34,048 matches
-
-o pe cea veche. În linii mari, obiecțiile împotriva instrumentelor muzicale au fost de natură teologică, precum primatul Logosului, ori s-au referit la uzul lor în contexte profane și păgâne. Cu toate acestea, putem să ne imaginăm că, uneori, cântecul unui psalm sau al unui imn a fost acompaniat de o liră sau de un alt instrument de coarde. De fapt, în arta creștină inițială, Cristos este deseori reprezentat asemenea miticului cântăreț Orfeu, primul purtător de cultură, care, așezat cu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
arta creștină inițială, Cristos este deseori reprezentat asemenea miticului cântăreț Orfeu, primul purtător de cultură, care, așezat cu o liră în mână în mijlocul animalelor sălbatice, le îmblânzea prin sunetele acesteia. Sfinții părinți cunosc foarte bine problemele impactului cultural: cunosc fascinația cântecelor imorale și puterea contagioasă a cântecelor eretice; cunosc pericolele unor situații idolatrice care se ascund sub forța evocativă a unor melodii sau a unor sonorități instrumentale; nu ignoră nici seducția magică a anumitor practici, îndeosebi a dansului. De aici, rezultă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
reprezentat asemenea miticului cântăreț Orfeu, primul purtător de cultură, care, așezat cu o liră în mână în mijlocul animalelor sălbatice, le îmblânzea prin sunetele acesteia. Sfinții părinți cunosc foarte bine problemele impactului cultural: cunosc fascinația cântecelor imorale și puterea contagioasă a cântecelor eretice; cunosc pericolele unor situații idolatrice care se ascund sub forța evocativă a unor melodii sau a unor sonorități instrumentale; nu ignoră nici seducția magică a anumitor practici, îndeosebi a dansului. De aici, rezultă atenționări și rezerve față de anumite situații
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
normative interesante pentru fiecare epocă. Interzicerea genului cromatic a fost o altă urmare a spiritului creștin intransigent din primele secole. Cromatismul era acuzat de a conferi muzicii un caracter frivol și lasciv, ceea ce nu era compatibil cu puritatea și simplitatea cântecului liturgic: „Trebuie să ținem departe de caracterele tari și energice modurile molle și fără vigoare, care, datorită ondulațiilor melodice, duc la efeminare ... Armoniile colorate (cromaticae) trebuie lăsate banchetelor ..., femeilor de curte și muzicii lor”. Sfinții Părinți împotriva artei muzicale? Pentru
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în contradicție cu viziunea generală a epocii patristice. Părinții bisericii, însă, nu sunt împotriva studiului și a perfecționării vocale, ci vor doar să sublinieze superioritatea perfecționării interioare și a dispoziției cu care se cântă. De fapt, alte pasaje demonstrează eficacitatea cântecului îngrijit: „Corul reprezintă unitatea spirituală a cântăreților; când cântăm în cor, trebuie să existe o unitate perfectă: dacă o voce falsează, ofensează urechea și deranjează corul”; „În timp ce cântăm uneori un verset de psalm, ni se oferă posibilitatea unei rugăciuni arzătoare
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
oferă posibilitatea unei rugăciuni arzătoare; alteori, modularea armonioasă a vocii unui confrate de-al nostru este cea care îndeamnă sufletul la o rugăciune vie”. Concluzionând, putem spune că sfinții părinți, cu excepția unor poziții contrare din anumite contexte ascetice radicale, susțin cântecul liturgic, acesta fiind motivat prin exemplificarea unor pasaje scripturistice. Lectura și interpretarea lor biblică nu este exclusiv spiritualistă, dar acceptă și înglobează și valențele antropologice sau efectele psihologice ale muzicii, precum bucuria sufletului, sănătatea fizică sau psihică. Sunt subliniate îndeosebi
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
simbolice și celebrative ale coralității în diferitele sale forme: muzica este în „serviciul cuvântului”, este un mijloc de a reuni comunitatea („semn de unitate”), este sacrificiu spiritual, profeția împărăției, comuniune cu corurile de îngeri și anticipare escatologică. Practica liturgică a cântecului este inserată într-o viziune misterico-sacramentală, textele care vorbesc despre muzică fiind în general de natură catehetică-omiletică și nu atât de natura unui tratat. Pe lângă inevitabilele probleme datorate impactului cultural, putem vorbi și de o autentică „modernitate” a sfinților părinți
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
până la Roma. Acest lucru a avut loc, îndeosebi, în momentul culminant al controversei asupra cultului icoanelor, când mulți călugări au fugit din Orient pentru a se stabili în peninsula italiană. Evident, au venit cu tot cu repertoriu. Prezența limbii grecești în multe cântece din repertoriul gregorian, îndeosebi în cele care aparțin straturilor arhaice, este încă un indiciu care arată că, în primele secole, creștinii celebrau și, deci, cântau în limba greacă. Se știe, de fapt, că limba latină a fost introdusă oficial în cadrul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
încă un indiciu care arată că, în primele secole, creștinii celebrau și, deci, cântau în limba greacă. Se știe, de fapt, că limba latină a fost introdusă oficial în cadrul bisericii latine de Papa Damasus în secolul al IV-lea. Aceste cântece, așadar, dacă nu în totalitate, cel puțin în parte, sunt adevărate perle muzicale din primele secole ale creștinismului, cu o vechime mai mare de 1700 de ani. 3.3 Schola cantorum romană Odată cu dezvoltarea liturgică, era imposibil ca la orice
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
așadar, dacă nu în totalitate, cel puțin în parte, sunt adevărate perle muzicale din primele secole ale creștinismului, cu o vechime mai mare de 1700 de ani. 3.3 Schola cantorum romană Odată cu dezvoltarea liturgică, era imposibil ca la orice cântec să poată participa întreaga adunare. Textele (biblice sau nu), prin natura lor lirică, reclamau compoziții adecvate; anumite rituri, la rândul lor, pretindeau acompaniamentul cântecelor. Or, pentru aceasta, era nevoie de suportul unui grup capabil din punct de vedere muzical și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
1700 de ani. 3.3 Schola cantorum romană Odată cu dezvoltarea liturgică, era imposibil ca la orice cântec să poată participa întreaga adunare. Textele (biblice sau nu), prin natura lor lirică, reclamau compoziții adecvate; anumite rituri, la rândul lor, pretindeau acompaniamentul cântecelor. Or, pentru aceasta, era nevoie de suportul unui grup capabil din punct de vedere muzical și cu competențe specifice. Schola datează din timpuri vechi, chiar dacă nu putem spune cu precizie anul înființării. Părerile muzicologilor, de fapt, nu concordă și sunt
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
care pănâ atunci au exercitat funcția de solist, au fost excluși, oficiul muzical fiind încredințat unor subdiaconi, după cum reiese din textul decretului elaborat de Sinodul Roman din anul 585; acestora li se adaugă un anumit număr de copii pentru execuția cântecelor corale. Putem spune că Papa Grigore a fost cel care a ridicat schola romana la rangul de instituție. Acesta a dotat-o cu proprietăți și două locuințe, dintre care una era așezată lângă San Pietro iar cealaltă lângă Patriarchium Lateranense
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de prosperitate și de importanță. Este suficient să menționăm că o bună parte dintre papii secolelor VII și VIII provin din ea, iar membrii ei au fost deseori trimiși de Sfântul Scaun în noile zone evanghelizate să sprijine, prin intermediul difuziunii cântecelor, prestigiul și răspândirea liturgiei romane. Rolurile în cadrul scholei erau patru: primicerius sau archicantor, secundicerius, tertius și quartus scholae. Acesta din urmă avea și numele de archiparaphonista, întrucât stătea înaintea copiilor cu calități vocale mai deosebite (paraphonistae), acestora fiindu-le încredințată
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Archicantorul, de regulă abatele mănăstirii anexate bazilicii San Pietro, avea funcția de maestru compozitor. Ordo roman XIV amintește cu mândrie numele abaților Catalenus, Maurianus și Virbonus, acesta din urmă fiind încă în viață în momentul redactării cărții mai sus amintite. Cântecul era transmis pe cale orală prin memorizare. Acest lucru, fără îndoială, cerea timp și nu era deloc ușor. Cu siguranță, la baza structurii compozițiilor muzicale stătea un set precis de reguli, pe care cântăreții le cunoșteau. Referitor la aspectele tehnice muzicale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și contribuția lui Carol cel Mare Până în secolul al VIII-lea, în Occident, a conviețuit un sănătos pluralism liturgic, diversificat în funcție de regiune. Fiecare zonă ecleziastică a dat viață unui mod propriu de a celebra liturgia și unui repertoriu specific de cântece, dar, menținând, în același timp, și un raport de dialog și de schimb cu celelalte familii rituale. Diversitatea liturgică nu era considerată un obstacol pentru unitatea credinței: „Chiar dacă credința este una, obiceiurile bisericilor sunt diferite; într-un fel se celebrează
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
tip de canto, obținut prin amestecul celor două repertorii, care poate fi considerat ca fiind cântul franco-roman. Pentru a obține scopul politic propus - cimentarea unității imperiului și prin intermediul muzicii -, suveranii carolingieni au impus tuturor teritoriilor supuse lor adoptarea acestui nou cântec liturgic oficial. Sfera sacrului este însă conservatoare, prin antonomazie, și nu lasă spațiu foarte larg inovațiilor; pentru a depăși obstacolul, a fost inventată atunci o legendă care a funcționat perfect, asemenea unei excelente strategii publicitare, conferind noului produs franco-roman o
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
antonomazie, și nu lasă spațiu foarte larg inovațiilor; pentru a depăși obstacolul, a fost inventată atunci o legendă care a funcționat perfect, asemenea unei excelente strategii publicitare, conferind noului produs franco-roman o denumire ce nu a mai fost uitată niciodată: cântecul gregorian. Se povestea, deci, că Papa Grigore I ar fi dictat cântecele sale unui călugăr, însă cu pauze foarte lungi. Călugărul, curios, a dat la o parte perdeaua care îl separa de pontif, pentru a vedea ce face acesta în timpul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a fost inventată atunci o legendă care a funcționat perfect, asemenea unei excelente strategii publicitare, conferind noului produs franco-roman o denumire ce nu a mai fost uitată niciodată: cântecul gregorian. Se povestea, deci, că Papa Grigore I ar fi dictat cântecele sale unui călugăr, însă cu pauze foarte lungi. Călugărul, curios, a dat la o parte perdeaua care îl separa de pontif, pentru a vedea ce face acesta în timpul tăcerii sale îndelungate. Văzu astfel un miracol: un porumbel, așezat pe umărul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
dominantă (numită corda di recita sau repercussio, pe aceasta desfășurându-se, de exemplu, declamarea psalmilor), fie o notă finală (finalis) distinctă. În perioada carolingiană s-a formulat, deci, o grilă rigidă de opt moduri, în cadrul căreia au fost clasificate toate cântecele gregoriene: sau, mai exact, opt tipuri de scări muzicale, formate din diferite succesiuni de tonuri și semitonuri, și caracterizată fiecare de o proprie finalis și de o proprie repercussio. Însă, adaptarea întregului repertoriu liturgic la această clasificare nu a fost
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
opt tipuri de scări muzicale, formate din diferite succesiuni de tonuri și semitonuri, și caracterizată fiecare de o proprie finalis și de o proprie repercussio. Însă, adaptarea întregului repertoriu liturgic la această clasificare nu a fost ușoară: de fapt, numeroase cântece au rămas în modalismul arhaic având o singură corda madre. Câteva dintre acestea, așadar, au fost modificate și inserate forțat în sistemul celor opt moduri; altora, imposibil de a fi normalizate, le-au fost atribuite termenul, cu sens de dispreț
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
o carte în momentul execuției: acest lucru a avut loc în mod gradual, până când tradiția scrisă a înlocuit-o total pe cea orală și a devenit condiția indispensabilă pentru noile compoziții. Repertoriul codificat privea atât Liturgia Orelor cât și Liturghia. Cântecele din liturghie, codificate mai întâi, au fost Introitul, Gradualul, Tractus, Aleluia, Ofertoriul și Communio, acestea alcătuind Proprium Missae. Este un repertoriu de o rafinată valoare artistică și de o dificilă execuție, mărturie a rolului tot mai relevant al scholei și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fost Introitul, Gradualul, Tractus, Aleluia, Ofertoriul și Communio, acestea alcătuind Proprium Missae. Este un repertoriu de o rafinată valoare artistică și de o dificilă execuție, mărturie a rolului tot mai relevant al scholei și al cantorilor specializați în cadrul liturgiei. Celelalte cântece, precum Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus și Agnus Dei, apar în codice mai târzii și vor constitui Ordinarium Missae. Spre deosebire de melodiile precedente, acestea au un stil silabic, sunt mai ușor de executat și par să sugereze o destinație de ansamblu. Propriumul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și de a adapta liturgia la diferitele culturi locale. Tot în această perioadă iau naștere anumite sărbători și solemnități precum Corpus Domini sau Sf. Treime, care aveau nevoie, deci, de creații noi. Succesul cântului gregorian, considerat de biserica romană drept cântecul ei oficial și modelul autentic al oricărei alte melodii liturgice, se explică, dincolo de inegalabila valoare artistică a compozițiilor, prin faptul că acest repertoriu a luat naștere în cadrul unui rit, cu funcția de a ajuta diferite gesturi rituale și de a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
repertoriu a luat naștere în cadrul unui rit, cu funcția de a ajuta diferite gesturi rituale și de a acoperi exigențele întregului an liturgic, în diferitele sărbători și solemnități. În sfârșit, reușita lui își găsește rațiunea și în faptul că aceste cântece „se nasc din cuvânt”, formând cu acesta o mirabilă simbioză. Cântul gregorian „va fi cântat timp de secole, va fi integrat în compozițiile polifonice, citat și parafrazat, fragmente din el vor fi folosite drept cantus firmus. Aproape 2000 de ani
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
unui limbaj încă neaprobat. Punctul de plecare a fost descoperirea posibilităților polifonice și dorința aprigă de a le experimenta. Or, experimentele, cel puțin la început, au avut loc doar în humusul muzicii ecleziastice sau, mai exact, erau realizate cu acel cântec ce zilnic era în mâinile muzicienilor, adică melodia gregoriană. Noile posibilități tehnico-expresive au fost încredințate mai întâi profesioniștilor din schola și ulterior din capelele muzicale, care s-au născut în timpul prezenței suveranului pontif la Avignon (1305-1377) și se vor răspândi
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]