34,361 matches
-
În care, după câte știm, se reprezentau comedii care nu aveau nici o legătură cu mitul Cybelei și al lui Attisxe "Attis" (Beare, 19552; Forti, 19702; Hanson, 1959). Dar se făcea În așa fel Încât zeița să poată asista la ele. Simbolurile ei erau aduse În Circ cu pompa circensis; reprezentările scenice aveau loc Înaintea templului, chiar În fața Marii Mamexe "Mame" (Arnobius, 7, 33; Augustin, De civitate Dei, 2, 4). 2. La Roma se reprezentau tragedii, comedii sau farse și În timpul sărbătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
răspândindu-se cu același succes În mediile urbane și În taberele militare risipite În teritoriile Imperiului. Cult doar pentru bărbați, lipsit de o dimensiune publică, consumat În Întregime În cercul inițiaților, celebrat În interiorul Întunecoaselor spèlea („grote”) care sunt totuși un simbol al vastului cosmos, mitraismul se dovedește, În chiar structura sa misterică, rod unic al unei originale creații religioase elenistice, În stare să contopească În unitate elemente ale străvechii tradiții iranice și aporturi anatoliene și grecești, propunând o ideologie complexă de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divine a unui erou este actualizată În cazul lui Alexandru, care deschide drumul procesului complex al formării unui cadru ideologic și ritual ce ține de cultul suveranilor Încă În viață, În care multe elemente tradiționale suferă o schimbare decisivă a simbolului. Într-adevăr, așa cum ne informează o tradiție unanimă, Alexandru Întemeia Însăși legitimitatea planului de cucerire universală pe autoconștiința propriei filiații divine, a cărei confirmare supremă a avut-o de la autoritarul răspuns al lui Zeusxe "Zeus" Ammonxe "Zeus Ammon" din Siwah
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
intelectul), În timp ce trupul, supus destinului astral și pasiunilor, constituie un obstacol În atingerea mântuirii, Înțeleasă ca o Întoarcere la izvorul său divin. Al XIII-lea tratat configurează procesul mântuitor În termenii unei experiențe inițiatice: Împrumutând mult din limbajul și din simbolurile misteriilor, În dialogul dintre Trismegistos și fiul Tatxe "Tat" se străbat din nou etapele succesive ale unei inițieri ce culminează cu „renașterea” spirituală, care este o divinizare a „omului lăuntric”, „zeu, fiu al Zeului, Totul În Tot” (CH, XIII, 2
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să i se asocieze o disting net de magia vulgară și o consideră ca pe suprema afirmare a tensiunii spre divin: ...Îndeplinirea acțiunilor inexprimabile și Împlinite Într-un mod vrednic de zei și mai presus de orice intelecție și puterea simbolurilor fără glas, pe care numai zeii le pot Înțelege, Înfăptuiesc acțiunea teurgică (De mysteriis, II, 11, 96; Sodano, 1984, p. 113). d) Proclus (412-485 d.Hr.) Decisivă apare influența lui Iamblichos asupra lui Proclus, figură de Însemnătate proeminentă În tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întrevede clar aici fondul indo-iranian al ritualului și al simbolisticii focului, principala teofanie a zoroastrismului (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.5). Origine a seminței umane și animale, prieten al omului căruia Îi Încălzește locuința, element esențial al jertfei, simbol terestru al soarelui și al puterii vitale care nu se consumă, ci se reînnoiește mereu, focul se Împarte În trei focuri rituale - al preoților, al războinicilor și al culegătorilor și agricultorilor (respectiv focurile Farr½bayxe "Farro>bay", Gușnap și Burz¶nmihrxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dedicate divinității ce trebuia sărbătorite. Calendarul a fost cu siguranță conceput pentru nevoile cultului, atât pentru luna ca atare, cât și pentru fiecare zi În parte. Liturgia are trei elemente principale: cordonul sacru (În avestică, aiwy³n-hana, În limba pahlavi, kustșg), simbolul Religiei, cu care, În timpul rugăciunii, credinciosul Își Încinge de trei ori talia, pentru a-și aminti printre altele (simbolismul este valabil pentru mai multe nivele) de datoria triplă: gânduri bune, cuvinte bune, fapte bune (Åim ș kustșg, 64); haoma (În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
h½m), a cărei pregătire face parte din serviciul divin pentru yasna (În limba pahlavi, yasn și yazișn), care se Încheie cu consumarea acestei băuturi, după recitarea celor șaptezeci și două de capitole din Yasna; focul, principala manifestare a puterii divine, simbolul lui Așaxe "Așa", element esențial În viața domestică și rituală, acesta este important pentru casă, protejează, hrănește, este izvor de căldură și lumină, judecător și instrument pentru ordalii - prin flacăra și metalul topit vărsat pe piept -, fiind calea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau mai multor perechi de preoți (pentru o descriere detaliată a acestui cult, cf. Kotwal și Boyd, 1991). Focul are deci o poziție centrală În liturgia zoroastriană, nu numai - așa cum s-a spus - În religiozitatea indo-iraniană. Fără Îndoială, acesta este simbolul cel mai semnificativ al zoroastrismului, ca manifestare vie a Adevărului. Fiul lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", Focul (În avestică, at³r, În limba pahlavi, ³dur și ³takhș; În persană, ³dhar) este strâns legat de Așaxe "Așa" (Duchesne-Guillemin, 1961, pp. 51
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este foarte clară (despre templele focului, cf. Schippmann, 1971; Boyce, 1975b; 1989a, 1989b). Focul care nu trebuie stins niciodată; el arde Într-un mare vas metalic, situat În centrul unei Încăperi, pe pereții căreia sunt agățate spade și o măciucă, simboluri ale armelor pe care credincioșii le vor folosi În lupta Împotriva forțelor răului. În fața focului, credinciosul, cu picioarele goale și capul descoperit, Își recită rugăciunile și contemplă cea mai sacră și venerată teofanie. Construirea unui nou templu al focului necesită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel de al doilea, cuvântul rus rog, „corn”; Împreună ar Însemna deci „câine cornut”, caz În care „câine” ar putea face referire la constelația Siriusxe "Sirius" (cf. latinescul canicula, sau grecescul Kane = Sirius etc.), iar coarnele ar putea fi un simbol al puterii, având În vedere că, În definitiv, este vorba despre puternicul zeu al căldurilor din timpul verii. Un centru important al cultului lui Svaroic¹ se afla În cetatea Riedegost, unde acest zeu (al cărui nume apare latinizat În Cronica
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hercule, care este reprezentat cu o măciucă, și *Thunaraz este figurat cu un ciocan care simbolizează, de fapt, fulgerul. Este fără Îndoială un zeu al războiului, asemenea lui Indraxe "Indra" În India, Înarmat și el cu o măciucă, tot un simbol al fulgerului. Este așadar normal ca acest zeu să fie preamărit de germani Înainte de a porni la luptă: „Își amintesc că și Hercule era Între ei și, pe când se pregăteau să pornească la luptă, Îi cântau lui mai Întâi, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
membri sunt, fiecare dintre ei, reprezentatul câte unei funcții, urmând Împărțirea tipică a panteonului. Este imediat clar cazul lui Freyrxe "Freyr", zeul celei de-a treia funcții, rezervată generării plăcerii. După cum spuneam, el este reprezentat cu un membru viril mare (simbol rezervat fecundității) și oferă muritorilor pace și plăceri fiind invocat atunci când se celebrează căsătorii. Urmează Thorrxe "Thorr" care este propriu-zis zeul războiului și deci reprezentant al celei de a doua funcții (În termeni indo-europeni), cea militară. Explicația pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Faptul că este vorba despre doi tineri, frați, confirmă corectitudinea identificării cu Castor și Polux: sunt așadar doi gemeni care „activează” În cadrul celei de-a treia funcții. Rămân Însă puncte obscure, cum ar fi motivul pentru care preotul lor poartă simboluri feminine (ar putea fi aluzie la desfrânarea sexuală În cadrul funcției a treia?); de asemenea, rămâne obscură și etimologia numelui lor pe care unii cercetători Îl leagă de o formă veche din engleză, ealgian, „a proteja” (de aici, „protectorii”), În timp ce alții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Mesopotamia 118 2. Sumerienii și problema sumeriană 120 3. Binomul sumero-akkadian al religiei mesopotamiene 121 3. Originea și viața zeilor 125 1. Originea zeilor (teogonia) 125 2. Lucrarea zeilor la Începuturi și mitul lui Atra¿asșs 126 3. Antropomorfismul, simboluri și statui divine 127 4. Transcendența și atributele divine 129 5. Nemurirea zeilor 130 6. Limitele concepției despre divin 135 4. Panteonul 137 1. Formarea panteonului 137 2. Numele zeilor 138 3. Opera de sistematizare a școlilor teologico-sacerdotale 138 4
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urmează imediat pe al doilea slujitor egiptean se închină într-un gest de salut de respect și prezintă în dar un ibex domesticit. Numele său este scris în fața lui: „Capul Ibșa”. Bastonul îndoit care se vede deasupra coarnelor ibexului este simbolul egiptean tradițional pentru a desemna un principe asiatic sau beduin. Se vede un toiag destul de asemănător în mâna stângă a lui Ibșa. În procesiunea care urmează se recunosc bărbați, femei și copii. Bărbații poartă arcuri și săgeți, lănci și toiege
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ci și viața (1Rg 2,12-25). Solomon a intrat triumfător în Ierusalim, nu pe un car tras de cai, ci pe măgărița lui David (1Rg 38). Măgarul - care pentru noi reprezintă cu totul altceva decât gloria regească - este în Biblie simbolul regelui păcii. Nici Solomon nu a fost credincios acestui ideal pentru că mai târziu a dispus construirea de grajduri pentru caii săi și a înzestrat armata cu care de război (1Rg 5,6; 9,19.22; 10,26-29). Conform profetului Zaharia
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de societate”. În acest punct Biblia se dovedește a fi extraordinar de modernă. c) Cultul Aceeași situație se regăsește în cultul instituit de Moise în pustiu. Caracteristica fundamentală a „sanctuarului” din pustiu este, de fapt, mobilitatea sa. În cuvinte simple, simbolul cel mai important al prezenței lui Dumnezeu este un cort care se mută, care călăuzește și însoțește poporul în trecerea prin pustiu spre țara făgăduită. Dumnezeu așadar nu locuiește doar în țara făgăduită și nu așteaptă să aibă o locuință
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
său francilor care sunt considerați adevărații fondatori ai regatului Franței. Stela lui Mernefta (circa 1233 î.C.), găsită în Teba. În vârful stelei se vede de două ori zeul Amon, zeul-soare al Tebei care oferă faraonului o sabie curbată. Discul, simbolul soarelui, plutește deasupra zeului Amon. La dreapta se află zeul Horus, șoimul, și la stânga zeița Mut, mireasa lui Amon și zeița Tebei. Biblia menționează o singură dată, de fapt, o mică populație, fiii lui Asriel sau asrieliți care locuiau în
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
vede regele Iehu, numit „fiul lui Omri”, închinat cu fața la pământ în fața lui Salmanasar al III-lea (858-824 î.C.). Regele Iehu poartă o beretă cu vârf. Regele Salmanasar oferă o libație. La dreapta regelui, în partea de sus, se văd simbolurile a două divinități asiriene: soarele înaripat (Șamaș) și steaua zeiței Iștar. Patru slujitori la stânga și la dreapta îl însoțesc pe regele Asiriei, purtând un parasol, evantaie și alte simboluri ale puterii. Trebuie să subliniem, așadar, că însăși Biblia poate oferi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
o libație. La dreapta regelui, în partea de sus, se văd simbolurile a două divinități asiriene: soarele înaripat (Șamaș) și steaua zeiței Iștar. Patru slujitori la stânga și la dreapta îl însoțesc pe regele Asiriei, purtând un parasol, evantaie și alte simboluri ale puterii. Trebuie să subliniem, așadar, că însăși Biblia poate oferi două opinii contrare, cvasi antitetice despre același eveniment și despre același personaj. Ambele texte sunt „inspirate” și fac parte din Sfânta Scriptură. Perspectivele sunt diferite, pentru că autorii scriu în
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
debut, scrisă în limba greacă, apare în 1979 la Atena (Neohelleniko Triptycho. Kavafis-Seferis-Sikelianòs) și cuprinde eseuri dedicate celor trei scriitori greci. Primul volum în română este Formă și deschidere (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor), care, după un eseu despre Cartea ca simbol al vieții, include două secțiuni bine definite, prima fiind Triptic românesc, unde analiza se referă la Tudor Arghezi, Lucian Blaga și la Urmuz, luminat printr-o paralelă cu Julio Cortázar. Cealaltă, Două categorii deschise, are în vedere, în subcapitolul Barocul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
studiilor în străinătate, se îndreaptă spre lirica de meditație. Subordonând poezia căutărilor sale filosofice, introduce și în pasteluri note meditative. În genere, utilizează imagistica obișnuită din lirica minoră a epocii, căreia încearcă să-i dea sensuri profunde. Folosirea frecventă a simbolului a făcut ca unele dintre versurile lui să nu fie apreciate decât în cercul Junimii. Preocupat de relația dintre rațiune și sentiment, B. este chinuit de imposibilitatea aflării unui echilibru stabil și definitiv. Întors de aceea spre sine și spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
din lumi mai înalte,/ Cum coboară majestos Dumnezeu...”. Ultima carte de versuri antumă a lui P., În marea și-n mormintele din noi (1967), oferă parcă o sinteză a motivelor cultivate în anii exilului. Poetul și-a limpezit cântarea, iar simbolurile sunt clar sensibile. Metafora drumului inițial s-a revelat în lăuntricul drum, valențele mioriticului se axează exclusiv pe metafizic, nota religioasă a cântecului se descifrează în semnificațiile implicate în răstignire, jertfă și renaștere spirituală, cosmicul se transformă din peisaj în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
-o, de aceea, cu „x”. Notațiile, definițiile și teoremele prezentate aici vor fi utile în înțelegerea celorlalte secțiuni ale abordării formale. Cele mai multe definiții sunt asemănătoare ca formă celor ale lui Sen (1970a) și Austeen-Smith și Banks (2000). footnote> [d<footnote Simbolurile se citesc după cum urmează: d = definiție, t = teoremă, l = lemă, e = exemplu, o = observație. footnote>.1.x.1*]: Există o mulțime finită a alternativelor X și o submulțime ( χ ) a tuturor mulțimilor nevide ale lui X. Formal: { : 2 \ }XS Sχ
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]