334,063 matches
-
în concordanță cu ipoteza lui Max Planck că lumina însăși este constituită din particule cuantice individuale, care în 1926 au fost denumite fotoni de către Gilbert N. Lewis. Efectul fotoelectric a fost observat la lumina unei frecvențe de undă pe anumite materiale, cum ar fi metalele, care făcea ca electronii să fie scoși din aceste materiale numai în cazul în care lumina energiei cuantice era mai mare decât funcția de lucru din suprafața metalului. Expresia de „mecanica cuantică” a fost folosită pentru
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
în primul rând "virotaxine" care sunt compuse din șapte aminoacizi, peptide ciclice, toxice, ce apar de asemenea în „gemenele” ei "Amanita verna" și "Amanita virosa". În acțiunea lor, ele aseamănă faloidinei. Astfel conțin cele trei amanatide numite mai sus în material proaspăt aproximativ 20 până la 60 de miligrame falotoxine la 100 de grame masă fungidă. Doza letală de amanitină la om este de 0,1 miligrame pe kilogram de greutate corporală, pentru o persoană de 70 kilograme, adică aproximativ 7 miligrame
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
Brăviceni. Cavoul Cezarinei se află în subsolul bisericii. La acea vreme, comunitatea de catolici din oraș era compusă din lituanieni, polonezi și germani. În perioada sovietică, clădirea a servit ca sală de sport, apoi nod de radio și depozit de materiale pentru Moldtelecom, operatorul național de telefonie fixă. În anul 1989, conducerea orașului a decis demararea lucrărilor de restaurare a edificiului, cu intenția de a-l transforma în sală de concerte de muzică de cameră, dar acest lucru nu a fost
Biserica romano-catolică din Orhei () [Corola-website/Science/335203_a_336532]
-
perioade: urbanizarea se face în „degete de mănușă” de-a lungul liniilor de tren (palma fiind chiar Parisul), apoi în „pată de ulei”, odată cu apariția automobilului ce permite locuirea mai departe de gară. În 1938, nou-înființata SNCF exploatează linii și materiale rulante diferite, lăsate moștenire de vechile companii. Dacă vestul orașului pare favorizat, datorită liniilor electrificate și a automotoarelor performante, restul rețelei este încă departe de aceste norme. În timpul celui de-al doilea război mondial, traficul este puternic limitat, în special
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
orașului pare favorizat, datorită liniilor electrificate și a automotoarelor performante, restul rețelei este încă departe de aceste norme. În timpul celui de-al doilea război mondial, traficul este puternic limitat, în special datorită bombardamentelor care distrug depourile și o parte din materialul rulant. Condițiile de transport sunt dificile, și rămân astfel mai mulți ani după război, perioadă în care trebuie refăcute multe lucrări de artă. Amintirea neplăcută a acestor ani și multiplicarea metodelor individuale de transport face ca traficul să se reducă
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
imaginea RER, care îi este asociată, precum și de o aură de modernitate datorată logoului visibil, rețeaua SNCF evocă trenuri învechite, întârzieri cronice și gări neprimitoare. Societatea pune deci la punct o normă minimală de amenajare și renovare a gărilor și materialului rulat, precum și o etichetă vizibilă pentru marele public. După căutarea unui nume reprezentativ, în care au fost luate în considerare variante precum "TER Île-de-France", "Citélien", și chiar generalizarea numelui "RER", până la urmă va fi ales numele "Transilien," care devină noua
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
septembrie 1999, odată cu realizarea unui caiet de sarcini: gările trebuie să respecte anumite criterii minimale de confort și modernizare pentru a putea folosi eticheta. Ulterior, numele este transformat într-o marcă, la fel ca și TGV, TER sau Intercités. Modernizarea materialului rulant este mult mai scumpă și de aceea este făcută progresiv. Prima ramă ce folosește numele Transilien este Z 6435/6, din seria Z 6400. În 2001, SNCF elaborează o nomenclatură care uniformizează denumirea liniilor non RER. Aceasta este adusă
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
în 5 regiuni (specifice SNCF și diferite de cele oficiale), la rândul lor divizate în linii identificate cu litere. Cele 5 regiuni sunt Paris Nord, Paris Est, Paris Sud-Est, Paris Rive-Gauche și Paris Saint-Lazare. Exploatarea lor este complexă deoarece liniile, materialul rulant și instalațiile prezintă caracteristici tehnice diverse, cum ar fi: Trenurile Transilien reprezintă 75% din traficul feroviar al regiunii, celelalte 25% repartizându-se între trenurile inter-regiuni, TER al regiunilor vecine și trenuri de marfă. Importanța rețelei este vizibilă în timpul grevelor
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
în interiorul orașelor. Linia e echipată cu 15 rame U 25500 construite de Siemens sub marca "Avanto" (nouă rame folosite în exploatarea curentă, patru în rezervă și două pentru întreținere), întreținute la Technicentre Paris-Est, situl Noisy-le-Sec, renovat odată cu apariția RER E. Materialul rulant folosit pe Transilien derivă dintr-o lungă evoluție a trenurilor de suburbie. Pe 1 ianuarie 1991, parcul conținea 3430 de trenuri, în mare marte automotoare, dar și rame trase de locomotive, din care 400 de vagoane de tip RIB
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
care 400 de vagoane de tip RIB, 250 RIB/RIO și 589 VB 2N, cu o vârstă medie de 13,8 ani. Livrarea masivă de automotoare cu 2 etaje Z 20500 a permis completarea parcului mai multor linii și retragerea materialului mai vechi, precum Z 5100 și începerea radierii ramelor RIB ce datau din anii 1960. Pentru inaugurarea RER E în 1999 au fost livrate 53 de rame Z 22500, similare din punct de vedere vizual cu ramele MI 2N Altéo
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
2004. Ele au înlocuit ramele Z 5300 inox ale RER C și o parte din cele mai vechi Z 6100 ale rețelei Nord (liniile Transilien H și Transilien K). Între 2004 și 2009 au fost modernaizate mai multe tipuri de material rulant, dar nu a fost făcută nicio livrare de material rulant nou. Pe 16 ianuarie 2002, în cadrul unei ceremonii la Gara Paris-Est, președintele SNCF Louis Gallois, prefectul regiunii Île-de-France Jean-Pierre Duport și președintele consiliului regional Jean-Paul Huchon au prezentat noile
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
C și o parte din cele mai vechi Z 6100 ale rețelei Nord (liniile Transilien H și Transilien K). Între 2004 și 2009 au fost modernaizate mai multe tipuri de material rulant, dar nu a fost făcută nicio livrare de material rulant nou. Pe 16 ianuarie 2002, în cadrul unei ceremonii la Gara Paris-Est, președintele SNCF Louis Gallois, prefectul regiunii Île-de-France Jean-Pierre Duport și președintele consiliului regional Jean-Paul Huchon au prezentat noile scheme de vopsire ale Transilien. Designul folosit a fost realizat
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
pentru a reduce impactul vandalismelor. Ramele au noi scaune ergonomice, cu scaune individuale în locul tradiționalelor bănci, si acestea acoperite cu un strat anti-graffiti. Circulația între vagoane și ușile au fost modificare pentru a ameliora distribuția călătorilor în trenuri. În 2017, materialul rulant folosit pentru serviciile Transilien este format dintr-un parc heteroclit de 1 sau 2 niveluri și cu vârstă variabilă, produs între 1965 și 2017. În anul 2006, parcul era format din: Învechirea parcului, cu locomotive mai vechi de 40
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
aceste locomotive (mai lungi cu 5m față de predecesori) necesită renunțarea la un vagon datorită lungimii insuficiente a peroanelor. În schimb, vor fi folosite mai multe rame cu 2 etaje. Nemulțumirea utilizatorilor liniilor cu tracțiune diesel din Seine-et-Marne, transportati cu un material rulat foarte vechi și care se defecta des, a dus la comanda a 24 de rame Automotor de mare capacitate sau AGC B 82500 zise « Bi-Bi » (de la francezul bimode-bicourant, adică cu capacitatea de a funcționa atât în mod diesel, cât
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
lipsa lor de confort, în ciuda modernizărilor realizate. A fost lansată o cerere de oferte pentru 330 automotoare electrice Z 50000 (Francilien). Pe 25 octombrie 2006, SNCF a atribuit societăți canadiene Bombardier prima tranșă a contractului de înnoire a 40% din materialul rulant de pe rețeaua Transilien. Aceasta presupuneala livrarea a 172 de rame automotoare între decembrie 2009 și 2015, prețul fiind de 1,85 miliarde de euro. În funcție de configurație, aceste rame ar putea conținpe până la 911 locuri pe scaune. Primele rame livrate
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
informare ce constă în afișarea gării și direcția trenului, precum și cu camere de supraveghere deasupra ușilor vagoanelor și în holul de la etaj. Între 2010 și 2013 a avut loc renovarea ramelor MI 79 ale RER B, pentru a permite înlocuirea materialului uzat dar și instalarea unor echipamente precum ventilația răcită, înnoirea mobilierului cu modificarea amplasamentului și instalarea de camere. Această renovare va fi și ocazia folosirii unei scheme de culori specifică STIF, asemănătoare cu cea de pe Francilien. Ramele vor avea totuși
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
cât și la cele reduse. Este posibilă folosirea liniilor feroviare (practic RER) în interiorul orașului Paris cu un ticket t+, cu una sau mai multe corespondențe cu metroul, dar fără să fie posibilă corespondența cu autobuzele sau tramvaiele. Finanțarea rețelei (întreținere, materiale și plata personalului) este asigurată de SNCF. Totuși, prețul biletelor și abonamentelor, fixat prin decizie politică, nu acoperă prețurile reale. Restul este asigurat de autoritatea organizatoare a transporturilor publice din regiune, Syndicat des transports d'Île-de-France (STIF), care este compusă
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
designerului Roger Vivier. Acesta a utilizat noi metode tehnologice, care i-au permis sa utilizeze diverse aliaje metalice în interiorul tocului, pentru a oferi mai multa stabilitate. Astfel, a reușit să obțină un toc mai subțire decât cel care rezultă din materialele utilizate anterior, astfel cum erau lemnul sau alte materiale ușoare, care necesitau o lățime mai mare a tocului. Deși Vivier a fost denumit ca și designer, datorită numeroaselor sale creatii, el este recunoscut în principal pentru tocul stiletto. La început
Pantofi stiletto () [Corola-website/Science/335226_a_336555]
-
care i-au permis sa utilizeze diverse aliaje metalice în interiorul tocului, pentru a oferi mai multa stabilitate. Astfel, a reușit să obțină un toc mai subțire decât cel care rezultă din materialele utilizate anterior, astfel cum erau lemnul sau alte materiale ușoare, care necesitau o lățime mai mare a tocului. Deși Vivier a fost denumit ca și designer, datorită numeroaselor sale creatii, el este recunoscut în principal pentru tocul stiletto. La început, tocul stiletto a fost adeseori asociat fetișurilor, datorită naturii
Pantofi stiletto () [Corola-website/Science/335226_a_336555]
-
generic momitoare. Coșulețele au de regulă formă cilindrica și pot fi închise sau deschise.Toate au rolul de a transporta și elibera nada pe vadul în care pescuim atrăgând de la distanță peștii în zona cârligului cu momeală. Construite din diverse materiale în general formă, mărimea și greutatea acestora acoperă nevoile pescarului fie că pescuiește pe baltă, lac sau rău, după peste mic , mediu sau mare. În pescuitul la feeder se folosesc montaje specifice, adaptate atât tipului de momitor folosit cât și
Pescuit la feeder () [Corola-website/Science/335240_a_336569]
-
numerotate cu cifre romane, unele dintre ele fiind împărțite în capitole nenumerotate: Cronologia publicării romanului este greu de trasat deoarece Balzac a modificat în mod constant textul, împărțindu-l în fragmente publicate dispersat și adăugând capitole înainte de a aduna tot materialul într-un roman ce a fost publicat în 1842 de editura Furne din Paris. Cele șase capitole au fost publicate astfel: primul în 1831, al doilea în 1834, al treilea în 1832, al patrulea în 1831 și 1834, al cincilea
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
și Australia. În S.U.A., în martie 1983 cântecul a urcat până pe poziția a 13-a în "Billboard" Hot 100 și s-a clasat pe locul 20 ca număr de copii vândute în S.U.A în anul respectiv. Cântecul și materialul video au fost intens promovate și difuzate pe MTV. Albumul a avut parte de recenzii favorabile, revista "Billboard" scriind: "Roșcata de la ABBA are parte de un succes uimitor cu îndrăznețul său proiect solo", în timp ce Mark Coleman descrie albumul în cea
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
albumelor. Frida a avut multe apariții la televiziune în Suedia, Norvegia, Danemarca și Finlanda pentru promovarea albumului. "Djupa andetag" a fost unul din primele albume lansate în Suedia sub formă de CD-ROM, incluzând interviuri cu Lyngstad, imagini de la înregistrări și materiale video promoționale. În ciuda faptului că "Djupa andetag" a fost lansat oficial doar în Scandinavia și cântecele au fost scrise în totalitate în suedeză, un album remixat, cuprinzând singlelurile "Även en blomma", "Alla Mina Bästa År" (în duet cu Marie Fredriksson
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
de la Brighton, Lyngstad a apărut într-un video amuzant, realizat pentru pauza concursului, intitulat "Our Last Video". Fiecare dintre cei patru membri ai grupului au avut apariții scurte, ca și, printre alții Cher și actorul britanic de comedie Rik Mayall. Materialul video nu a fost inclus pe DVD-ul oficial al concursului, dar a apărut ca DVD separat sub marca Universal Music. A fost prima dată când cei patru au lucrat împreună, de la despărțirea formației în 1982, deși fiecare și-a
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
prin diagnosticarea bolii în fazele incipiente și prin împiedicarea contactului rănii cu apa potabilă. Alte măsuri includ: un acces mai facil la apă curată sau, dacă acest lucru nu este posibil, filtrarea apei. De cele mai multe ori, simpla filtrare printr-un material textil este suficientă. Apa potabilă contaminată poate fi tratată cu o substanță chimică numită DFMG pentru a omorî larvele. Nu există medicamente sau vaccinuri împotriva bolii. Viermele poate fi îndepărtat încet, pe parcursul a câteva săptămâni, prin rularea lui pe un
Dracunculoză () [Corola-website/Science/335286_a_336615]