34,294 matches
-
ale evoluției culturale, Iorga nu putea sesiza modificările pe care Toynbee le-a numit "accelerarea istoriei". Nu considera cunoștințele sale sărace în domeniul economiei ca fiind un handicap; așa cum spunea în 1934: "A fost norocul țării mele și propriul meu noroc (sic!) faptul că n-am ajuns încă economist!"58. Iorga nu credea că economia sau finanțele au o importanță crucială în problemele de stat, întrucît nu a făcut niciodată distincție între stat și națiune sau împrejurările istorice în care s-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe care i l-a dat familia sa. Prima lui soție la ajutat în munca de cercetare și de doctorat. Dacă acceptăm părerea doctorului Samuel Johnson, conform căruia a doua căsnicie înseamnă triumful speranței asupra experienței, atunci Iorga a avut noroc. Cea de a doua lui soție, doamna Catinca, l-a ajutat pe Iorga să fie în plină activitate tot restul vieții. O adevărată camaradă, altruistă, modestă, a fost neobosită alături de soțul ei, ajutîndu-l. Un ziar a prezentat-o sub titlul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dulcea decadență" a "înaltei societăți", respingînd pretenția acesteia de a fi o elită, Iorga spunea următoarele: "Oamenii aceștia ai înaltei societăți au numai privilegii, dar nici o răspundere. Ei nu sînt produsul istoriei, ci al unei bune investiții și al unui noroc scandalos. Au o singură dorință: să fie văzuți și să se vorbească despre ei. Aristocrația engleză a murit în război la Ypres, nu aceștia". După care Iorga se referă la situația din țară. "L'Indépendance Roumaine" (ziarul liberalilor) pur și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Horthy l-a condamnat pe Jászy în contumacie. "Guvernul maghiar această șleahtă pompoasă a ordonat arestarea și întemnițarea profesorului Jászi", comenta Iorga, adăugînd că singurul păcat al acestuia fusese acela de a-și exercita dreptul la libertate academică. "Ce noroc pe profesorul Jászi", continua Iorga, "că trăiește într-o țară (Statele Unite) unde doar munca cinstită este respectată și unde și-a găsit o pîine și un adăpost!"175. Veneau să-l viziteze pe Iorga și alți intelectuali evrei unguri aflați
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
public numeros la Ateneu, unde, de față fiind ambasadorul Statelor Unite, l-a omagiat pe "generalul cetățean", prezentîndu-l pe George Washington drept un exemplu demn de urmat de orice tînăr român 81. Iorga a luat permanent poziție împotriva legalizării jocurilor de noroc, a avortului și împotriva concesionării serviciilor telefonice unei companii străine (americane)82. A rămas în continuare incapabil să suporte critica, chiar și în anii Depresiunii. Orice critică era considerată de el "o campanie de presă îndreptată împotriva lui"83. Două
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din propriile sale fonduri și nu din fondurile Fundației Regale, pentru că, în caz contrar, el nu va mai accepta nici o invitație la Palat. Gheorghe Brătianu a încercat zadarnic să împace lucrurile 178. De data aceasta, Iorga n-a mai avut noroc apelînd la tehnicile de forță. Nu numai că lucrarea lui Giurescu a fost publicată de Fundația Regală, dar acesta a fost numit administrator al tuturor fondurilor bănești ale Fundației. Giurescu, Panaitescu și Iorga au continuat polemicile în cotidienele bucureștene, dîndu-și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a fost destul de ușor, din moment ce cealaltă Germanie era îngropată sub ruinele Cancelariei Reichului de la Berlin (sau, la München, sub ruinele monumentului din Feldhernhalle aruncat în aer de Corpul de Ingineri al Armatei Statelor Unite). Printr-o șansă ciudată, Boeru a avut noroc în ambele Germanii, dar l-a irosit. El a rămas în istorie ca asasin al lui Nicolae Iorga, deși s-a străduit din răsputeri să nu rămînă cu imaginea aceasta. Istoria n-ar trebui să-i refuze această distincție îndoielnică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o pantă descendentă, sfârșind ca bastion de provincie al unui imperiu nazist căruia majoritatea vienezilor i-au jurat frenetic credință. După ce Germania a fost Înfrântă, Austria, repartizată În tabăra vestică, a primit statutul de „primă victimă” a lui Hitler. Acest noroc de două ori nemeritat i-a permis Vienei să-și exorcizeze trecutul. Uitându-și În mod convenabil simpatiile naziste, capitala austriacă - un oraș „vestic” flancat de Europa „estică” sovietizată - a căpătat o nouă identitate ca avanpost și exponent al lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trecutul - nu putea rămâne la fel după 1989. Deși am hotărât În decembrie 1989 să realizez o istorie a Europei postbelice, am scris cartea abia după mulți ani. Au intervenit diverse probleme. Dacă stau să mă gândesc, a fost spre norocul meu: multe lucruri pe atunci obscure au devenit Între timp mai clare. S-au deschis arhive. S-au limpezit inevitabilele confuzii care urmează transformărilor revoluționare și cel puțin o parte dintre consecințele pe termen lung ale evenimentelor din 1989 sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În condiții nefavorabile și Într-un mediu extrem de ostil), iar Stalin, ca orice tiran, trebuia să invoce pericole și dușmani - locali sau străini. Mai mult, el știa prea bine că victoria din al doilea război mondial fusese obținută printr-un noroc: dacă nemții ar fi atacat cu o lună Înainte (conform programului inițial al lui Hitler), Uniunea Sovietică putea fi Îngenuncheată. Ca și Statele Unite după Pearl Harbor, Însă din motive oarecum mai solide, conducerea sovietică era obsedată de „atacuri-surpriză” și de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Bevin despre aceste manevre, ei nu ar fi putut să li se opună. Ideea nu i-a trecut prin cap lui Stalin, ceea ce nu e câtuși de puțin meritul Occidentului. Cum spunea Dean Acheson În altă Împrejurare, „am avut noroc la adversari”. După războiul ucigător Împotriva unei Germanii excesiv de puternice În inima continentului european, Învingătorii au fost, paradoxal, complet incapabili să formuleze acorduri postbelice care să mențină colosul german la pământ și au sfârșit prin a și-l Împărți pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
public ample vânători de vrăjitoare după modelul maghiar. Partidul Comunist Polonez În exil fusese decimat de Stalin la Moscova, așa că Bierut Întrevedea ce Îl așteaptă dacă Polonia intra Într-un vârtej de arestări, epurări și procese. Polonezii au avut și noroc: Gomu³ka a rezistat interogatoriului, refuzând să semneze o confesiune falsă; dosarul nu era instrumentat când Stalin a murit, iar Beria, omul lui de paie, a fost ucis Înainte ca procesul să poată Începe. În fine, unii lideri sovietici au considerat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui de paie, a fost ucis Înainte ca procesul să poată Începe. În fine, unii lideri sovietici au considerat că este imprudent să distrugă Încă din primii ani, În văzul lumii, conducerea Partidului Comunist Polonez. Cehoslovacia n-a avut Însă noroc de asemenea inhibiții: cel mai mare proces-spectacol a fost organizat la Praga, În noiembrie 1952. Un proces-mamut fusese planificat Încă din 1950, imediat după scandalurile Rajk și Kostov, dar până să fie pus În scenă accentul s-a deplasat. Inamicul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
zece ani și Închisoare pe viață. În cele din urmă, Pătrășcanu a fost judecat În aprilie 1954, după ce zăcuse În Închisoare timp de șase ani; acuzat de spionaj pentru britanici, a fost condamnat și executat. Pauker a avut mai mult noroc: protejată de Moscova (Întâi de Stalin, apoi de Molotov), ea nu a fost acuzată niciodată de „sionism” și a supraviețuit excluderii din partid În 1952, rămânând În obscuritate până la moarte, În 1960. Partidul Comunist Român, mai mic și mai izolat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atenției internaționale: intelectualii francezi au devenit influenți purtători de cuvânt ai epocii deoarece sensul disputelor politice franceze rezuma fractura ideologică la scară mondială. Din nou - și pentru ultima oară -, Parisul era capitala Europei. Contemporanii au sesizat ironia situației. Numai un noroc istoric i-a adus pe intelectualii francezi În lumina reflectoarelor În acești ani: preocupările lor erau la fel de Înguste ca ale altora. Franța postbelică era la fel de cufundată În sărăcie, instabilitate politică și reglări de conturi ca orice altă țară. Intelectualii francezi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țările de limbă germană - eliberarea cetățenilor de sub autoritatea morală tradițională a fost, evident, mai puțin limpede, dar nu mai puțin spectaculoasă. Tranziția a fost frapantă În Marea Britanie. Până la sfârșitul anilor ’50, cetățenilor britanici le era interzis: să practice jocurile de noroc; să citească sau să vizioneze materiale considerate de către cenzori „obscene” sau periculoase din punct de vedere politic; să propovăduiască (și cu atât mai mult să comită) acte homosexuale; să pună capăt unei sarcini, ca medici sau ca pacienți; să divorțeze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
experți au depus mărturie În favoarea editurii, care a fost achitată de acuza de obscenitate: declinul autorității morale a instituțiilor britanice poate fi datat cu precizie În momentul acestei sentințe. În același an, În Regatul Unit au fost legalizate jocurile de noroc. Patru ani mai târziu, noul guvern laburist a abolit pedeapsa cu moartea; În 1967, cu un reformist remarcabil, Roy Jenkins, la Interne, laburiștii au creat clinici de planning familial finanțate de stat, au modificat legea privind homosexualitatea și au legalizat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anilor ’60 s-a ivit o pletoră de structuralisme aplicate: În antropologie, istorie, sociologie, psihologie, științe politice și, bineînțeles, literatură. Adepții cei mai cunoscuți - cei care combinau În doze ideale Îndrăzneala intelectuală și talentul autopromovării - au devenit vedete internaționale, având norocul să intre În lumina reflectoarelor exact În perioada În care televiziunea devenea un mediu popular. În alte vremuri, Michel Foucault ar fi fost un favorit al saloanelor, un star al circuitului parizian de conferințe, precum Henri Bergson cu 50 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a câștigat o bătălie pe care Edward Heath o pierduse (iar liderii laburiști următori o evitaseră) i-a consolidat enorm autoritatea - ca și tentativa nereușită a IRA Provizorie de a o asasina În mijlocul grevei. Thatcher, ca toți marii revoluționari, avea noroc la dușmani. Aceștia i-au permis să se erijeze În glasul unic al amărâților frustrați și jupuiți de fisc, pe care ea venea să-i elibereze după zeci de ani de domnie a intereselor mascate și a paraziților subvenționați care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de a le exprima fără opreliști. Pe această cale ocolită, oponenții est-germani au găsit În sfârșit un mod de a comunica (și de a se sincroniza) cu opoziția din restul blocului comunist. Românii nu au avut parte de un asemenea noroc. Apariția Cartei 77 a incitat o curajoasă scrisoare de sprijin din partea scriitorului Paul Goma și a altor șapte intelectuali români, care au fost cu toții reduși prompt la tăcere. În rest, România a rămas la fel de mută cum fusese timp de trei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
opri sovieticii. Nu vor Îngădui niciodată o Germanie mare atât de aproape de ei. François Mitterrand (28 noiembrie 1989) Când am pornit la drum, nu am Înțeles gravitatea problemelor cu care ne confruntam. Mihail Gorbaciov (1990) țara noastră n-a avut noroc. S-a decis ca noi să suportăm acest experiment marxist. Într-un final, am dovedit că ideea aceasta nu are sens - ea n-a făcut decât să ne scoată din rândul țărilor civilizate. Boris Elțîn (1991) Existența națiunii cehe nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
uzine depășite, plătindu-le salarii compensatoare angajaților de prisos ai acestora și plătind despăgubiri - atât cât era posibil - pentru consecințele activității lor. Deși rezultatele au fost anemice și au adus trezoreria federală În pragul falimentului, foștii est-germani au avut totuși noroc: ieșirea lor din comunism a fost plătită de cea mai puternică economie din Europa Occidentală. În alte părți, viața economică a fost reinventată pe spinarea acelorași oameni care suportaseră comunismul. Guvernele postcomuniste au fost puse În fața unei alegeri fundamentale: fie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
obiceiurile retrograde ale noilor comunități musulmane. Partidul Libertății din Austria nu era nici el o mișcare nazistă, iar Haider nu era Hitler. Dimpotrivă, el și-a subliniat insistent trecutul postbelic. Născut În 1950, Haider avea „Die Gnade der späten Geburt”, norocul de a se fi născut târziu (și amintea frecvent acest lucru publicului). O parte din succesul lui Haider (sau al lui Christoph Blocher, liderul Partidului Popular Elvețian, care În 2003 a obținut 28% din votul popular cu o platformă antiimigrație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o jumătate de secol al unui conflict Încheiat În 1945.” Povestea cărții lui Tony Judt Începe la Viena, chiar În decembrie 1989, printr-o reevaluare În cheie acut-simbolică a rolului central-secundar jucat de această țară. Printr-un „dublu și nemeritat noroc”, Austria, care a fost - cu sau fără voie - principalul aliat al lui Hitler, a beneficiat de avantajul de a fi alipită Vestului și, totodată, descrisă drept „prima victimă” a nebuniei naziste. În ultimii ani ai comunismului, ea era privită drept
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se consuma vin într-o companie agreabilă. Cu alte cuvinte aceste thermopolia nu erau deloc frecventate de cetățenii greci de rang înalt. La Roma, clientela așa ziselor thermopolia forma o lume rău famată, în care domneau prostituția și jocurile de noroc. Cel mai popular dintre jocurile de noroc era cottabos. Acest joc provenit din Grecia Mare, mai precis din Sicilia, "țara de adopție a lui Dionisos", după spusele lui Sofocle, era practicat începând din secolul al V-lea înainte de Hristos, fiind
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]