34,294 matches
-
de griji, cu haine frumoase și bijuterii. Un timp a stat în bordel, era cunoscută cu numele madame Ange. Frumusețea, silueta zveltă și firea veselă, simpatică, comunicativă au propulsat-o pe Jeanne Bécu în relații erotice cu diferiți bărbați. Spre "norocul" ei, l-a întâlnit pe contele Jean-Baptiste du Barry, avocat de meserie, autoritar și om de relații care, după ce i-a devenit amant, în 1764, la douăzeci și unu de ani, s-a străduit s-o pregătească să devină amanta experimentată a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
problemele politice, preocuparea ei era să-și creeze o societate veselă, rafinată. Viața ei se derula în castelele din Versailles, Trianon, Marly, Fontainebleau, Saint Cloud, în saloanele în care privilegiații acestora își etalau toalete somptuoase, se distrau cu jocurile de noroc, se amuzau prin conversații, se antrenau în aventuri galante. Frumoasa blondă cu ochi albaștri, cu siluetă subțire și elegantă friza prin lux exorbitant, în locul ei preferat, Trianon de a cărui amenajare s-a ocupat personal, cu costuri mari, de două milioane
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fost foarte active și s-au antrenat în actele de violență ale revoluției. Vinovați și gratuit suspectați, multe persoane, bărbați și femei, au fost arestate și ghilotinate. Din această mulțime a făcut parte și Rose Thérèse ce a avut însă norocul să fie eliberată la intervențiile lui Jean Lambert Tallien, devenit comisar revoluționar ce s-a implicat în masacrele din 1792. Eliberată, Rose Thérèse a fost înflăcărată de atmosfera revoluționară, a ținut discursuri, unul fiind pe tema educației, rostit în Adunarea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
douăzeci de ani, i-a trezit o afecțiune specială transformată în iubire împăratului Austriei de Habsburg (1848-1916) și regelui Ungariei (1867- 1916), Franz Joseph. Frumoasa și seducătoarea actriță era căsătorită, avea un fiu și soțul, mereu dator din cauza jocurilor de noroc, a abandonat-o. Era o fire religioasă, o mamă iubitoare și, deși contracta datorii, nu se putea lipsi de pasiunea jocurilor de noroc pe care i-o indusese soțul ei. Frumoasa și fermecătoarea Elisabeth, cunoscută cu diminutivul Sisi, devenită soția
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Joseph. Frumoasa și seducătoarea actriță era căsătorită, avea un fiu și soțul, mereu dator din cauza jocurilor de noroc, a abandonat-o. Era o fire religioasă, o mamă iubitoare și, deși contracta datorii, nu se putea lipsi de pasiunea jocurilor de noroc pe care i-o indusese soțul ei. Frumoasa și fermecătoarea Elisabeth, cunoscută cu diminutivul Sisi, devenită soția împăratului din anul 1854, admiratoare a actriței, a fost aceea care i-a prezentat-o împăratului. Katharina i-a devenit amantă fără obligații
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care și acelea de procuror și de căpitan în armată. De foarte tânăr s-a înconjurat de profitori, a dus o viață dezordonată cu alți prieteni "pierde vară", a continuat să ducă o viață de desfrâu, să practice jocurile de noroc, să frecventeze casele hua de curtezane, să se distreze în compania dansatoarelor și cântărețelor care îl curtau la toate petrecerile. Tânăr, viguros, plăcut la înfățișare, Ximen este mereu în căutare de distracții, preocupat de cucerirea femeilor frumoase, de la nobile la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
XV-lea. Mama sa, o frumoasă brunetă ce trăia de pe urma relațiilor cu diverși bărbați, a părăsit-o și copila a fost crescută de o verișoară săracă. De timpuriu, tânăra Alphonsine a cunoscut bărbații, a intrat în compania unor studenți libertini. Norocul ei a fost apariția contelui de Guiche care a luat-o din mediul stradal. Apoi a cunoscut mai mulți oameni bogați și s-a deprins ușor cu modul luxos de viață în noua postură, sub numele Marie Duplessis. În viața
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
avocat. Banii puțini nu-i ajungeau pentru a se bucura de petrecerile cu tinerii veseli, cu actrițe și cu dansatoare. Pentru a face față cheltuielilor, Frederic ajunsese să facă datorii, să câștige și, mai mult, să piardă la jocurile de noroc. Tatăl lui a intervenit, a rugat-o pe Berneretta să renunțe la relația cu el, să nu-i pericliteze viitorul. Drept compensare, părinții i-au aranjat o căsătorie cu domnișoara Darcy, dar și unul și celălalt aveau sentimentele îndreptate spre
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
1) avarii să fie fataliști și negativiști în privința banilor și a propriei persoane, în timp ce risipitorii vor fi mai materialiști; 2) magnații și pariorii vor fi pregătiți săși asume un risc moral pentru a obține bani, pe care i pun pe seama norocului și a relațiilor potrivite; 3) patologia monetară va fi asociată credințelor fataliste despre modul în care se procură bani, comportamentelor de negare a sinelui și a emoțiilor negative față de bani; 4) credințele politice și religioase vor fi asociate cu patologia
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
teatrul profan trei ani mai târziu. Faptul că i s-a atribuit mult timp lui Boileau un rol pe care nu l-a avut se datorează înfăptuirii unei legende de către el însuși, în operele sale. În realitate, el a avut norocul de a fi martorul a două generații (născut odată cu Cidul, moare în 1711), și de a-i număra printre prietenii săi pe cei mai mari creatori, în special pe Molière și pe Racine. 2. "Părțile integrante" Teoreticienii clasicismului disting, ca
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
istorie, în timp ce comedia inventează o situație nouă în limitele verosimilului. Cele două genuri diferă și prin stil, ales, sau simplu și mediocru. "Tragedia nu este decât reprezentarea unei întâmplări eroice în nenorocire, scrie Mairet. Comedia este o reprezentare a unui noroc personal fără niciun pericol pentru viață. Tragedia este ca oglinda fragilității lucrurilor omenești, cu atât mai mult cu cât aceiași regi și aceiași prinți pe care îi vezi acolo la început, atât de plini de glorie și atât de triumfători
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca oglinda fragilității lucrurilor omenești, cu atât mai mult cu cât aceiași regi și aceiași prinți pe care îi vezi acolo la început, atât de plini de glorie și atât de triumfători, servesc la sfârșit ca nevolnice mărturii ale insolenței norocului. Comedia, dimpotrivă, este un fel de joc ce prezintă în fața noastră viața unor persoane de condiție mediocră și care le arată taților și copiilor dintr-o familie modul de a trăi între ei în condiții bune de reciprocitate; iar începutul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
importante și tragice, iar imediat apoi, despre lucruri comune, inutile și comice, înseamnă să ignori condiția vieții oamenilor, ale căror zile și ore sunt foarte adesea întrerupte de râsete și de lacrimi, de bucurii și supărări, după cum sunt frământați de noroc sau de ghinion. Unul dintre zei a vrut odinioară să amestece bucuria cu tristețea pentru a face din ele aceeași compoziție; nu le-a putut da de capăt, dar le-a legat cap la cap; de aceea vin ele una
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fel de viață mai „subțire”, cu recuzită, obiceiuri și figurație potrivite cu noile lui cinuri. Pragul ultim al ignominiei lui Păturică este imaginat de autor a fi trădarea și uciderea lui Tudor Vladimirescu în schimbul isprăvniciei pe două județe. Dar roata norocului intră impetuos pe panta ei declinantă odată cu revenirea în scaunul țării a unui domn pământean, care face dreptate și pedepsește aprig pe ticălos, tot atunci aflându-și cuvenitul sfârșit chera Duduca, chir Costea Chiorul și Andronache Tuzluc. Destin regizat autoritar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
iar Gravisca și Pyrgi sunt două exemple ilustre ale acestui fapt), a fost un vehicul formidabil al acestei integrări religioase, chiar și la nivelul claselor inferioare. Firește, toată această activitate intensă de manipulare ideologică nu trebuie să ne Înșele: spre norocul nostru, același fenomen se verifică și În cultura romană, care prezintă o elenizare a zeilor și a ritualului religios nediferită de cea petrecută aproximativ În același timp În Etruria și care ne spune multe despre semnificația pe care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
locuința lui Pitagora (Cicero, De finibus, 5, 2, 4). O religiozitate specifică, ce nu rareori este formulată cu expresiile limbajului misteric, ca, de pildă, sacramentum philosophiae, poate colora speculațiile filozofice despre adevăr, iluminare, inspirație sau virtute, desăvârșire, scop ultim sau noroc și mântuire, moarte și suflet. În unele cazuri, filozofia devine forma „Întregii vieți” (tota vita), iar Înțeleptul devine aproape o figură sacră: omul desăvârșit (Cancik și Cancik-Lindemaier, 1991). Filozoful este considerat un medic al sufletelor, un mângâietor, un eliberator, un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mare soldați și negustori, În special romani și italici, ca să obțină din celebrarea riturilor secrete ale misterioaselor zeități cabirice, conturate În această perioadă ca ocrotitoare ale navigației, garanții și protecție Împotriva multiplelor riscuri ale unei existențe În mare parte Încredințate norocului și amenințate de atâtea primejdii, mai ales pe mare. În timp ce În diferite localități ale lumii grecești unele culte antice restaurează sau introduc și ele structuri misterice, ca la Andania, Mantinea și În multe alte centre de cult ale zeiței Demetraxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ei, Khavernah, Înseamnă probabil „splendoare, glorie” (dar nu există un acord general: cf., printre alții, Baily 1943, pp. 1-77; Duchesne-Guillemin, 1963; Gnoli, 1984a; Pirart, 1992, pp. 5 sq.), iar natura sa pare a fi aceea a forței focului și luminii, noroc și izvor de putere pentru cel care o deține. O asemenea entitate benefică este În centrul unui eveniment mitologic care cuprinde În mod egal figuri din religia iraniană prezoroastriană, precum Yimaxe "Yima", dar și din tradiția religioasă a zoroastrismului, În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
m", În persană, Bahr³mxe "Bahra>m"); Da¶n³, yazata (feminină) a Religiei (Însă numele Înseamnă propriu-zis „viziune”, iar conceptul pe care Îl exprimă se apropie de „conștiință, eu interior”; În limba pahlavi, D¶n); Așixe "Ași", yazata răsplății și a norocului (cf. Lommel, 1930, p. 85; Baily, 1943, pp. 3 sqq.); Arșt³txe "Arșta>t", yazata dreptății (În limba pahlavi, Așt³d; Gray, 1929, pp. 136 sq.; Gerschevitch, 1959, p. 286 sq.; Gnoli, 1987c.); Rașnuxe "Rașnu", „judecătorul”, care participă cu Mithraxe "Mithra" și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
haoma, extras dintr-o varietate de Ephedra, este stors Într-o piuă (În limba pahlavi, h³wan) și consumat la sfârșitul unui ritual lung și complicat. Băut Într-o stare de puritate și de profundă devoțiune, acesta oferă Înțelepciune, curaj, tărie, noroc (Modi, 1992, p. 304). Haomaxe "Haoma" este administrată și muribunzilor ca viatic pentru lumea de dincolo, pentru nemurirea sufletului și Învierea trupului. Un tip special de haoma, numită „albă” (h½m ș sp¶d) - diferită de cea „galbenă” sau aurie folosită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de cai apăsa puternic asupra economiei unei țări în care resursele erau mai degrabă limitate. Taxele prea apăsătoare, războaiele, nesiguranța și lipsa resurselor suficiente pentru a-i hrăni pe păstori i-au obligat pe aceștia din urmă că-și caute norocul în altă parte. În definitiv, se observă o scădere drastică a populației în câmpiile ocupate de cetățile cananeene. Această scădere începe spre sfârșitul epocii Bronzului Mijlociu (1800-1550 î.C.) și atinge nivelul maxim în epoca Bronzului Târziu (1550-1200 î.C.
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de cuvînt conștient sau inconștient al societății căreia îi aparține. Grație acestei capacități abordează el faptele istorice. E. H. Carr, Ce este istoria? "Au venit iar vremurile noi... ", comenta recent scriitorul sîrb A. Beljak, adăugînd: "Pur și simplu nu avem noroc". Din 1914 pînă în zilele noastre, Balcanii (și Europa) au străbătut un ciclu complet: de la Sarajevo înapoi la Sarajevo. Scrierea istoriei nu prea poate fi considerată ca fiind statică și nu există niciodată un ultim cuvînt, chiar și acolo unde
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a situațiilor istorice anterioare, avînd, deci, o importanță secundară. În căutarea documentelor, Iorga se călăuzea după conceptul că istoria românilor este indivizibilă; evenimentele petrecute pe teritoriul Transilvaniei și Basarabiei se aflau și ele în atenția sa ca cercetător. A avut norocul să viziteze Dresda și Nürnbergul înaintea distrugerii lor. După care a plecat la München ca să vadă o altă imagine a Germaniei cea a sudului catolic -, unde a descoperit multe comori istorice românești. Și-a continuat drumul spre Alpi, spre Tirol
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
el istoria? Care erau preferințele lui Iorga? Iorga a devenit politician naționalist și era din fire foarte pătimaș. Cu cît erau studiile lui mai îndepărtate de contemporani și de epoca lui, cu atît mai valoroase sînt operele sale istorice. Ce noroc că a fost (mai ales) medievist! Lucrările lui despre Evul Mediu și despre Bizanț sînt de o valoare inestimabilă; dar nu mai era nimic de făcut atunci cînd Iorga, politicianul pătimaș, se ocupa de probleme contemporane. După perioada sa junimistă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe elementele "permanente" nu prea flexibile ale evoluției culturale, Iorga nu putea sesiza modificările pe care Toynbee le-a numit "accelerarea istoriei". Nu considera cunoștințele sale sărace în domeniul economiei ca fiind un handicap; așa cum spunea în 1934: "A fost norocul țării mele și propriul meu noroc (sic!) faptul că n-am ajuns încă economist!"58. Iorga nu credea că economia sau finanțele au o importanță crucială în problemele de stat, întrucît nu a făcut niciodată distincție între stat și națiune
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]