cosmică și stabilește un echilibru între lumea divină și cea terestră, adică instituie Marea Pace. Mărturii concrete ale noii concepții sunt structura palatului imperial, care reproduce universul, alegerea modelului pentru care, a constelațiilor și aștrilor pentru decorarea hainelor și a drapelelor, impunerea unui anumit mod
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
1960, W. D. Hamilton și alții au elaborat noi metode legate de teoria jocului pentru a explica altruismul din cadrul grupurilor sociale de animale, mai ales în ceea ce privește perpetuarea speciei. Prin anii 1970, Stephen Jay Gould și Niles Eldredge au elaborat "teoria echilibrului punctat", prin care se explică faptul că multe schimbări evolutive pot avea loc în intervale scurte de timp. În 1980, Luis Alvarez și Walter Alvarez formulează ipoteza conform căreia dispariția dinozaurilor a fost cauzată de un impact cu un corp
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
socio-economică în sine, deoarece majoritatea schimbărilor sunt dureroase. Tensiunile și constrângerile economice asociate unor schimbări în structura și în distribuția puterii politice sunt resimțite de către indivizi la nivelul vieții cotidiene ca dureroase și dezrădăcinante, drept care indivizii caută un sentiment de echilibru și de siguranță într-o ordine simbolică a lumii, în naționalismul etnic. Recrudescența naționalismului etnic violent după cel de-al Doilea Război mondial a determinat relativ multe guverne de la sfârșitul secolului XX să încerce o schimbare a sentimentului de loialitate
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
zonă numită "substantia nigra" (substanța neagră) din centrul creierului. Aceste celule produc dopamină, un neurotransmițător care permite controlarea mișcărilor. Prin moartea celulelor din substanța neagră, boala Parkinson creează un deficit de dopamină. În mod normal, controlul mișcărilor este rezultatul unui echilibru dintre cantitatea de dopamină și acetilcolină (un alt neurotransmițător). Prin pierderea acestui echilibru, rezultă tremorul, rigiditatea și pierderea coordonării. Cauza pierderii progresive a neuronilor în boala Parkinson rămâne însă necunoscută. Oamenii de știință indică o asociere dintre factorii de mediu
Boala Parkinson () [Corola-website/Science/314640_a_315969]
-
un neurotransmițător care permite controlarea mișcărilor. Prin moartea celulelor din substanța neagră, boala Parkinson creează un deficit de dopamină. În mod normal, controlul mișcărilor este rezultatul unui echilibru dintre cantitatea de dopamină și acetilcolină (un alt neurotransmițător). Prin pierderea acestui echilibru, rezultă tremorul, rigiditatea și pierderea coordonării. Cauza pierderii progresive a neuronilor în boala Parkinson rămâne însă necunoscută. Oamenii de știință indică o asociere dintre factorii de mediu și cei genetici.l Factorii de mediu: Factorii genetici: Diagnosticul este clinic. Boala
Boala Parkinson () [Corola-website/Science/314640_a_315969]
-
un bun control simptomatic timp de 4 - 6 ani. După acest interval, invaliditatea progresează în ciuda tratamentelor, iar numeroși pacienți dezvoltă complicații motorii pe termen lung. Alte cauze ale invalidității în stadiile tardive ale bolii Parkinson sunt instabilitatea posturală (tulburările de echilibru) și demența. Terapiile neuroprotectoare sunt cele care încetinesc pierderea neuronilor dopaminergici. În prezent, nu exista nicio terapie cu rol neuroprotector demonstrat pentru boala Parkinson. Selegilina este medicamentul considerat drept un posibil agent neuroprotector, deși efectele sale benefice nu au fost
Boala Parkinson () [Corola-website/Science/314640_a_315969]
-
în controlarea semnelor și simptomelor în stadiile avansate. Levodopa și agoniștii de dopamină pot provoca somnolență și scăderea vigilenței, astfel încât capacitatea de conducere a vehiculelor poate fi diminuată. Medicamentele anticolinergice - benzotropină, trihexifenidil - contribuie la reducerea tremorului la unele persoane, restabilind echilibrul între dopamină și acetilcolină la nivelul creierului. Amantadina - are efecte benefice pentru pacienții cu Parkinson. Întrucât amantadina nu permite decât o ușoară reducere a simptomelor, ea este utilizată la pacienții într-un stadiu incipient al bolii. Mecanismul sau de acțiune
Boala Parkinson () [Corola-website/Science/314640_a_315969]
-
și constă în implantarea unui stimulator în nucleul subtalamic. Stimularea subtalamică controlează toate simptomele cardinale ale bolii Parkinson precum și fluctuațiile motorii și diskinezia. Kinetoterapia este un adjuvant terapeutic important și constă în exerciții fizice zilnice și gimnastică, reeducare funcțională, refacerea echilibrului postural etc. Ortofonia permite tratarea disartriei (tulburări de vorbire), datorate unei articulații dificile. În anul 2013, la nivel european existau 1.2 milioane de pacienți cu Parkinson iar numărul acestora se va dubla până în 2030. În România, datele Asociației Române
Boala Parkinson () [Corola-website/Science/314640_a_315969]
-
negri, sunt mari, proeminenți, așezați în partea de sus a capului, ceea ce permite animalului să aibă un câmp vizual larg. Urechile sunt mici, rotunde la vârf, acoperite cu păr moale și purtate drept în sus. Coada lungă ajută la menținerea echilibrului în poziția „pe vine”, este complet acoperită cu păr și are la vârf un smoc din fire groase de păr, adesea de culoare neagră. Membrele sunt complet acoperite cu păr. Cele anterioare sunt scurte și utilizate ca adevărate mâini când
Gerbil () [Corola-website/Science/314712_a_316041]
-
sale, Lynch este citat în mod obligatoriu în toate studiile de geografie mentală din întreaga lume. Cercetările în domeniul hărților mentale au dominat cea de-a doua jumătate a secolului XX, devenind subiectul central în geografia mentală și destabilizând oarecum echilibrul obiectului de studiu. Prin hărți mentale însă, progresul științific a continuat, iar ideile generale ale geografiei mentale și-au continuat evoluția. Două dintre cele mai importante lucrări din acest domeniu sunt cele ale lui Gould și White, „Mental Maps” și
Geografie mentală () [Corola-website/Science/314739_a_316068]
-
frumuseții morale. Obiectivul acestui curent este de a exprima măreția puterii regale și, în acest sens, noul stil se distanțează de fantezia și emoția barocului italian pentru a impune o viziune monumentală bazată pe linii drepte, orizontale și verticale, pe echilibru, claritate și raționalitate. O singură țară va sta departe de unanimitatea națiunilor în manifestarea barocului ca fenomen cultural și arhitectural, Franța, în secolul XVII, atunci când monarhia se afirma ca autoritate în toate domeniile. Franța se angajează pe o cale paralelă
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
regale. Motivele evoluției arhitecturii de acest gen, nu numai în Franța, spre clasicism sunt altele: slaba influență a contrareformei într-o țară cu biserică gallicană, care nu a favorizat totala desfășurare a barocului; o caracteristică psihologică națională care tindea spre echilibrul și raționamentul clasic. Este perioada în care se se înființează academiile, se dă o direcție oficială acestui stil. Arhitectura de acest gen își continuă evoluția însă preia anumite principii ale barocului, îndeosebi în organizarea spațiului construit sau urban, al grădinilor
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]