34,380 matches
-
ultima lor întrevedere din 303: dacă boala a dictat calendarul exact al execuției, hotărârea privind construirea sa corespunde unui plan mai vechi. La 1 mai 305, pe un deal aflat la câțiva kilometri de Nicomedia, chiar în locul unde fusese proclamat împărat, Dioclețian s-a adresat soldaților, anunțându-le abdicarea sa și transferul puterii supreme către noii împărați auguști Galerius și Constantius, asistați de doi cezari, Maximinus Daia și Flavius Valerius Severus. În aceeași zi, colegul său Maximian a abdicat la Milano
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
sa corespunde unui plan mai vechi. La 1 mai 305, pe un deal aflat la câțiva kilometri de Nicomedia, chiar în locul unde fusese proclamat împărat, Dioclețian s-a adresat soldaților, anunțându-le abdicarea sa și transferul puterii supreme către noii împărați auguști Galerius și Constantius, asistați de doi cezari, Maximinus Daia și Flavius Valerius Severus. În aceeași zi, colegul său Maximian a abdicat la Milano și și-a cedat puterile lui Constantius. Această abdicare a fost un act politic nemaivăzut care
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
încerca să-și salveze soția Prisca și fiica Galeria Valeria, pe care moartea soțului ei, Galerius, în 311, le-a lăsat la mila lui Maximinus și a lui Licinius: el s-a mulțumit să trimită mesaje și soli celor doi împărați care să intervină în favoarea lor. Retragerea sa a fost atât de totală încât nu se cunosc cu siguranță nici cauza și nici data exactă a morții sale — probabil la 3 decembrie 311. Dacă Dioclețian a locuit astfel la Spalato aproape
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
din Split este remarcabil prin abundența materialelor de origine egipteană: cele douăsprezece statui ale sfinxului, sutele de coloane de granit roșu, roz sau gri, de porfir, unele tipuri de marmură provenite din Egipt. Această particularitate poate fi pusă pe seama trecerii împăratului prin Egipt, în care caz construcția palatului nu ar fi putut fi anterioară anului 298. Rămâne în tot cazul o singură ipoteză: nicio dată arheologică sau documentară nu permite precizarea exactă a datei construcției sau măcar dacă palatul era terminat
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Dioclețian și a familiei sale în acest spațiu nu este cunoscută. Istoricul Ammianus Marcellinus relatează furtul unei robe de purpură ce se găsea în acest mormânt în 356. Altfel, sarcofagul lui Dioclețian era probabil din porfir, ca și în cazul împăraților din dinastia constantiniană: fragmente de porfir conservate la muzeul arheologic din Split ar putea proveni de aici. Singurul alt decor inițial care s-a păstrat este o friză sculptată aflată în spatele capitelurilor ordinului superior: ea reprezintă scene de vânătoare, cu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
urmă rolul de fondator al orașului. Această a doua ipoteză se sprijină în mare parte pe împăcarea acestor reliefuri cu o pereche aparent similară cu "imagines clipeatae" ce figurează pe ecoansonurile din «micul arc al lui Galerius» din palatul acestui împărat de la Salonic: unul dintre portrete este cel al lui Galerius, iar cel de-al doilea este al unei "Tyche", foarte probabil simbolizând orașul Salonic. Un studiu recent a condus însă la reconsiderarea acestei comparații, întrucât urmele clar vizibile de restaurare
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
regăsesc ca trăsături ale palatelor imperiale de mai târziu. Riscul acestei interpretări este acela al unui dublu anacronism, pe de o parte în istoria ceremonialului imperial și pe de altă parte în derularea vieții lui Dioclețian — el nu mai era împărat în perioada în care a ocupat această reședință, iar principala sa activitate atestată nu este guvernarea țării, ci grădinăritul — luând în calcul și revenirea care îi este atribuită la întâlnirea de la Carnuntum. Arhitectura complexului din Split a fost apropiată de
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
recunoască în planul palatului din Split un complex ceremonial ordonat de-a lungul unui ax central ce duce la o sală de audiențe imperială: primul element ar fi Peristilul interpretat ca basilică în aer liber, în al cărui prag apărea împăratul într-un cadru arhitectural care îi sublinia maiestatea persoanei, „Prothyronul” — poarta Vestibulului — chiar din fața sălii tronului — Vestibului astfel reinterpretat, subliniind simbolistica arhitecturală cosmică ce constituia cupola. Comparațiile se mai și înșeală, însă. Numărul palatelor imperiale tetrarhice, sau apropiate acestei perioade
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
al XX-lea a două complexe fortificate, Romuliana și Šarkamen, care prezintă, în diverse măsuri, aceleași caracteristici ca și palatul din Split, a permis plasarea lor într-un ansamblu de „palate de pensionare” imperiale datând din perioada Tetrarhiei. Voința unui împărat de a-și îmbogăți mica patrie de origine cu mari construcții, indiferent cât de modestă ar fi acea patrie, este întâlnită înainte de Tetrarhie, de exemplu cu construcția Philippopolisului din Siria de către Filip Arabul. Ea se regăsește și în secolul al
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
unei pensionări programate în locul de origine după exercitarea puterii pe o perioadă finită. Se regăsește astfel la Romuliana același tip de vilă fortificată ca și la Split, asociată unui mic mausoleu aflat la mică depărtare, unde au fost așezate rămășițele împăratului Galeriu după incinerarea lor pe un rug ale cărui vestigii au fost găsite de arheologi. În cazul Šarkamenului, villa este mai puțin cunoscută — a fost excavată doar o incintă mai puțin impozantă ca cea de la Romuliana — dar și ea este
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
în epoca tetrarhică, probabil mama lui Maximinus Daia. Au existat, probabil, și alte ansambluri comparabile, neidentificate sau nedescoperite încă: se știe că Maximian, chiar dacă prefera retragerea în Campania sau în Lucania, a comandat amenajarea unei mari vile în Illyricum. Astfel, împărații Tetrarhiei, toți de origine ilirică și-au comandat construcția unor mari „palate de pensionare” sau „palate de familie” în această regiune a Imperiului. Nu se știe aproape nimic despre soarta palaului lui Dioclețian vreme de aproape două secole după dispariția
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
vorba de o manufactură de textile administrată de statul roman, manufactură ce producea stofele necesare armatei (uniforme) și administrației. Ipoteza tradițională este aceea a unei transformări parțiale a complexului palațial al lui Dioclețian, cu dată necunoscută dar obligatoriu ulterioară morții împăratului, întrucât această activitate artizanala pare incompatibilă "a priori" cu o reședință de prestigiu, în principal din cauza mirosurilor degajate. Această transformare ar fi fost totuși doar parțială, întrucât dovezile documentare arată clar că palatul a continuat, până în secolul al VI-lea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
continuat în Dalmația călătoria sa începută în Italia, în compania pictorului francez Charles-Louis Clérisseau. Obiectivul său declarat era de a realiza o colecție de desene cu vestigii ale palatului lui Dioclețian, care să le completeze pe cele dedicate termelor aceluiași împărat de la Roma. În ciuda rezervelor garnizoanei venețiene față de sosirea lui — Split era încă in acea epocă o cetate venețiană strategică populată de o garnizoană — Robert Adam a putut călători până la sfârșitul lunii august în zona vestigiilor antice, grație în parte ajutorului
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
al Imperiului Islamic. Cea mai important bătălie a lui Khalid ibn al-Wlaid în timpul celui de-al doilea calif Umar este Bătălia de la Yarmuk. După ce cuceriseră Emesa, musulmanii s-au îndreptat spre nord pentru a cuceri întreaga zona nordică a Siriei. Împăratul Heraclius a adunat mai multe triburi arabe ce se opuneau islamului, și câteva brigăzi armene. Unele surse afirma că această armată ar fi fost formată din 100,000 de oameni, iar altele afrima că ar fi fost formată din 200
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
Theodosiană. Este copia făcută de un călugăr alsacian în secolul al XIII-lea, a documentului realizat la începutul secolului al III-lea de Castorius. Acest document ar putea fi și o copie a hărții Imperiului lui Agrippa destinată socrului său, împăratul Augustus. Donată umanistului Konrad Peutinger, ea este astăzi la biblioteca din Viena, în Austria. În 11 file (6,80 m pe 0,34 m în total), Tabula Peutingeriana reprezintă lumea cunoscută în epocă, din Anglia în Africa de Nord și de la Atlantic
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
romană. Ele corespundeau mai degrabă panourilor indicatore actuale, pentru indicarea distanțelor și direcțiilor, plasate de obicei la marginea drumurilor. Pe fiecare piatră milliară, la înălțimea ochilor (utilizatorii acestor milliare sunt în căruțe sau călare), se găsesc mai multe inscripții: numele împăratului care a ordonat construirea sau refacerea drumului, titulatura sa (titlurile), originea milliarului (dacă a fost plasat acolo după lucrările de construcție sau după reparații) și distanțele dintre acel loc, unde se afla, și orașele, marile intersecții de drumuri sau frontiere
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
consacrat solemn de către pontifice unei divinități”). Ei îi solicitau pe Mercur, zeul comerțului și al călătorilor, pe Diana, protectoarea drumurilor sau divinități locale. Se făceau ofrande monetare sau ex-voto-uri, sacrificii... Mai grandioase și deseori ridicate spre gloria donatorilor, fie ei împărați sau particulari bogați, mausolee și trofee mărturisesc și astăzi despre admirabila arhitectură a romanilor. Cele mai frumoase exemple din Galia romană sunt Trofeul lui August la La Turbie și mausoleul nepoților lui August la Glanum (azi la Saint-Rémy-de-Provence), în realitate
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
astăzi despre admirabila arhitectură a romanilor. Cele mai frumoase exemple din Galia romană sunt Trofeul lui August la La Turbie și mausoleul nepoților lui August la Glanum (azi la Saint-Rémy-de-Provence), în realitate un cenotaf. Cucerirea Daciei de către legiunile romane, sub împăratul Traian, a fost ușurată de construcția mărețului Pod al lui Traian. Cunoscutul pod de la Drobeta a fost construit pentru pregătirea celui de-al Doilea Război Dacic. Podul, probabil cel mai mare la acea dată, și pentru multe secole în continuare
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
de trei ani, la 25 iunie 1447. În 1454, s-a căsătorit cu Elisabeta de Austria, fiica Regelui Albert al II-lea de Habsburg și a soției acestuia, Elisabeta de Boemia. Rudele sale îndepărtate, Frederick de Habsburg a devenit Sfântul Împărat Roman și a domnit ca Frederick al III-lea până după moartea lui Cazimir. Căsătoria a consolidat legăturile între casa Iagello și suveranii Ungariei și Boemiei, și l-a pus pe Cazimir în contradicție cu Sfântul Împărat Roman prin rivalitatea
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
a devenit Sfântul Împărat Roman și a domnit ca Frederick al III-lea până după moartea lui Cazimir. Căsătoria a consolidat legăturile între casa Iagello și suveranii Ungariei și Boemiei, și l-a pus pe Cazimir în contradicție cu Sfântul Împărat Roman prin rivalitatea internă a Habsburgilor. În acelasi an, Cazimir a fost abordat de către Confederația Prusacă pentru a-i ajuta împotriva Ordinului Teutonic, care a promis, prin separarea regiunilor prusace, să fie protejat Regatul polonez. Cu toate acestea, când orașele
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
era în totalitatea sub comanda lui). Anul 1514 a fost marcat prin căderea cetății Smolensk (sub dominație lituaniană) picând în mâinile forțelor moscovite. Aceste conflicte au făcut parte din războaiele moscovite. În 1515 el a intrat în alianță cu Sfântul Împărat Roman, Maximilian I. În schimb pentru Maximilian, Sigismund a fost de acord cu căsătoria copiilor fratelui său, Vladislav al II-lea al Boemiei și Ungariei, cu nepoții lui Maximilian. Prin acest contract de căsătorie, Boemia și Ungaria au trecut în
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
și a jefuit comoara regală poloneză păstrată la Castelul Wawel. Însemnele regalitătii furate, în valoare de 525.259 de taleri, au fost în secret topite martie 1809 în timp ce pietre prețioase și perlele au fost însușite în Berlin. Când Napoleon Bonaparte, împăratul Imperiului francez, a capturat ceea ce odinioară a fost Polonia, el a stabilit Ducatul Varșoviei (1809) ca stat independent, dar subordonat. Congresul de la Viena (1815) a restaurat împărțirea Poloniei, dar a dat independență parțială Cracoviei, Orașul liber Cracovia. Orașul a devenit
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
306) a fost un ofițer roman și martir creștin au trăit în Nicomedia (Asia Mică); el și-a dat viața pentru credința creștină la începutul secolului al IV-lea. A suferit martiriul prin tăierea membrelor și a capului în vremea împăratului roman Galerius Valerius Maximianus. Pomenirea lui în Biserica Ortodoxă, Biserica Coptă și cea BIserica Armeană este pe 26 august, în Biserica Romano Catolică pe 8 septembrie. În imperiul bizantin cultul acestuia se generalizează în secolul al VII-lea. Începând din
Adrian din Nicomedia () [Corola-website/Science/329442_a_330771]
-
Începând din secolul al XII-lea intră și în evlavia creștinilor din Franța și Olanda. Adrian (latin. "Hadrianus") după o carieră militară de succes, a avansat la gradul de ofițer și a ajuns să facă parte din "Garda Pretoriană" a împăratului roman Galerius Maximianus (305-311). La începutul secolului al IV-lea, împăratul Dioclețian reformase imperiul instaurând "tetrarhia" (cei patru tetrarhi fiind Dioclețian insuși, Maximian, Galerius Maximianus și Constantin Chlorus - tatăl lui Constantin cel Mare. Bucurându-se de mare încredere în fața lui
Adrian din Nicomedia () [Corola-website/Science/329442_a_330771]
-
din Franța și Olanda. Adrian (latin. "Hadrianus") după o carieră militară de succes, a avansat la gradul de ofițer și a ajuns să facă parte din "Garda Pretoriană" a împăratului roman Galerius Maximianus (305-311). La începutul secolului al IV-lea, împăratul Dioclețian reformase imperiul instaurând "tetrarhia" (cei patru tetrarhi fiind Dioclețian insuși, Maximian, Galerius Maximianus și Constantin Chlorus - tatăl lui Constantin cel Mare. Bucurându-se de mare încredere în fața lui Dioclețian, mai ales după victoria pe care o repurtase împotriva perșilor
Adrian din Nicomedia () [Corola-website/Science/329442_a_330771]