34,311 matches
-
scurte. A fost desemnat antrenor emerit al RSS Moldovenești. Ca jucător, în anul 1958 a fost inclus în lista ”33 cei mai buni fotbaliști ai anului din URSS”. Vladimir Țincler s-a născut în satul Ceaga (Petrovka/Petrivka) din Basarabia, Regatul României. După cel de-Al Doilea Război Mondial s-a mutat la Chișinău, iar din 1951 a început să joace la clubul de juniori al FC Zimbru Chișinău, care pe atunci se numea «Burevestnik Chișinău». În 1955 a promovat la
Vladimir Țincler () [Corola-website/Science/331645_a_332974]
-
traversează șoseaua cu un impresionant viaduct, iar apoi face trecerea în județul Covasna (pe raza căruia se află Întorsura Buzăului) pe sub munte, prin cel mai lung tunel de cale ferată din România (4,37 km). Tunelul a fost construit în timpul regatului României de către firma germană Julius Berger, între 1924-1929, și este prevăzut pentru linie dublă și electrificată. Imediat după ieșirea din tunel, linia se termină în gara Întorsura Buzăului. Doar 35 de kilometri (în linie dreaptă) lipsesc din calea ferată pentru
Calea ferată Brașov–Întorsura Buzăului () [Corola-website/Science/331669_a_332998]
-
3%) care în principal pot fi găsiți în închisori." Cartea descrie națiunea ca fiind sfâșiata de războaie civile și tulburări etnice pentru o lungă perioadă din istoria sa. În cele din urmă, părțile beligerante s-au unit într-un singur regat, condus de o serie de regi despotici și cruzi. La sfârșitul secolului al 19-lea monarhia a fost răsturnata, dar familia regală a rămas populară în exil. Pe durata celui de-al doilea Război Mondial țară s-a aliat cu
Molvanîa () [Corola-website/Science/331693_a_333022]
-
Colegiul Corpus Christi de la Universitatea Oxford și London School of Economics, devenind mai întâi ziarist la televiziune, apoi cercetător al Partidului Laburist. Ulterior a fost unul din apropiații liderului laburist Gordon Brown, cancelar și președintele consiliului consilierilor economici ai Finanțelor Regatului. Când Brown a devenit prim ministru în 2007, el l-a numit pe Ed Miliband ministru pentru cabinet, si cancelar al ducatului de Lancaster, apoi înte 2008-2010 secretar de stat pentru energie și schimbarea climatului, La 25 septembrie 2010 l-
Ed Miliband () [Corola-website/Science/331696_a_333025]
-
unul din cei mai apreciați creatori plastici din România, datorită originalității lucrărilor sale. Atinge, cu harul, noi deschideri interioare, zone aproape inaccesibile omului neinițiat. Convingător prin talent și forța viziunilor sale poetice Florin Preda-Dochinoiu ne dăruiește cu tainică modestie un regat de vise și interogații existențiale, un fel de punte-curcubeu spre universuri fantaste. Om de performanță - în sfera Artei - ca minereu sufletesc, Florin umblă cu nonșalanță în dimensiunea națională și europeană a creației înălțătoare.” Doru V. Fometescu Tg.Jiu, iunie 2002
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
(în ebraică:שאול כרמל, numele la naștere: "Saul Croitoru", n. 6 iulie 1937, Ștefănești, Botoșani, Regatul României - d. 31 martie 2011) a fost un poet israelian de limbă română, născut într-o familie de evrei din România. Din partea mamei, era urmașul unei familii de cântăreți evrei, bunicul său Reb Yosele Shapira fiind cunoscut ca „hazan” (cantor
Shaul Carmel () [Corola-website/Science/331712_a_333041]
-
de 5000 de lire pe an, pe viață, de la Parlament și un venit suplimentar de 2000 de lire pe an din averea suveranului și cuplul a acceptat ducatul. Sarah a primit cele mai înalte titluri deținute de o femeie în regat iar ducele a acceptat Ordinul Jartierei ca și pe cel de general căpitan de armată. În cea mai mare parte a domniei lui Anne, ducele de Marlborough a fost în străinătate în Războiul Succesiunii Spaniole, în timp ce Sarah a rămas în
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
constituind substratul viitoarei limbi franceze. Se formează astfel o limbă numită de lingviști galo-romană. Secolele V-VIII sunt perioada limbii galo-romane, la începutul căreia nordul Galiei este cucerit de către tribul germanic al francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale acesteia dau un suprastrat viitoarei limbi franceze. Limba galo-romană este fărâmițată în dialecte. Cele din nordul Galiei, sub influența francă, încep să formeze o grupare numită "oïl", iar
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
formându-se și răspândindu-se treptat o limbă scrisă comună, deoarece începe să fie folosită și în administrația regală, pe lângă latină. De aici încolo, istoria limbii franceze va fi cea a răspândirii și impunerii treptate a acestei limbi comune, pe măsură ce regatul își extinde dominația pe tot teritoriul Franței actuale, în partea de sud a Belgiei, în vestul Elveției și în teritorii de pe alte continente, evoluând și îmbogățindu-se continuu cu elemente din idiomurile pe care le înlocuiește în mare parte și
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Apus (anul 476) și se poate considera că în secolul al V-lea limba galo-romană era formată, continuându-și evoluția. În secolul al V-lea, partea de nord a Galiei a fost ocupată de franci, care au înființat aici un regat. În anul 486, regele Clovis I al francilor îl învinge pe ultimul reprezentant al autorității romane la Soissons și își extinde puterea de la Rin până la Loara, apoi se creștinează, câștigând astfel sprijinul populației galo-romane. Numărul francilor este relativ redus (circa
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
francoprovensale. Dialectele "oïl" sunt la început relativ puțin numeroase și formează un ansamblu relativ omogen. Se disting dialectele picard, normand, burgund și unul numit "françois". Această denumire provine din cea pe care o are începând cu secolul al VIII-lea regatul lui Carol cel Mare, Francia, apoi cele ale urmașilor săi: Francia Răsăriteană, Francia de Mijloc și Francia Occidentală. Aceasta din urmă va deveni "France" „Franța”. În interiorul Franciei Occidentale ia naștere în secolul al IX-lea un ducat al Franței între
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
numit "françois". Spre sfârșitul secolului al X-lea moare ultimul rege carolingian al Franciei occidentale și este ales rege Hugo Capet, care fondează dinastia Capețienilor și instaurează moștenirea tronului de către primul fiu născut, renunțând la obiceiul de a-și împărți regatul între toți fiii. Hugo Capet este totodată primul rege a cărui limbă maternă nu mai este cea francă, ci limba care va fi numită mai târziu franceză. Capețienii nu-și mai mută capitala dintr-un oraș în altul, ca regii
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
primul rege a cărui limbă maternă nu mai este cea francă, ci limba care va fi numită mai târziu franceză. Capețienii nu-și mai mută capitala dintr-un oraș în altul, ca regii precedenți, ci o fixează la Paris. Autoritatea regatului crește și acesta începe să-și extindă domeniul. Textele din epocă sunt scrise în diferite dialecte "oïl", dar în fiecare sunt și trăsături comune. În documentele neliterare, proporția cea mai mică a acestora este de 70%, crescând cu atât mai
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
publică numai în latină, regele înființează în 1543 Tiparnița regală, destinată publicării de opere în greacă, ebraică și franceză. De altfel, bisericile protestante abandonaseră limba latină și răspândeau Biblia în traducere franceză. În același timp, față de celelalte idiomuri vorbite în regat, franceza ca limbă vorbită continuă să fie minoritară. Este vorbită de toată lumea numai la Paris și în alte câteva orașe din nord, iar în restul teritoriului de către aristocrație și marea burghezie, pe lângă limba locală. Cărturarii încep să fie conștienți de
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
zile, în care Belgia nu a avut un guvern din cauza unor conflicte profunde între populația de limba flamandă (neerlandeză), în general mai solidă din punct de vedere economic, și populația francofonă, care erau cât pe ce să ducă la dezmembrarea regatului belgian, Di Rupo a izbutit să formeze o coaliție largă de șase partide. Cabinetul pe care l-a alcătuit a cuprins reprezentanți ai socialiștilor (partidul său, având 26 deputați), ai liberalilor și ai conservatorilor. Guvernul a cuprins 13 miniștri, inclusiv
Elio Di Rupo () [Corola-website/Science/331727_a_333056]
-
armata să-l urmeze, ceea ce l-a pus pe Iacob într-o situație dificilă. În timpul nopții, prințesa Anne însoțită de Sarah, a părăsit Londra și s-a îndreptat spre Nottingham. Iacob, care după cuvintele Arhiepiscopului de Rheims "a abandonat trei regate pentru o liturghie", a fugit în Franța cu soția și fiul său. Revoluția Glorioasă a luat sfârșit fără mari vărsări de sânge, iar Churchill a fost chemat să facă parte din Consiliul Privat al Regatului Unit (numit de acum înainte
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
de Rheims "a abandonat trei regate pentru o liturghie", a fugit în Franța cu soția și fiul său. Revoluția Glorioasă a luat sfârșit fără mari vărsări de sânge, iar Churchill a fost chemat să facă parte din Consiliul Privat al Regatului Unit (numit de acum înainte "CP" ) în februarie 1689, iar în aprilie a fost creat conte de Marlborough. În 1689, Churchill a comandat armata engleză împotriva francezilor în Flandra. Marlborough a rămas în afara sferei publice mare parte din anii următori
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
-lea al Spaniei în 1 noiembrie 1700, infirm și fără moștenitori, a pus problema succesiunii la tronul Spaniei și al vastului său imperiu. Încă o dată Europa se va angaja în război: Războiul Succesiunii Spaniole. Carol al II-lea lăsase moștenire regatul său lui Filip, duce de Anjou, nepotul regelui Franței, Ludovic al XIV-lea. Unirea regatelor Franței și Spaniei sub controlul Casei de Bourbon era o amenințare inacceptabilă pentru Anglia, Provinciile Unite și împăratul Sfântului Imperiu Roman, Leopold I, care pretindea
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
la tronul Spaniei și al vastului său imperiu. Încă o dată Europa se va angaja în război: Războiul Succesiunii Spaniole. Carol al II-lea lăsase moștenire regatul său lui Filip, duce de Anjou, nepotul regelui Franței, Ludovic al XIV-lea. Unirea regatelor Franței și Spaniei sub controlul Casei de Bourbon era o amenințare inacceptabilă pentru Anglia, Provinciile Unite și împăratul Sfântului Imperiu Roman, Leopold I, care pretindea tronul Spaniei pentru el însuși. Cunoscând influența lui asupra viitoarei regine Anna și conștient că
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
credul prin pamfletul său "Conduct of the Allies" (1711). Mijloacele pentru finalizarea căderii lui Marlborough au fost deja puse în aplicare când guvernul a instituit o comisie parlamentară "pentru a colecta, analiza și a se pronunța asupra conturilor publice al regatului", pentru a investiga posibile nereguli în gestionarea războiului. Comisia parlamentară a Camerei Comunelor a găsit două capete de acuzare împotriva lui Marlborough: în primul rând se afirma că pentru mai mult de nouă ani el primise mai mult de 63000
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
, conform originalului din engleză, Westminster system, este un sistem parlamentar democratic al unui sistem de guvernare modelat după modelul politic al . Termenul provine de la numele palatului , sediul Parlamentului Regatului Unit. Sistemul, care este destul de complex, constă dintr-o serie de proceduri pe care o legislatură operațională trebuie să le urmeze. Este utilizat sau a fost utilizat în cazul legislaturilor naționale și a celor sub-naționale din majoritatea țărilor din , precum și
Sistemul Westminster () [Corola-website/Science/331791_a_333120]
-
acordat acest drept în . De asemenea, acest drept a fost acordat pentru , care costituie Australia de azi, între and . Sistemul este de asemenea utilizat în țări care nu au avut vreo legătură directă sau indirectă cu Imperiul Britanic și cu Regatul Unit. Elemente importante ale Sistemului Westminster cuprind următoarele aspecte: Modul de operare al funcțiilor executive în cadrul "Westminster System" este complex. În esență, șeful statului, de cele mai multe ori un monarh sau un președinte, este o persoană ceremonială, care este teoretic, nominal
Sistemul Westminster () [Corola-website/Science/331791_a_333120]
-
executive a sistemului. În realitate, aceasta învestitură nu conferă puteri executive reale, chiar dacă autoritatea executivă este exercitată în numele său. Șeful statului sau reprezentatul său special (guvernator general, conform ) invită formal șeful guvernului ca să formeze guvernul (de asemenea numit administrație). În Regatul Unit, această invitație formală este cunoscută sub idiomul "sărutarea mâinilor" (în original, kissing hands). Although the dissolution of the legislature and the call for new elections is formally performed by the head of state, by convention the head of state
Sistemul Westminster () [Corola-website/Science/331791_a_333120]
-
cu 5 săli, iar Graz și Innsbruck cu câte una fiecare. Competitia a constat din două semifinale și o finală, format folosit încă din 2008. Zece țări cu cel mai mare punctaj din fiecare semifinală s-au alăturat Austriei, Australiei, Regatului Unit, Germaniei, Spaniei, Italiei si Frantei în marea finală. La sfârșitul anului 2011, EBU a anunțat că a început arhivarea concursurilor încă din 1956. Edgar Böhm, producătorul executiv al concursului din Viena, a confirmat ca BBC va produce evenimentul. Prezentatorii
Concursul Muzical Eurovision 2015 () [Corola-website/Science/331834_a_333163]
-
sfârșitul anului 2011, EBU a anunțat că a început arhivarea concursurilor încă din 1956. Edgar Böhm, producătorul executiv al concursului din Viena, a confirmat ca BBC va produce evenimentul. Prezentatorii vor fi Graham Norton, comentatorul Concursului Muzical Eurovision difuzat in Regatul Unit, și Petra Mede, prezentatoarea Concursului Muzical Eurovision 2013. 14 interpreți din 12 țări au fost prezenți la eveniment. Pe data de 19 decembrie 2014, oficialii concursului au dat publicității numele prezentatorilor. Născută în Innsbruck în 1979, Alice Tumler este
Concursul Muzical Eurovision 2015 () [Corola-website/Science/331834_a_333163]