34,361 matches
-
Ellilxe "Ellil" (care corespunde cu Illinosxe "Illinos" de la greci), de unde și abstractul ellil¿tu. Soția lui Enlilxe "Enlil" este Ninlilxe "Ninlil". Centrul cultului său era În Nippur, capitala religioasă a sumerienilor, unde se afla celebrul templu Ekur („Casa/Templul muntelui”). Simbolul lui Enlil era o coroană sau o tiară Împodobită cu coarne, poziționată pe templu. Acest simbol era folosit și pentru Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m). c) Zeul apelor subterane Enkixe "Enki"/Ea Numele en-ki Înseamnă „Stăpân al pământului” sau „Stăpân
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Enlilxe "Enlil" este Ninlilxe "Ninlil". Centrul cultului său era În Nippur, capitala religioasă a sumerienilor, unde se afla celebrul templu Ekur („Casa/Templul muntelui”). Simbolul lui Enlil era o coroană sau o tiară Împodobită cu coarne, poziționată pe templu. Acest simbol era folosit și pentru Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m). c) Zeul apelor subterane Enkixe "Enki"/Ea Numele en-ki Înseamnă „Stăpân al pământului” sau „Stăpân al subteranului”, unde se crede că sunt adunate ca Într-un ocean (apsû) apele dulci, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Baba" (sau Ba’u), zeița din Lagaș, menționată adesea În textele regelui Gudea (2143-2124 Î.Hr.), dar și În alte texte, numită cu titlul „Tămăduitoarea oamenilor” („capetele negre”); Gulaxe "Gula" „Cea Mare”, considerată patroană grijulie a sănătății omului, al cărei simbol era câinele; Nininsina „Stăpâna din Isin” (cf. subcapitolul 4.6c), socotită soția lui Pabilsangxe "Pabilsang" și mamă a lui Damuxe "Damu", declarată „Mareaxe "Marea" tămăduitoare a oamenilor”; Ninkarrakxe "Ninkarrak", „Stăpâna zăgazului (?)”, invocată la sfârșitul Codului lui Hammurabi pentru că Îi lovește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În sine Întreaga idee de divin. Această idee este exprimată pe deplin atunci când asirienii adoptă mitul En¿ma eliș, Înlocuind numele lui Mardukxe "Marduk" cu cel de Assur. Assurxe "Assur" este declarat tatăl tuturor divinităților asiriene și hotărâtor al destinelor. Simbolul său este discul solar Înaripat. Mai târziu, Assur este reprezentat ca un arcaș războinic. Așadar, Assur Își urmează Îndeaproape poporul și se războiește alături de el. 9. Îngeri, demoni, monștri, eroi și regi divinizați 1tc "9. Îngeri, demoni, monștri, eroi și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai pot fi incluse și alte ființe diverse din literatura și arta mesopotamiană, printre care Cei Șaptexe "Cei Șapte" Înțelepți apkall (cf. subcapitolul 4.5c), precum și unele ființe mixte („Mischwesen”): omul-scorpion, omul-pește („Oannesxe "Oannes"”), capra-pește, mușhușșu, menționat mai sus ca simbol al lui Mardukxe "Marduk", taurul-om etc. d) Eroii Despre eroii mesopotamieni vorbesc atât izvoarele epigrafice, cât și reprezentările (mai ales sigiliile, unde există multe reprezentări de eroi nuzi sau Îmbrăcați cu veșminte caracteristice)1. Este greu să conciliem În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rugăciune Înțelegem În acest studiu orice formă de invocație, de laudă sau de celebrare a divinității, deci și imnurile, lamentațiile etc. 1) Rugăciunile publice - erau folosite În diferite practici cultuale și rituale, mai ales În mediul templelor, Înaintea statuilor și simbolurilor divine. Existau rugăciuni de invocație, de preamărire a divinității, mai ales imnuri, descântece, rugăciuni „cu mâna ridicată”, plângeri, psalmi penitențiali etc. Multe dintre aceste rugăciuni sunt cuprinse În riturile divinatorii și magice (cf. subcapitolul 6.5-6). 2) Rugăciunile private - fie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fazele lunii. Acestea fixau „ziua spălării” (¿m rimki), „ziua purificării” (¿m t¶l¶ti), „ziua procesiunii lui Iștarxe "Iștar"” (¿m r¶dûti Iștar) etc. e) Procesiunile În Mesopotamia, procesiunile erau rituri practicate frecvent. Erau duse În procesiune statui și alte simboluri divine, În timp ce preoții, cântăreții și poporul aduceau laude divinității În diferite moduri. În Babilon era vestită procesiunea pe „calea sfântă”, care ducea până la marele arc de triumf ridicat În cinstea zeiței Iștarxe "Iștar". Multe procesiuni pentru sărbătorirea divinității se făceau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nord. În tablele care povestesc principalele fapte ale lui ¾attușili I (Imparati-Saporetti, 1965) se spune că acest rege a readus la Hattușaș, În templele zeiței Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna", a zeului furtunii și a fiicei lor Mezzulla, statuile și simbolurile zeilor cetăților Învinse, printre care trebuie amintiți zeul furtuniixe "zeul furtunii" de la Alep, zeița Allatumxe "Allatum", zeița Lilluri și zeița ¾epatxe "H~epat", al cărei cult se va afirma cu precădere În perioada imperială. Și ¾attușilli, la fel ca Anita
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
exemplu, devoțiunea lui ¾attușili II/III pentru DIȘTAR 3 din Șamu¿a și pentru zeul furtuniixe "zeul furtunii" din Nerikxe "Nerik"). Ascensiunea noilor divinități are loc aproape exclusiv la nivelul capitalei și al familiei regale, având În vedere că regele, simbol al unității țării și mare preot, este reprezentantul zeilor venerați pe teritoriul asupra căruia Își exercită puterea; așadar, lărgirea regatului presupune și mărirea panteonului oficial, dar nu pare să modifice În mod substanțial uzanțele religioase tradiționale. Documentația care provine din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cât și În cea iconografică; asocierile cele mai frecvente, cea a taurului cu zeul furtuniixe "zeul furtunii" și a cerbului cu divinitatea protectoare DLAMMAxe "DLAMMA", constituie motive tipic anatoliene, atestate Încă din epoca neolitică. Altă interpretare a relației animal-zeu (animalul, simbol al zeului sau chiar zeu1) este legată de problema zoomorfismului În religia anatoliană. Diferiți cercetători 2 au vorbit despre elementele zoomorfe, În legătură cu basorelieful de la Alaca Hüyük (secolul al XIII-lea Î.Hr.), În care regele și regina adoră un taur
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mileniului al III-lea pe steagurile de la mormintele din Alaca Hüyük; se vor menține marginal și În perioada hitită imperială, după cum se poate observa de pe anumite inventare cultuale ale epocii lui Tut¿aliya al III/IV-lea, care descriu substituția simbolurilor aniconice ale zeului furtunii cu imagini ale taurului 3. Chiar și reprezentarea lui Șarruma de la Yazilikaya, ca un tăuraș la picioarele mamei și ale tatălui său, Însoțită de inscripția „vițelul lui Teșup”, pare să meargă tot În această direcție. Collins
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la Yazilikaya, ca un tăuraș la picioarele mamei și ale tatălui său, Însoțită de inscripția „vițelul lui Teșup”, pare să meargă tot În această direcție. Collins (1989) nu crede În existența elementelor zoomorfe, conform cărora animalul „sacru” trebuie considerat un simbol al zeului și nimic mai mult. Problema nu pare să se pună și În cazul altor animale, precum leul, asociat zeilor războiului, felinele (pantere?), suport al unei divinități feminine, maimuța, ajutorul zeiței ¾anna¿annaxe "H~annah~anna", porumbelul, atribut al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
statului și se desfășoară conform unui calendar prestabilit În capitală și În diferite localități anatoliene. Despre sărbătorile religioase locale avem informații provenite din inventarele sanctuarelor periferice din epoca lui Tut¿aliya al III/IV-lea, care, pe lângă descrierea idolilor, a simbolurilor și a obiectelor de cult, conțin și o inventariere a sărbătorilor prevăzute pentru diverse zeități, a regimului ofrandelor și a personalului templului (Carter, 1962). Știm astfel că În calendarul cultual erau prevăzute celebrări regulate ale unor sărbători mensuale și anuale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de vreme ce acesta, un tânăr misogin, se va castra pentru a scăpa de iubirea lui Astarte; aceasta reușește Însă să-l salveze În ultimul moment. La Tir, Baalxe "Baal"-ul local era numit Melqartxe "Melqart", adică „Rege al cetății”, al cărei simbol era, dar și protector al tuturor activităților sale, inclusiv expansiunea În Mareaxe "Marea" Mediterană. Tocmai din acest motiv Melqart a fost identificat cu Herakles, eroul grec fondator de colonii, dar la baza unei asemenea alăturări trebuie să fi stat faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca protector al dinastiei), dar Îl recunoaște ca stăpân al său și pe „Baal din Harran”, cu siguranță zeul lunar Sinxe "Sin" (cu care era identificat și Rakab-El din motive teologico-politice?). În cazul monumentelor de la Zincirli se găsesc și unele simboluri divine greu de interpretat. Unele dintre acestea se pot referi la Hadad, altele au un caracter lunar cert, dar, În general, este nevoie de prudență mai ales când sunt combinate mai multe simboluri. Inscripțiile de la Zincirli sunt importante pentru că oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
monumentelor de la Zincirli se găsesc și unele simboluri divine greu de interpretat. Unele dintre acestea se pot referi la Hadad, altele au un caracter lunar cert, dar, În general, este nevoie de prudență mai ales când sunt combinate mai multe simboluri. Inscripțiile de la Zincirli sunt importante pentru că oferă alte elemente de cunoaștere a religiei, prețioase În tabloul general sărac al izvoarelor noastre. În special din inscripția lui Panammuwa putem deduce existența unui rit funerar aparte În cinstea regilor defuncți, Îndeplinit de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și de pe tăblițe, un fel de jetoane sau bilete de intrare la banchetele cu caracter sacru sau nu, organizate În temple de către preoți sau persoane private, reunite În asociații sau confrerii. Oricât de numeroase și detaliate ar fi, iconografiile și simbolurile cu caracter divin nu se pretează Întotdeauna la o interpretare imediată. Fiecare divinitate este caracterizată totuși sub forme destul de tipice care ne servesc În general la individualizarea personalității lor și a celor mai evidente atribuții. Toate aceste izvoare trebuie integrate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mod semnificativ cu Zeusxe "Zeus" megistos keraunios și nu este ușor de distins de Bel (iconografia Îl diferențiază reprezentându-l cu barbă). În prerogativele sale de la Palmira intră și asigurarea fertilității; de fapt, reprezentările tind să combine trăsături uraniene cu simbolurile care fac referire la această a doua funcție (Îi sunt caracteristice spicele, mănunchiul de fulgere și taurul; pasărea lui sacră este vulturul). Baalshamin primește epitete care Îl desemnează ca mare zeu, milostiv și ocrotitor (hypsistos, epekoos); acestea Îl arată ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Gadxe "Gad"). Atașamentul divinității Încă mute este evident În faptul că Îi concede lui Mesha recâștigarea pozițiilor pierdute, mai ales cucerirea cetății Atarot, stăpânită de Gad, ucigându-i locuitorii. De acolo regele moabit ia ca trofeu un altar sau un simbol religios iudaic (reprezentat ca leu al lui David?), pentru a-l oferi zeului său. Acesta Îi răspunse credinciosului său invitându-l să cucerească Nebo, de sub stăpânirea lui Israel. Mesha reușește În incursiunea sa, comițând un adevărat masacru, ucigând 7 000
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cuprindea În sine secretul lumii, Îi dădea formă și Îl genera pe „zece”, principiu constitutiv al universului. Cosmologia orfică, În schimb, este mai degrabă un mit al originilor care face ca tot ceea ce există să se origineze din oul cosmic, simbol al vieții și al plinătății ființei, de la care se pune În mișcare un proces de degradare ce duce la neființă și la viața individuală. Pe ea se altoiește o antropogonie care Îi atribuie umanității o parte divină, Întrucât ea s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și produsele lui, de anul politic cu termenele lui fixe de origine istorică (Înfrângere, sărbătoare a consacrării unui templu) și de ciclul de viață al fiecărei persoane (concepere, naștere, profesie, căsătorie, război, moarte). Elementele care, conform unei specifice „gramatici a simbolurilor”1, alcătuiesc o acțiune simbolică simplă sau complexă sunt, În cea mai mare parte, gesturi foarte simple și cotidiene (a mânca, a se spăla, a se Îmbrăca, a saluta), ca și obiectele și materialele folosite pentru Împlinirea lor. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și prin sacrificiu” nu exclude faptul că - Începând deja din epoca regilor - s-au utilizat texte scrise pentru organizarea cultului și a divinației (imnuri, rugăciuni, ritualuri, cărți sibiline)2. Și În epoca imperială erau cunoscute culte fără imagini și cu simboluri aniconice ale zeilor; ele alimentează idealul romantic al unei religii primitive simple și pure sub regele Numa, care nu se slujea de edificii de cult costisitoare și era lipsită de imagini de zei În formă omenească, imagini fabricate din metal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacre relative la societatea umană, riscăm să cădem În ceea ce se poate numi procesul de „condensare holistică”. O panoramă concentrată și sistematică nu este În măsură să evidențieze frecvența reală a acțiunilor religioase, nici durata și semnificația lor În raport cu acțiunile, simbolurile și motivele non-religioase de care se slujește comunicarea socială. 2. Celxe "Cel" care Împlinește acțiunile religioase este doar arareori poporul (populus) În totalitatea sau, adică fără deosebire de loc, Înrudire, clasă, vârstă, profesiune, sex. Supplicationes din epoca republicană sunt rare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu și arhivele templelor romane sau ale preoților, suntem nevoiți să recompunem elementele recurente și centrale ale sacrificiului folosind surse numeroase și eterogene. c) Cultul roman ca acțiune simbolică 1. Limbajul semnelor cultului roman este reglat de o „gramatică a simbolurilor”, o sintaxă și o pragmatică deosebită. Prin „cult” Înțelegem aici ansamblul acțiunilor simbolice, incluzând În ele și limbajul corespunzător și complexul semnelor conținute În așezăminte, În obiecte și În materialul de cult. Într-adevăr, ansamblurile, obiectele și materialul nu constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
votive În metal sau teracotă. Nero și Domițian au statuete personale, iar Apuleius un „mic Mercurxe "Mercur"” (Mercuriolus) (Suetonius, Nero, 56; Domițian, 15, 3, despre Minervaxe "Minerva"; Apuleius, Apologia, 63). Chiar și În cultul zilnic zeii sunt caracterizați de numeroase simboluri, atribute și Însoțitori de rang inferior care stimulează curiozitatea și forța speculativă: animale simbolice și de sacrificiu; lira, punguțe de bani, vargă, cârmă, ghioagă, lance; diferite acoperăminte de cap: coif, pălărie Înaripată, cunună, panglică; Venusxe "Venus" Înveșmântată numai cu bijuterii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]