34,048 matches
-
schola și ulterior din capelele muzicale, care s-au născut în timpul prezenței suveranului pontif la Avignon (1305-1377) și se vor răspândi în întreaga Europă, atingând maxima dezvoltare între secolele XV și XVI. În fața acestor inovații, din punct de vedere interpretativ, cântecul gregorian a trebuit să sufere inevitabile urmări. Monodia a fost pusă în discuție și s-a creat o confuzie de voci ce i se alăturau în mod haotic, lipsind-o de spațiu și de oxigen. Aceste modalități executive se identificau
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
dornice de reînnoirea exigenței de a adera la radicalitatea și puritatea mesajului evanghelic. Astfel, credincioșii, reuniți în confraternități și agregațiuni, au dat frâu liber propriului sentiment religios prin practicile devoționale extra sau paraliturgice, precum procesiunile, pelerinajele, via crucis etc. Pe lângă cântecele care animau aceste pioase devoțiuni, s-a născut și un bogat repertoriu de cântece în limba populară, de o profundă bogăție spirituală, repertoriu care a rămas, însă, exclus din repertoriile rituale oficiale. Așa s-au născut laudele, dramele liturgice, istoriile
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
credincioșii, reuniți în confraternități și agregațiuni, au dat frâu liber propriului sentiment religios prin practicile devoționale extra sau paraliturgice, precum procesiunile, pelerinajele, via crucis etc. Pe lângă cântecele care animau aceste pioase devoțiuni, s-a născut și un bogat repertoriu de cântece în limba populară, de o profundă bogăție spirituală, repertoriu care a rămas, însă, exclus din repertoriile rituale oficiale. Așa s-au născut laudele, dramele liturgice, istoriile și reprezentațiile sacre care aveau scopul de a edifica. Argumentul biblic sau cel bazat
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
se găsesc deja în această perioadă. În fața acestei situații, la nivelul autorității ecleziastice, s-au ridicat mai multe voci care au condamnat decăderea obiceiurilor religioase și liturgice și au luat poziție în fața inovațiilor muzicale, considerate „pericole” ce amenințau melodia gregoriană, cântecul oficial al ritului roman, cea care făcea legătura cu tradiția și era sub semnul sacralității. Cele două aspecte, decăderea tradiției și nașterea polifoniei, istoric vorbind, s-au verificat în același timp. Prin urmare, în reflecția asupra muzicii sacre, trebuie să
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în oficiile divine, ce se celebrează în semn de recunoștință, mintea tuturor să fie vigilentă, declamarea să fie fluentă, iar gravitatea cantorilor să fie exprimată în mod adecvat prin modulații suave. Pe buzele sfinților părinți, sunetul era dulce. Cu siguranță, cântecul răsună dulce pe buzele cantorilor, atunci când îl au pe Dumnezeu în inimă și, în timp ce pronunță cuvintele cântecelor, sunt înflăcărați de devoțiune față de El. De aceea, în biserica lui Dumnezeu, se recomandă de a cânta psalmodia, tocmai pentru a stimula devoțiunea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fie fluentă, iar gravitatea cantorilor să fie exprimată în mod adecvat prin modulații suave. Pe buzele sfinților părinți, sunetul era dulce. Cu siguranță, cântecul răsună dulce pe buzele cantorilor, atunci când îl au pe Dumnezeu în inimă și, în timp ce pronunță cuvintele cântecelor, sunt înflăcărați de devoțiune față de El. De aceea, în biserica lui Dumnezeu, se recomandă de a cânta psalmodia, tocmai pentru a stimula devoțiunea credincioșilor. În acest sens, oficiul diurn și nocturn, precum și misele solemne, sunt cântate asiduu de către cler și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ale teoreticienilor, însă acesta le depășește pe toate. Nu a făcut prea multă distincție între vechi și nou în sensul tratatelor; Ars Antiqua și Ars Nova, pentru papă, nu erau decât aspecte și momente ale aceluiași preocupant fenomen: acela al cântecului gregorian tradițional pus în discuție și manipulat în prea multe maniere. Așadar, condamnarea mijloacelor noului limbaj muzical nu este radicală, ci trebuie considerată în cadrul unei perspective mai largi, și anume, conștientizarea degradării nivelului spiritual și liturgic. Ceea ce îl interesează mai
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
nu este radicală, ci trebuie considerată în cadrul unei perspective mai largi, și anume, conștientizarea degradării nivelului spiritual și liturgic. Ceea ce îl interesează mai mult pe pontif este ca „sunetul dulce” să se reîntoarcă să răsune pe buzele oamenilor, astfel încât, prin intermediul cântecului, Dumnezeu să fie primit în inimi și să se aprindă devoțiunea față de El. Din muzică, este combătut ceea ce, la timpul respectiv, părea să constituie un mijloc și o ocazie de deviere. Contrapunctul, mensuralismul, politextualitatea și hochetus devin „pericole” atunci când, duse
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a născut și figura cantorului de capelă, diferit de cel din vechea și abolita schola cantorum, fie datorită tipului de muzică pe care îl practica (polifonie în loc de gregorian), fie pentru că era dintr-o națiune străină. De aici s-a născut cântecul a cappella, adică un cântec compus pentru a fi executat de un complex de cantori profesioniști, în oratoriul privat al papei, fără nicio formă de participare a credincioșilor. Cutuma de a celebra în capelă a luat o asemenea amploare, încât
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de capelă, diferit de cel din vechea și abolita schola cantorum, fie datorită tipului de muzică pe care îl practica (polifonie în loc de gregorian), fie pentru că era dintr-o națiune străină. De aici s-a născut cântecul a cappella, adică un cântec compus pentru a fi executat de un complex de cantori profesioniști, în oratoriul privat al papei, fără nicio formă de participare a credincioșilor. Cutuma de a celebra în capelă a luat o asemenea amploare, încât, de atunci, au început să
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cu valori lungi, cu rolul de tenor, dispus imediat deasupra basului, și în jurul căruia se desfășoară celelalte voci. Această misă ciclică putea să aibă motivul preluat din repertoriul gregorian (misa lua titlul de la antifona omonimă din latină) sau dintr-un cântec profan (titlul, în limba populară, provenea de la cântecul omonim), sau era invenția autorului (titlul provenea de la denumirea notelor). Tehnica cea mai răspândită era aceea a imitației contrapunctice. Misa parodie, în schimb, dezvoltă în partida din superius (sopran), parafrazându-l, un
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
imediat deasupra basului, și în jurul căruia se desfășoară celelalte voci. Această misă ciclică putea să aibă motivul preluat din repertoriul gregorian (misa lua titlul de la antifona omonimă din latină) sau dintr-un cântec profan (titlul, în limba populară, provenea de la cântecul omonim), sau era invenția autorului (titlul provenea de la denumirea notelor). Tehnica cea mai răspândită era aceea a imitației contrapunctice. Misa parodie, în schimb, dezvoltă în partida din superius (sopran), parafrazându-l, un motiv luat dintr-un motet sau dintr-un
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sau era invenția autorului (titlul provenea de la denumirea notelor). Tehnica cea mai răspândită era aceea a imitației contrapunctice. Misa parodie, în schimb, dezvoltă în partida din superius (sopran), parafrazându-l, un motiv luat dintr-un motet sau dintr-un alt cântec, pe care îl imită în toate celelalte voci. Atunci când, pe lângă cele cinci fragmente din Ordinarium, autorul compunea în formă polifonică și melodiile din Proprium, era vorba de Missa plenaria. Cea care a avut mai mult succes în istoria muzicii a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
din Ordinarium, autorul compunea în formă polifonică și melodiile din Proprium, era vorba de Missa plenaria. Cea care a avut mai mult succes în istoria muzicii a fost Missa pro defunctis (mai târziu, numită misa de Requiem), care cuprindea toate cântecele din Ordinarium (fără Gloria și Credo) și din Proprium, plus secvența Dies Irae. Cea mai veche missa pro defunctis, de care avem cunoștință, aparține lui J. Ockegem (1425 cca.-1496 cca.). 4.4 Motetul Motetul, în secolul al XIV-lea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
profane mai cunoscute (chanson, ballata, rondeau etc.), favorizându-se astfel o răspândire mai rapidă în popor. În general, era respectat nu numai metrul textului profan, dar și rimele și conceptele, iar uneori erau păstrate chiar aceleași cuvinte. Faptul că aceste cântece aveau un conținut monden, erotic și licențios, nu avea nicio importanță, fiind vorba de o practică veche, deja răspândită în Evul Mediu. Așadar, nimeni nu considera o profanare acest procedeu, dimpotrivă, era considerat drept un corectiv al cuvintelor, uneori chiar
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
chiar obscene, din textul profan: era un fel de convertire a muzicii. Pentru a facilita memoria creștinilor ce nu erau în măsură să citească muzica, se scria la subsolul textului spiritual : „cantasi come ...“ (să se cânte precum ...), și urma titlul cântecului profan, cunoscut de toți. În general, construcția laudei preferă o desfășurare silabică și omofonică, cu o ușoară predominanță a vocii superioare; vocile inferioare sunt concepute ca o susținere armonică; există o corespondență naturală între frazarea melodică și cea textuală, cu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
purificare. Prezentăm câteva dintre abuzuri și inconveniențe: - obișnuința de a compune mise și motete pe cantus firmus gregorian, modificat în melodie și ritm și cu valori lungi de notă; - obișnuința de a compune mise și motete pe tema melodiei unui cântec profan (parodia), cu valori de notă dilatate și de nerecunoscut în audiție; - folosirea exagerată a tehnicii contrapunctice și prezența numeroasă a vocilor întrepătrunse în polifonie, împiedicând și îngreunând astfel inteligibilitatea textului liturgic; - inserarea unor fragmente muzicale (motete) în cadrul ceremoniilor, fără
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Festa [Costanzo, considerat fondatorul Școlii romane], Mouton, Josquin Des Pres, Gombert, Loyset, la patru voci, fiecare cântând un text diferit. Referitor la instrumente, nicio autorizație din partea bisericii nu a legitimat vreodată folosirea lor în liturgie. Dimpotrivă, tradiția autentică admitea doar cântecele pur textuale cântate de vocea umană. Numai orga, cu timpul, a reușit să se facă acceptată, după ce s-a purificat de orice amintire păgână. Cu toate acestea, instrumente de tot felul au invadat pretutindeni riturile. Umanistul și teologul Erasmus din
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
conciliari, preocupați mai mult de problemele și urgențele de natură teologică și disciplinară în fața reformei lui Martin Luther, au elaborat, totuși, câteva directive referitoare la muzică, ce pot fi rezumate în trei obiective principale. Prima se referă la eliminarea din cântecul gregorian a tuturor acelor elemente muzicale străine, necaracteristice, care au intrat de-a lungul secolelor în interiorul lui, încercând readucerea lui la puritatea originară. Astfel, s-a decis abolirea tuturor tropilor și aproape a tuturor secvențelor. Papa Grigore al XIII-lea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și Francesco Soriano, care au realizat în 1614 faimoasa și trista Editio medicea. Această ediție, conform concesiei decretului papal, a fost publicată pe baza unor criterii absolut arbitrare, dând loc la un produs care avea puțin de a face cu cântecul gregorian, fiind eliminate numeroase melisme care erau adevărate perle muzicale din primele secole. O a doua propoziție conciliară se referea la abolirea elementelor profane din cadrul liturgiei: nu numai eliminarea melodiilor profane, dar și a fiecărui cantus firmus care nu era
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
numeroase melisme care erau adevărate perle muzicale din primele secole. O a doua propoziție conciliară se referea la abolirea elementelor profane din cadrul liturgiei: nu numai eliminarea melodiilor profane, dar și a fiecărui cantus firmus care nu era gregorian, precum celebrul cântec L’homme armé din acel timp, pe baza căruia mulți compozitori și-au realizat misele lor, de la Dufay până la Ockhegem, Josquin și Palestrina. Nu mai erau permise nici misele parodii, construite pe compoziții polifonice profane preexistente. Compozitorii s-au adaptat
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
aceeași exigență care l-a determinat pe Papa Ioan al XXII-lea, cu mai mult de două secole în urmă, să elaboreze bula Docta sanctorum patrum. În secolul al XV-lea, cererile de reformă ecleziastică includeau o reîntoarcere la simplitatea cântecului gregorian, în opoziție cu artificiile luxoase ale polifoniei. În 1538, de exemplu, episcopul de Modena a interzis cu desăvârșire execuția muzicii polifonice în catedrala sa. Părinții conciliari din Trento erau pe punctul de a cădea și ei pradă acestei atitudini
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
viața la Roma, în serviciul instituțiilor ecleziastice. Opera palestriniană se caracterizează prin echilibrul dintre tehnică și inspirație, prin simbioza perfectă dintre text și muzică. Elementul dominant al stilului său este frumusețea naturală a liniilor melodice, în care este evidentă influența cântecului gregorian. Esența armoniei palestriniene stă în contrastul dintre disonanță și consonanță, cu momente de tensiune urmate imediat de altele de destindere; din această alternanță rezultă o desfășurare sonoră care, uneori, pare lipsită de personalitate. Măiestria lui Palestrina în scriitura contrapunctică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sale fiind cunoscut sub numele de Gradus ad Parnassum (1725). Muzica lui Palestrina a încarnat pentru părinții conciliari sentimentul religios dorit de Conciliul din Trento iar pentru posteritate a constituit unul dintre idealurile cele mai pure și mai armonioase ale cântecului sacru catolic. Această convingere își găsește ecoul într-o frază a muzicologului german Peter Wagner, care a afirmat că lucrările sacre ale lui Palestrina trăiesc „în afara timpului și a spațiului și sunt o revelație pur spirituală care propune conștiințelor imaginea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a celui melodramatic; - dezvoltarea autonomă a instrumentelor, fie a orgii, fie a instrumentelor de coarde și de suflat, care încep să se grupeze în complexe (consertus, concentus, ensemble ...); - invenția și aplicarea constantă a tehnicii basului continuu, în paralel cu afirmarea cântecului solistic. Prin convergența acestor elemente se realiza o muzică solemnă, grandioasă, foarte expresivă, colorată și ornamentată, spectaculară și fastuoasă. Multor oameni ai bisericii această muzică li se părea, deseori, departe de motivațiile religioase, de exigențele autentice ale rugăciunii și ale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]